Citate despre adevăr și supraviețuire, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la adevăr și supraviețuire, dar cu o relevanță mică.
Eu pentru tine mă rog, acum, natură
Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Și pentru tine, eu mă rog, natură,
Să supraviețuiești
În lumea mea modernă,
Să nu te piardă, a omenirii viitură.
Să-ți mai rămână falnici codrii înalți,
Și verde iarba din câmpie,
Iar florile să nu-și piardă mirosul,
Și minunatele culori,
Tot limpezi, izvoarele-ți rămâie.
Stau în genunchi, în iarba-naltă,
Și pentru tine, eu mă rog, natură,
Să-i ții în brațe; pe cei ce te iubesc,
Adevărați prieteni să-ți rămână.
Să te preamărească păsările în cântul lor,
Și trecătorul să uite să mai plece,
Iar copilași fugind, după mici fluturi,
Picioarele în rouă să le înece,
Și-atunci, când cad, împleticiți prin iarbă,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 mai 1992)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iată o suliță
o suliță îmi străpunge pieptul
trece cu încetinitorul prin mine
iese prin spate și se înfige
în dulapul de haine
puteam să o fi prins între palme
asemeni maeștrilor
m-am gîndit însă la satisfacția
celui ce a trimis-o
cu patos
și la cum se va lăuda
că m-a ucis
pieptul meu e plin de cicatrici
am dat satisfacție atîtor disperați
încît mi-e cu adevărat milă
de hainele din dulap
trăiesc într-o cameră ruinată
într-un război al cărui
singur supraviețuitor
mă resemnez
poezie de Liviu-Ioan Mureșan (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pretențiile asupra dreptului la supraviețuire biologică depinde în întregime de capacitatea pe care o are individul în chestiune de a-și construi, cu ajutorul altora, o viață umană. Ceea ce înseamnă că, în situațiile în care nu există posibilitatea nici unei apropieri de o viață cu adevărat umană, dreptul la existența biologică sau fizică își pierde rațiunea de a fi și, ca atare, acea miloasă suprimare a vieții, în sensul biofizic al cuvântului este acceptabilă sau poate chiar obligatorie.
citat din H.D. Aiken
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor ...
Câinii vagabonzi sunt condamnați la o existență mizeră printre ruine,
insule gigantice de gunoaie.
Oamenii au rămas la fel de nepăsători
de mediul înconjurător; dezinteresați
de a construi o formă de solidaritate
și supraviețuire armonioasă cu tot ce îi înconjoară.
Îndepărtați de poruncile lui Dumnezeu, lunecă
în mijlocul singurătății ca o revărsare neagră a nervilor
într-o lume sumbră și n-au cum să vadă
sinceritatea din ochii animalelor abandonate.
Niciun adevăr nu e mai mișcător ca cel lăuntric al animalelor.
Ele nu destăiunuie nimic, sunt necuvântătoare,
dar devotamentul lor e capabil să topească aerul polar,
să cânte mugurul în inima ierbii.
Și animalele iubesc, sunt gata de a-și oferi iubirea
până la sacrificiu.
Gândiți-vă ce înseamnă un suflet de animal cu zâmbetul larg
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consolare
Darwin.
Se spune că pentru a se relaxa citea romane,
dar numai un anumit gen:
cele cu happy end.
Dacă, cine știe cum, lucrurile nu evoluau astfel,
furios, azvârlea cartea-n foc.
Adevărat sau nu,
eu sunt gata să cred asta.
Tot scormonind în mintea lui de-atâtea ori și prin atâtea locuri,
se săturase până-n gât de speciile pe cale de dispariție,
de triumful celor puternici în fața celor slabi,
de perpetua luptă pentru supraviețuire,
toți fiind, mai devreme sau mai târziu, deja condamnați.
El își câștigase dreptul de participant la finalurile fericite,
cel puțin în ficțiune
cu toate inexactitățile ei.
De aici aplecarea lui spre acea indispensabilă
[...] Citește tot
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu te teme de trecut
Nu te teme de trecut.
Este urât,
dar este al nostru,
nu rămâne legat de minciunile
cu care ai fost hrănit încă din copilărie.
Învață istoria de la neamul tău.
Găsește adevărul
pentru a-ți feri sufletul din calea răului.
Învață Coranul.
Învață Biblia.
Descoperă rostul vieții și al religiei.
Nu te teme de trecut.
Este dureros,
Dar este real.
A fost vărsat sânge și oamenii au murit,
dar iubirea și solidaritatea au supraviețuit.
Învață limba strămoșilor tăi.
Reconectează-te la pământul din care te-ai ivit.
Regăsește cunoașterea
care ne-a fost furată.
[...] Citește tot
poezie de Zuhura Seng'enge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracterul schimbător al trecutului este principala teză a SOCENG-ului (socialismul englez). Evenimentele care au avut loc nu există în mod obiectiv, ci supraviețuiesc doar în documentele scrise și în memoria oamenilor. Trecutul este acel lucru despre care documentele și memoria nu se contrazic reciproc. Or, din moment ce Partidul deține controlul exclusiv asupra tuturor documentelor și controlează în egală măsură și mintea tuturor membrilor săi, rezultă că trecutul arată exact așa cum hotărăște Partidul. Mai rezultă și că, deși trecutul este modificabil, el nu a fost niciodată modificat, în nici o situație anume, și că este imposibil să fi existat vreodată vreun trecut diferit. Lucrul rămâne valabil și atunci când același eveniment trebuie modificat de mai multe ori în cursul aceluiași an, până la pierderea oricărei posibilități de a-l mai reconstitui. Partidul se află, în orice moment, în posesia absolutului adevăr și este de la sine înțeles că absolutul nu poate să fi arătat vreodată altfel decât arată astăzi.
George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am nicio problemă cu oamenii care sunt angajați și lucrează la patron sau stat. Am o problemă cu cei care sunt atât de îndobitociți încât cred că un job este scopul suprem în viață. Un job este ca și o ucenicie. Te pregătește pentru ca tu să devii un adevărat profesionist și un om plin de valoare. Și mai îți dai și niște bani ca să poți să trăiești și să funcționezi normal în această perioadă de învățare. Să ai un job, să trăiești din salar de la o lună la alta și să îți permiți un concediu pe an nu este o viață cu care să te mândrești. Este supraviețuire. Ai putea la fel de bine să te duci în pădure, să culegi mure și să vânezi fazani cu arcul. Cel puțin ai avea mai mult timp liber ca acum.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un om liber
Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voștri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-și caută rostul.
Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negația ei
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să știi să-ți folosești computerul personal cu care te-ai născut și pe care îl ai la îndemână și e gratuit pentru tine, astfel încât să câștigi mai mulți bani, să te dezvolți mai mult? Trebuie să îți fie foarte clar că rolul conștientului, a minții tale raționale în dezvoltarea vieții tale financiare nu are foarte mare impact. Cu alte cuvinte, dacă vrei să treci de la șomer la un simplu angajat, da, mintea rațională te ajută deoarece pentru a obține asta ai nevoie de câteva cunoștințe de bază (scris, citit etc). Mintea rațională te poate duce de la 0 către o stare de supraviețuire, de mediocritate. Trebuie să ieșim din zona minții raționale pentru că pentru a avea o viață extraordinară, pentru a fi un om cu adevărat de succes, tu trebuie să fii inovativ. Oamenii care câștigă cel mai mult sunt oamenii care au venit de fiecare dată cu câte o idee nouă.
citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și ce dacă erau altfel, diferite?! Existau, deci probabil aveau un rol bine stabilit și determinat în ecosistem, adică erau importante; și în număr foarte mare. Blonda le admira; încercă să-și expună motivele pentru care ea le considera deosebite. Că nu erau frumoase; aspectul lor nu conta! Ea însă nu le considera deloc urâte, sau oribile, cum cred majoritatea oamenilor despre ele. Erau niște creaturi, în general, neînțelese de marea majoritate a oamenilor, însă niște adevărate supraviețuitoare. Aceste creaturi existau încă dinaintea apariției dinozaurilor, au continuat să existe și-n timpul dominației dinozaurilor și după dispariția acestora; ca dovadă, încă există și-n prezent. După spusele blondei, vor continua să se încăpățâneze să existe și în viitor... Dacă argumentele domnișoarei biolog începură să clatine serios părerea pe care Lucian o avusese despre gândaci, în cazul lui Rikky, n-avură nici un efect.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Nu are nici un rost să fugi de Iubire.
Tot ce mintea îți spune, este doar amăgire.
Mintea funcționează după programe de supraviețuire
Și îți aduce argumente de ocrotire.
Mintea ia decizii documentate pe experiențele tale toate,
Respectă reguli de oameni inventate,
Te împinge să faci activități automate,
Dar, te reține de la trăiri adevărate.
Inima, te ține cu grijă în viață,
Are un creier, cu care îți dă povață,
Îți scoate oameni noi în față,
În tainele Iubirii, te inițiază.
Inima, îți bate cu putere când emoția este atât de mare,
Că abia te mai ții pe picioare.
Dă drumul fluturilor din stomac, să zboare,
Să îți găsești Iubirea, la orice depărtare.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Așa-i mult mai bine.
Lucian: Desigur. Și arăți mult mai bine. Cu costumul ăla pe tine, nici nu-ți distingeam chipul. Doar după glas am reușit să te recunosc, să-mi dau seama că ești tu. E chiar atât de incomod costumul protector, de nu-l poți suporta pe tine?
Sonya: Nu chiar, dar nu mă simt bine încorsetată cu el; am impresia că aș fi privată de libertate. Mi-e mult mai bine fără el.
Lucian: Pricep. Deci, nu costumul e incomod, ci faptul că ești obligată să-l porți.
Sonya: Cam așa. De ce nu încerci să porți și tu un costum din ăsta câtva timp, să vezi cum e? Poate așa ai înțelege mai bine...
Lucian: Aș putea încerca, dar nu, mulțumesc, prefer să stau așa, fără.
Sonya: Păi, vezi... Ce bine e de tine, de voi; voi sunteți cu adevărat liberi, noi avem doar falsa impresie de libertate, când, de fapt, trăim mereu izolați de mediul extern, fie într-o lume artificială, fie în costume protectoare.
Lucian: Lasă, nu-i chiar atât de grav cum ți se pare. Dar cum, n-ați găsit o altă posibilitate de a supraviețui?
Sonya: Nu, pentru noi asta pare unica modalitate de supraviețuire.
Lucian: E bine că ați găsit totuși o soluție.
Sonya: Care nu pare deloc a fi cea mai potrivită.
Lucian: Totuși, e destul de bine. Dar să nu mai vorbim despre asta, dacă nu-ți convine subiectul și te indispune...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea-i pusă pe fugă
M-am desprins de latura mea deșteaptă,
am început să-mi pătrund colțurile necunoscute,
să cotrobăi prin ele pentru a mă descoperi autentic
așa cum știu că exist în adâncul ființei mele,
dar de unde
toți au început să se mire, să spună că nu sunt eu,
eu sunt acela prefăcut care-i laudă pe toți,
face complimente femeilor și le gratulează frumusețea,
nu urâciosul acesta care spune despre fiecare ce crede,
ce nu apreciază toate ieșirile colegilor săi
îi ia în zeflemea punctând de fiecare dată nesăbuința.
Am început să-mi fac probleme, să caut o cale de mijloc,
să mă rețin și numai în scris să redau realitatea crudă:
tot ceea ce vezi în formele de mass-media,
ce auzi în mijloacele de transport urbane și suburbane,
în discuțiile pe stradă, de parcă nu asta ar fi lumea adevărată
în care trăiesc și scriu pe munca mea.
Până la urmă vă întreb pe fiecare cum putem trăi liniștiți
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Navigatorul
Aceasta este o poveste adevărată este povestea mea
Și-a întâmplărilor mele, îmi povestesc călătoriile
Și suferințele din zilele de mari încercări,
Din momentele de răstriște, necazurile pe care le-am îndurat,
Cum, la bordul corăbiilor, am trecut prin multe îngrijorări,
Zvârcolirea teribilă a talazurilor asemeni unor balauri uriași
Din carturile zbucimate de noapte, când nava
Se-apropia de colții perfizi, șuierători, ai stâncilor submarine,
Iar eu, în vântul tăios, stăteam de veghe pe teugă.
Picioarele îmi erau înlemnite de frig,
Suspine fierbinți îmi umpleau pieptul. Foamea
Îmi chinuia trupul frământat de vâltorile mării.
Omul de pe uscat, unde traiul este mult mai îngăduitor,
Nu-și poate închipui-n ce chinuri amare-am înfruntat iarna
Pe marea rece cu sloiuri plutitoare, pe drumurile singurătății,
Înconjurat de țurțuri, sub loviturile averselor de grindină,
[...] Citește tot
poezie de Autor necunoscut, Anglia, sec. al IX-lea, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marinarul nebun
Nebunul, așa-mi spun. Voi fi Dick Baladă cel Nebun de-acum;
Lovit, spun ei, de valurile detunând peste recif precum
Un trăsnet în noaptea-n care-am fost zvârlit în Hermitage Bay
Pe țărm, laolaltă cu cheresteaua și buștenii de pe nava Mary J.
Nătângul, așa-mi spun. De-acum eu voi fi Dick Baladă cel Nătâng,
Plângând atunci când alții râd și râzând atunci când alții plâng,
Alergând pe plajele-nspumate când bate noaptea vântul
Sau trăgând din pipă lângă sobă, calm și blând cum e pământul.
Străinii-s avertizați că-s cam ciudat, că-i pot însemna pe frunte, deci:
Nu mă privesc în ochi de teamă că voi afla ce-i în capetele lor seci;
Dar ei îmi oferă tutun și compasiunea lor, și mă lasă-n dunga mea
Unicul supraviețuitor Nebunul Dick Baladă lovit de o ursită rea.
Îmi dau carne și pâine; deasupra capului, un acoperiș;
Ceai pentru ceainicul meu fierbinte și pături pentru înveliș.
Mă lasă să trec sau să-i ocolesc, după cum vreau, așa sau altfel.
"Pentru Dumnezeu," spun ei, "s-ar putea-ntr-o zi să fim și noi ca el."
[...] Citește tot
poezie de Roberts, Theodore Goodridge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A cincea elegie
Dedicată doamnei Hertha Koenig
Spune-mi, însă, cine sunt ei, călătorii aceștia puțin mai
trecători ca noi înșine, pe care-mboldindu-i din vreme
îi stoarce, de dragul cui, ah! al cui
o mereu neostoită voință? Ci, iată îi stoarce,
îi încovoaie, îi răsucește și-i amețește,
îi aruncă și-i prinde din nou, ca printr-un aer
dat cu ulei, mai neted, prin care se lasă iar
jos, pe covorul subțiat, ros de
veșnica lor săritură, pe covorul acesta
pierdut în univers.
Lipit ca un plasture, parcă cerul
de mahala ar fi durut pământul. Și abia căzuți
în picioare, aici, iată-i: literă mare a prezenței... îndată bărbații
cei mai puternici sunt rostogoliți din nou, în glumă, gest
mereu repetat, ca al lui August cel Tare la masă
cu farfuria de cositor.
Ah, și-mprejurul acestui
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Ștefan Augustin Doinaș și Virgil Nemoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoriile unui depresiv cu avionul restaurant
În parcul din fața noastră sunt două dealuri gemene.
Odată, ne-am trezit peste noapte cu două rable de avioane ieșite din uz,
aduse am înțeles, să facă din ele câte o cofetărie în vârful fiecărui deal.
Ăia care le-au adus probabil că, ori erau foarte ocupați, ori au uitat de ele
și câteva luni nu le-a mai băgat nimeni în seamă,
până când unul a facut explozie, așa din senin.
Dacă s-ar fi prăbușit în zbor, tot ar mai fi rămas ceva din săracul avion...
Ar fi explodat, se pare, de la vaporii de benzină din interior.
Că, a fost de la o scânteie, că, s-a supraâncălzit de la soare, n-a mai știut nimeni.
Cel mai probabil, a fost de la soartă, asta i-a fost soarta lui.
Iar pe celălalt avion, văzând ce s-a întâmplat cu primul, s-au ocupat de el,
l-au aerisit, l-au curățat în interior, în fine, a scăpat întreg.
Mi-e necaz, dar așa-i viața, cu legile ei maro,
nu vrea ea să lase doi frați să trăiască liniștiți împreună.
Din doi, pe unul trebuie să-l scoată neapărat din peisaj. Iar cel care rămâne,
devine doar din acest motiv, pentru toată lumea, un personaj consacrat.
Avionul care a rămas, a devenit restaurant,
nu cofetărie cum fusese vorba la început.
Iar eu, am devenit și eu, un apropiat al lui.
[...] Citește tot
poezie de Bogdan Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roots
Chișinău sau cum să fugi de taxator de la Creangă în sus două stații
Chișinău sau cum să-ți iei bătaie pe lângă clădiri guvernamentale
Chișinău sau unde-l poți vedea pe Dumnezeu la manifestări politice
Chișinău sau cât de distructivă poate fi pacea
Chișinăul de suprafață
sau Chișinăul underground, cu lumini,
sau pur și simplu străzile Chișinăului de mai
unde femeile participă la un festival de modă local.
Locul în care să te îndrăgostești și să le urăști
când te părăsesc pentru altul mai cool,
loc în care să minți și să spui adevărul
să vomiți în chiuvetă după beții iresponsabile.
Acolo unde țigările sunt de 4 ori mai ieftine decât la Iași
barurile ademenitoare prostituția în floare iar poliția
nu cunoaște fenomenul. Acolo unde taică-meu a dat un examen de admitere
în '74 și pe urmă n-a mai făcut nimic notabil cu viața lui,
unde soră-mea își duce propria
supraviețuire.
Locul unde rușii se pretind moldoveni
moldovenii habar n-au
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și au numit-o Pământ
(Divorțul mondial) Varianta I
O simpla lume albă, în rochia-i de mireasă,
La malul unei mări în val de voaluri crem,
Tăcută lume vie, pierită luminoasă,
Se refugiase-n urma aceluiași blestem,
Atât de feminină, de voal, de cer, de mare,
Atât de diferită de armă, forță, scop,
Ea, lumea construită spre-a fi nemuritoare
Urma să- nlocuiască al lumii nenoroc,
Sătulă de visarea la lumile de bine,
Uimită de puterea din răul cel avut
Cu greu înțelesese, negandu-se pe sine
Că n-a putea atinge acela absolut
Astfel se depărtase de lumea masculină,
Bărbații lumii celei cu vămile de fier,
Cedaseră-n partajul luminii de lumină
[...] Citește tot
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre adevăr și supraviețuire, adresa este: