adevăr şi revoluţie

Arhitectură sau medicină sau muzică sau economie, toate sunt planetele unui aceluiaşi grup solar. Indiferent de ceea ce facem şi lucrăm fiecare în parte, descifrăm cu toţii aceleaşi directive, care ne sânt comune, Adevărurile şi sensurile de viaţă ale unui timp au o unitate organică, de familie.
E naiv să crezi că o revoluţie începută într-o parte, într-o disciplină, se poate limita acolo. Istoria se creează dinăuntru, nu din afară, de la centru, nu de la periferie. Grosolănia noastră este că nu prindem decât schimbările vizibile, directe, care angajează imediat viaţa noastră.
Ne imaginăm de aceea că o revoluţie se cheamă numaidecât şi în primul rând o răsturnare politică sau economică, ceea ce este o naivitate îngerească. Punctul de plecare al unei revoluţii poate să fie în fizică, în astronomie, în matematici, oriunde în sfârşit. E de ajuns ca pe un singur plan de gândire sau de viaţă omenească să se schimbe structural ceva, pentru ca, din acel moment, virtual totul să fie schimbat. Toate se leagă în lumea asta: nu există nici fapte, nici preocupări izolate. Toate intră într-un ciclu. De ce ai vrea ca arhitectura să lipsească din acest lanţ? Lucrează aici liniştit: vrei sau nu vrei, ne vom întâlni până la urmă, tu, care faci arhitectura, eu, care fac economie politică, ăsta, care face antropologie, ăstălalt, care face algebră. Vehiculele sunt altele: drumul e acelaşi.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criminalului Ion Ilici Iliescu şi complicilor lui, şi procurorilor de la Parchetul Militar: adevărul despre morţii de la Revoluţia din Decembrie 1989

După crunta dictatură,
Toţi cu sufletul la gură,
Zeci de ani am aşteptat,
Adevărul pur, curat,
Criminalii să plătească,
Pentru crima mişelească.
Adevărul n-am aflat,
Fi'ndcă voi l-aţi îngropat.

poezie de George Budoi din Pamflete şi satire (22 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia se poate numi ca atare, atunci când se întruchipează într-un anume tip de stat, când devine un sistem organizat al puterii. Revoluţia proletară este cu adevărat proletară când dă viaţă unui stat tipic proletar care îşi desfăşoară funcţiile lui esenţiale ca emanaţie a vieţii şi puterii proletare.

citat din Antonio Gramsci
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment cu drepturi

Mă întreba dăunăzi un tovarăş -
Suntem popor
Şi noi basarabenii?!
Ce drept avem?!
Suntem noi Ţară?!
Şi dacă-i adevăr o obârşie
De milenii.?!

Poporul are drept numai pe străzi
El doar cu străzile e în deplină armonie
Doar strada-i poate oferi
Pământul în bucăţi
Să-şi facă ca Hiperion
Împărăţie...

Poporul are drept la tulburări
La revoluţii
Dacă-i umilit în evoluţii
Mai are drept la scară
Pân-la cer

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (15 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare câţi dintre cei care cred acum "gândurile oficiale, ştiinţifice" realizează că dacă la revoluţie - şi la absolut toate revoluţiile - omenirea ar fi crezut în gândurile "ştiinţifice, oficiale" am fi tot sub talpa lui Ceauşescu sau am fi rămas nişte bieţi iobagi? Dacă gândurile "ştiinţifice – OFICIALE" ar fi avut măcar o valoare de adevăr am fi fost şi acum adepţii "ştiinţifici" ai pământului plat. Noroc de Goethe, Einstein şi mulţi alţii, care nu au crezut în astfel de bălării. Să nu crezi în gânduri oficiale sau în cele personale este cea mai mare eliberare. Şi doar ea, unica, te poate duce la Absolut! Doar aceasta este lumea înţelepţilor a adevăratei Libertăţi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gordon Deitrich: Da, Evey. Eu sunt V. Cel puţin ştii adevărul. Eşti uimită, ştiu. Este greu să admiţi, nu e aşa, că în spatele acestor aparenţe se ascunde o maşină de ucis cu înclinaţii către măşti. Trăiască Revoluţia!
Evey Hammond: Nu e deloc amuzant, Gordon.
Gordon Deitrich (oftează): Da, ştiu. Sunt lipsit de sens fără publicul dintr-un platou de filmare.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să constat la rândul meu că Tratatul despre revoluţiile sufletelor nu este opera lui Luria însuşi, ci a discipolului său Hayyim Vital (într-atât e de adevărat că peste tot în ea e vorba de "Eu, Hayyim"). Textul ebraic al tratatului Sha' ar ha-gilgulim a fost tipărit la Ierusalim în 1912. Traducerea franceză a lui Jégut s-a slujit totuşi de versiunea latină a cabalistului Francescus-Mercurius van Helmont, fiul celebrului medic paracelsian Jan Baptist van Helmont, inclusă în Cabbalae denudatae tomus III de Knorr von Rosenroth, sub titlul De revolutionibus animarum.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (solemn): Populus! În venele tale curge sânge roman!
Populus (privindu-şi venele): Sânge roman? Ai dreptate! Mama,... fosta mea mamă... mi-a mărturisit,... sunt fiul unui investitor din Roma!
Poporan: Bârfe ale opoziţiei!
Populus (mândru): Tată, eu sunt o investiţie italiană! Una din primele, înregistrate în ţara noastră!...
Poporan (aspru): Populus! Tatăl tău sunt eu! Iar fosta ta mamă a fost o paraşută!
Populus: De ce ai părăsit-o pe fosta mea mamă?
Poporan: Pentru că n-a înţeles nimic din fostele idealuri ale revoluţiei! Avea o gândire îmbătrânită, monotonă, rectilinie şi uniformă...
Populus: Adevărat! Ultima ta soţie... actuala mea mamă... este de vârsta mea...
Poporan: Fiule! Eu am mare încredere în generaţia voastră...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penny: Haide, spuneţi-mi, vă rog, ce se întâmplă aici??
Sheldon: Ce se întâmplă?! Am fost făcut să cred că făceam descoperiri revoluţionare în ştiinţă, când de fapt primeam date false de la Wolowitz, Koothrappali şi micul tău băieţel blănos de jucărie!
Penny: E adevărat?
Leonard: Era singura cale de a-l face fericit.
Penny: De ce trebuia să-l faceţi fericit?
Leonard: Pentru că atunci când nu era fericit, vroiam să-l omorâm. Aveam chiar un plan. Vroiam să-i aruncăm aparatul Kindle afară şi când ar fi ieşit să-l recupereze, am fi închis uşa şi l-am fi lăsat să moară îngheţat.
Sheldon: Asta pare cam exagerat.
Leonard: Nu, exagerat era planul de a-ţi lega membrele de patru câini de sanie diferiţi şi să strigăm: marş!

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul în care m-am născut...

este un an obişnuit, fără comete, revoluţii sau contrarevoluţii
premiul Nobel a fost câştigat de oameni de valoare
titlurile de miss aduceau roiuri de fluturi
şi Leul de Aur a fost câştigat pe merit într-o Veneţie beată de artă
1984 se publicase fără să treacă graniţa, era purtător de microbi mortali
mai ales că Ministerul Adevărului nu avea scenariul celor 200 de kilometri de autoastradă
şi nici Fahrenheit 451 nu se născuse... doar cooperativele
Eminescu, Blaga, Caragiale, Voiculescu, Istrati erau deportaţi pe rafturi întunecate
şi viaţa încă se dădea pe cartelă
am crescut odată cu multe blocuri, jucând carboave sau ţările
şi citeam ca un apucat tot ce găseam
inclusiv statutul organizaţiei de pionieri
să nu mă întrebaţi cum a fost
pentru că viaţa trebuie trăită nu povestită
dar dacă e să aleg între Jurnalul Fericirii şi Incognito prefer Jurnalul
şi Rugile lui Eminescu şi Jurnalul adolescentului miop
dar dacă stau şi mă gândesc
parcă...
nu am fost chiar cel mai rău lucru
pentru un an

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margarete

vine! nu vine! vine! nu vine...
aşteaptă!
aşa mi s-a spus de nenumărate ori
încât am ajuns să cred că asta-i numele meu adevărat
vine! nu vine! vine! nu vine...
fiecare zi se prelungeşte până se lipeşte de alta
şi tot aşa, zi după zi, epuizarea se căţără lingându-mi picioarele
aşteaptă. aştept. aşteaptă. aştept. aştept. aştept.
după care mi-am zis că am devenit zeul aşteptărilor
aşa cum şi Luna este zeiţa mareelor
aşteaptă!
şi-am aşteptat, dar Godot venea întotdeauna după unsprezece seară
abia târându-şi picioarele de la teatru şi se prăvălea lângă mine
zicând stins "a fost un triumf"
după care îşi desfăcea pachetul şi lua o muşcătură zdravănă
din tăcerile sleite... dacă ai fi văzut...
aşteaptă!
şi vedeam revoluţiile spălându-şi mâinile de sânge
nopţile ca şi cruciadele aveau ore bine stabilite
iar paznicul striga lipindu-şi incertitudinile

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar Corneliu Codreanu nu convoacă tineretul ţării sale pentru a forma un nou partid. Nu-l cheamă pentru a introduce un alt concurent în viaţa politică din România, ci pentru a-l strânge în jurul unui steag, a unei idei proaspete şi actualizate despre omul român şi necesităţile Patriei lui. Această panoramă ce-o deschidea Codreanu în faţa ochilor tineretului nu era însă o inovaţie stranie în viaţa poporului nostru, ci ceva cunoscut, ceva familiar. Era o încercare de revenire sinceră la tradiţia românească pură, o redescoperire a valorilor poporului român. Codreanu încerca armonizarea trecutului nostru cu nişte acorduri proaspete, înnoite şi adecvate timpului în care trăia. "Revoluţia" lui Codreanu pornea din adâncimile sufletului românesc, din conştiinţa lui istorică, pe care voia să o cureţe de buruienile ce crescuseră pe ogorul nostru. Era o reîntâlnire a omului român cu tradiţia lui. Căci tradiţia este cureaua de transmisiune a unor valori naţionale permanente care conduc popoarele spre maturitatea lor istorică. Ruperea de tradiţie înseamnă saltul în gol al naţiunii şi moartea ei istorică. Este poate paradoxal, dar trecutul, cunoaşterea lui, este chezăşia sigură a viitorului. Ca şi indivizii, popoarele nu mai sunt nimic dacă le rupi de trecutul lor. Duşmanii cunosc aceste adevăruri, de aceea încearcă pe toate căile să rupă popoarele de tradiţiile lor, să le întunece conştiinţa lor istorică.

Nicolae Roşca în Ce este Frăţia de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anti-poem

Soare şi anti-soare, umbră şi anti-umbră,
De ce nu ar fi şi anti-poemul o chestie valabilă?
Pafnutie-antipafnutie, oamenii adevăraţi s-au rărit
precum copacii, unii aleargă stând pe loc,
alţii îşi văd ceafa şi le place, trăsura ne lasă la nr. 4,
acolo sunt patru morţi, joacă şeptic, i-am trezit,
istoria faptelor nu este exactă, morţii visau că sunt morţi,
ne-au blestemat că i-am trezit, erau născuţi
în acelaşi an cu mine, eu visam că sunt viu,
anual ne întâlneam "La mama", fain restaurant,
peştii se uitau cu jind la noi, gândeau,
de-aţi fi voi n farfurie, ei?
Slava cerului cădea pe pământ ca o grindină
Libertatea este o rara avis, de câte ori nu i-am sucit gâtul?
Pentru cine scriem? Stăm cu genunchii pe pământ,
Cu braţele palpăm aerul, ce aşteptăm?
Fanfara repetă marşul lui Chopin, ce aşteptăm?
Morcovul este bun la toate. Morcov cu clopoţei.
Ori mergem la fete ori facem o revoluţie, tot aia este.
Vă invit la un slip-cocktail. Scoşi de guler

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examen susţinut pe ape de zborul întins pe spate al delfinului alb

o vreme
la apusul soarelui gândul morţii mă părăsise
din ce în ce mai greu îmi era să dau din coate
pentru a le învinge pe sibilinicele sirene
adevăratele pierderi ale sinelui imund dinadins trimise mie
pe fantomatice valuri sfidând saharienele în marş forţat pe picioroange
ocrotind cămila adevărului
haina de foc a lui ioan botezătorul din păr de cămilă
păzind intrarea omului sărac după Iisus
zis-A Iisus fariseilor & cărturarilor
vai vouă zis-A iarăşi
văzându-l şi auzindu-l pe chefa la cântatul cocoşului
aşezat pe piatra din capul unghiului
demult plecasem din lumea aceasta
înotând pe spate victorios ştrengar aproape copilandru
delfinul alb
se apropie de mine & mă conduse târându-mă
făcându-mi imperatorul semn din ortega y gasset
însemnat pe un bilet de examen
dăruit de mine mai departe în adâncuri

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reîntâlnirea cu herder

(veche stampă nordică)

textul despre borges insuficient ca impresie generală
despre buna vedere a lucrurilor şi cuvintelor
în joaca lor divină
datorită lui herder
am putut înţelege & face toate lucrurile
declanşând adevărate războaie ale strămoşilor cu sinele general
uneori freudian
alteori conform definiţiei geniului
deşi timpul meu mereu limitat nu-mi permisese să particip la un seminar
pe o asemenea - în fond lecţia despre neasemănare a fiinţelor
-în plenitudinea lor - consecinţă a războaielor despre care mi s-a relatat foarte rar
că le-ar fi pierdut vikingii - trecând prin sufletul meu
ca prin sinele de general al neamului meu
de după ştefan cel mare
umili plăieşi ieşiţi la cosit în zi de duminică

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil Sine Deo

Vin pe furiş în primăvara vieţii tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare şi splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăţie...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deţie.

Dumnezeul iubirii veşnice este lumina conştiinţei noastre,
Să Îl conştientizaţi trebuie să vă uitaţi în sufletele voastre.
Visele albastre şi senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.

Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopţile albastre,
Pe toata lumea aş vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.

Femeia-i dulce de-ţi vine să-i dai Luna,
S-o cucereşti e imperativ să îi araţi şi să-i explici natura şi scriptura.
Frenetic zboară fluturi coloraţi şi albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o şteargă.

[...] Citeşte tot

poezie de Cînepă Ştefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ştefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contribuiţi ca mine sau... Demagogia

Sunt convins, neclintit, că deţin adevărul,
Că doar alţii greşesc! Nu eu sunt - dintre acei
Ce-şi permit cu emfază a declara că "popooorul"
Asta vrea- să stau leneş; bani să iau... ca şi ei.

Din puţin în puţin, dând încoace şi-n colo,
Mi-am făcut un renume- că relaţii deţin-
Pe estrade strigând "Românieeee", în tremolo...
"Naţiuneee te adorrr"; pe aleşi... nu minţim.

Din măruntul de ieri, cu răbdare, tupeu,
Mi-am clădit un regat, dar modest, 5 hectare,
Cu palate ca-n Dallas, "swimming pool", şemineu,
Cu Ferrari şi Jeep; nu doar eu... fiecare.

Şi copiii şi ei sunt deştepţi, peste poate.
Nici nu merg pe la şcoli, ei ştiu tot pe de rost,
Mult mai mult, decât cei ce-au făcut facultate
Pe la Stat, sau cu burse; nu ca ai mei... contra cost!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspiraţie fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenuşii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening iniţatic desenându-mi o ideogramă pe faţă
Pe birou rămurele de busuioc şi pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluţiei franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de uşa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în oraşul devenit ceaţă şi întuneric
Statui înţepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însufleţind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer ţâşnesc fascicole verzi
În intersecţia năclăită de noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi au numit-o Pământ

(Divorţul mondial) Varianta I

O simpla lume albă, în rochia-i de mireasă,
La malul unei mări în val de voaluri crem,
Tăcută lume vie, pierită luminoasă,
Se refugiase-n urma aceluiaşi blestem,

Atât de feminină, de voal, de cer, de mare,
Atât de diferită de armă, forţă, scop,
Ea, lumea construită spre-a fi nemuritoare
Urma să- nlocuiască al lumii nenoroc,

Sătulă de visarea la lumile de bine,
Uimită de puterea din răul cel avut
Cu greu înţelesese, negandu-se pe sine
Că n-a putea atinge acela absolut

Astfel se depărtase de lumea masculină,
Bărbaţii lumii celei cu vămile de fier,
Cedaseră-n partajul luminii de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!