Citate despre admirație și visare, pagina 2
Mirabila pisică
pisicile de pe facebook
te bagă cert în balamuc
cu ochii lor seducători,
ce-adună mii de iubitori
și inimile praf le fac
când tolănite ele zac
cât ziulica e de mare
cu coada-n semn de întrebare,
tu mă iubești sau doar te faci,
vreau inimioara de mă placi
și tot așa în filmulețe
le admirăm cum nătăflețe
ajung să intre în bucluc
cu mii de martori de facebook,
toți înrăiți la nostimade,
unii chiar oameni cumsecade,
ce-n loc să doarmă-n miezul nopții
pândesc pisici, mai rău ca hoții
și fură poze în neștire
cu ochi albaștri de safire
[...] Citește tot
poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie scrisă pe pragul unei nopți cu Lună plină!
(Veronicăi Micle)
Mă iartă că te-am atras pe-a poeziei pantă,
Privighetoare blândă, cu-al tău serafic cânt,
Venit, cum a vrut Soarta din Lumea mea Atlantă
Să-ți apăr strălucirea, din fermecat cuvânt.
Nu mă lua în seamă, vor fi furtuni de stele,
Când liniștile-n suflet vor lăcrima cuminți,
Lasă-mă-n pădurea dorințelor rebele,
Să te compun cu vraja luată de la sfinți.
De gânduri obosită, visează, iar, pragmatic,
Într-o lume sumbră ce nu te prețuiește,
Dar să nu uiți, iubito, că îți sunt fanatic
Admirator în versul care te definește!
Mă iartă că te-am târât, fără măsură,
În visul meu, albastru, tivit cu zurgălăi,
[...] Citește tot
poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Te-aș invita într-un vis misterios
despre perfecțiune și frumos.
Tu mi-ai zâmbi contagios,
iar eu m-aș pierde miraculos.
Am filosofa despre perfecțiune
și contrastul evident între mine
și ficțiune.
Am admira chipul tău imperfectibil
și am căuta contactul tactil,
aproape invizibil.
Te-aș invita în visul meu
despre perfecțiune și frumos,
dar tu nu ești perfectă,
ești chiar frumoasa suspectă.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis...
Te-aș invita într-un vis misterios
despre perfecțiune și frumos,
dar tu îmi zâmbești contagios,
iar eu m-aș pierde miraculos.
Am filosofa despre perfecțiune
contrastul evident între mine,
idealul tău și ficțiune.
Aș admira chipul tău infailibil
și am căuta contactul tactil,
aproape invizibil.
Te-aș invita în visul meu misterios
despre perfecțiune și frumos,
dar tu ești deja perfectă,
frumoasă și suspectă.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul Îngerului
Un înger drag mi-a apărut în vis,
M-a luat de mână, și mi-a spus:
"Viața nu e întotdeauna ceea ce pare,
Nici pe oameni nu-i cântări după înfățișare:"
Mama m-a luat de mână
Și mi-a șoptit:
"Te voi conduce în locul unde visele sunt vii
Închide ochii și inima-ți deschide,
Pe tine te vei redescoperi "
Ea m-a condus prin Întuneric și Lumină,
În brâul curcubeului învăluită, calm-senină.
Fiecare culoare e un vis ce se poate împlini,
M-a condus aievea printre galaxii
Apoi am ajuns într-o grădină
Mângâiată de o boare divină.
Mama mi-a spus cu vorbă blajină:
"Admiră copacii și florile,
Miroase și gustă din roade"!
Am privit, am mirosit, am gustat,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (26 martie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la admirație și visare, dar cu o relevanță mică.
Peste flori se culcă Luna
Peste flori se culcă Luna, ca-ntr-o lume de povești,
Când aleargă vântul leneș și sunt nopți de Sânziene,
Stele-aruncă peste lume raze lungi și nefirești,
Dând mister și dulce farmec vieții noastre pământene.
Calc alene pe covorul ierbii adunate-n perii
Și mă-ntreb dacă-i aievea sau e umbra unui vis,
Sunt doar eu cu-a mele gânduri, n-am de ce să mă pot sperii,
Într-o noapte așezată între cer și între abis.
Mii de ani i-a trebuit de pe bolțile senine,
De când Luna, galben astru, din oceanul plin de stele,
Lungul drum ca să-l străbată și s-ajungă pân᾽ la mine,
Pătrunzând cu dor și vrajă și în gândurile mele.
Cerne vraja de mătase peste câmpul alb de flori
În mireasma nopții sfinte, în sezon de Sânziene,
O imagine se scaldă-n armonie de culori,
Într-un zbor înaripat, căzând pe pământ alene.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Aș vrea să mă visezi!
Aș vrea să fiu o stea
Pe care o privești,
Întreaga viața ta
Aș vre să mă iubești.
Aș vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoară
ați pierdut o legătură de maci
și o cheie
pe cărarea desenată de zmeie
iar eu sunt în aer un leu
de mare înălțime: vă visez, vă vânez
adică... vă admir foarte mult
domnișoară
nu vă pierdeți acum și sângele din obraji
printre broaște și yale de baltă
cumulonimbus
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare în decembrie
Admirată și aplaudată
La scenă deschisă
De sărbători
Pufoasă și ușoară
Cu dorința de iarnă lungă
Această zăpadă
Mă cuprinde în brațele ei
Șoptindu-mi în vis
- Când brândușele
Vor râde în soare
Noi ne vom topi împreună
Eu într-un râu
Tu în lacrimile
Celor care te iubesc.
..................................
Deschid ochii
Scutur visul
Brândușele au dispărut
Zăpada s-a făcut nevăzută
Ochii mei te caută
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de vis
Îmi tremură frunza pe ramuri,
un gând mi se răsucește stingher
bunul meu soare, ziua dispare
ești tot mai aproape de lună și zare!
Secătuitu-m-ai de vlagă iubire
cruță-mă de viață și chin!
Doruri adânci își strigă mâhnirea
adu-mi iubire, aripi de vis,
noaptea e una și noapte voi fi totdeauna!
Privesc dimineața ce-și cerne lumina,
înfloresc sub raze de soare
te privesc, te admir, te iubesc
iubirea-i o pasare, dar nu călătoare,
ce zboară pe-o rază de soare!
Tu, mi-ai dăruit cu adevărat zile senine
înfloresc, sub privirea-ți plină de iubire
tac, și-ți ascult gândul tău cel bun
[...] Citește tot
poezie de Cernea Rodica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inconștient sau conștient ne alegem mentori în viață. Știi care este cel mai rapid și mai natural mod prin care poți obține mai mult din ceea ce îți dorești? Care este primul pas către viața pe care acum probabil o vezi doar ca pe un vis? Admirația. Nu poți deveni ceea ce urăști. E imposibil. Însă poți deveni ceea ce apreciezi. Admiră oamenii care te inspiră. Admiră oamenii care sunt și trăiesc ceea ce tu vrei să trăiești și să fii. Spune-le asta. Nu ține doar pentru tine. Vei fi uimit cât de mult se pot deschide către tine.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul iubirii
Cu pași ușori pe malul mării
Mergea un înger, cu păr roșcat
Privea atent la chipul zării
Și în vis e scufundat.
Visa la cerul roșu vara.
Cum privește orice om,
La dansul mitic cu vioara
Ce cuprinde orice domn.
Dar îngerul nu se oprea mereu
La a privi sau admira
Dar se gandea la chipul tău
Atunci când Soarele-apunea.
Și chipul tău în mintea lui
Cucerea orice mister uman
Ținea frâu pământului
Ca pașii tăi pe țărm, la mal.
[...] Citește tot
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (27 februarie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de vară
Râul clar
Se unduie printre
Pietrele silențioase,
La țară.
Cântecul său estival
E imitat de păsările vesele ale cerului,
În mijlocul câmpului însorit.
Albinele recoltează polenul
Florilor de trandafir.
Iar noi admirăm frumusețea
Peisajului de vis,
Ce se arată în fața
Ochilor noștri plini de încântare.
poezie de Roxana Bulmez din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atitudine
Se învârte în cercul creatorilor de invidie,
plutește cu nasul pe sus în propria admirație.
Orgoliile și mândria păunului de sticlă
locuiesc în cutele memoriei și dorm la amiază
pe un pat de fluturi vegheat de păsări,
clipele zboară din aripă-n aripă
unde gândurile se-nveselesc singure...
Despre oglinzi se spune că nu visează ci reflectă,
sunt nedrepte, nu ascund nimic
din ceea ce se vede liber cu ochiul de alții.
De sărbători sparge paharele băute
și din altele vin nu mai bea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
...hai Românie planetară
.. hai Românie planetară, proiectul pur Dumnezeesc
azi iar e ziua ta ca Țară cu care pot să mă măndresc
indeferent de toate cele, de viitor, prezent, trecut
eu și la bune și la rele voi sta să te admir, tacut
ca cea mai dulce națiune din șirul lung de natiuni
venită din genuni străbune, și susținută de genuni
pastrată-n șir de lungi milenii în mod special de Dumnezeu
stiind că printre atîțea genii, voi apărea cândva și eu
un simplu omulean, mai simplu decât oricare din romani
un biet țăran care pe timpuri tăiase frunzele la câini
si care azi îți adresează urări de bine și succes
timid în sinea sa scandeaza - eu... Românie... te iubesc.!!!
in rest, atîtea minți subtile îți plâng de milă și de dor
atîtea mutre cu șenile tocesc condeele de zor
- eu visător fiind din fire îți spun la revedere Țară
la sărbătoarea Reunirii în cea de-a sută primăvară.
poezie de Iurie Osoianu (1 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul epuizării...
.. acestei negenerații
Acestei negenerații i-a lipsit gâtul
deși își purta capul
pe perna norilor
ba chiar peste ploi
Chiar peste ploi
semnele vremurilor
ridicau curcubee
admirate de visătorii
de plumb din blocurile de asfalt
De asfalt erau lipite cuvintele și șoaptele
purtate în lume
până ce va face gât
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleacă de lângă mine vis urât...
Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
mă urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viață.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind abreviat
Lerui-ler ce dulce vis
astă-noapte s-a deschis
lerui-ler cireși în floare
ninge Doamne și mă doare
Lerui-ler dar în genunchi
strâng ninsorile mănunchi
lerui-ler fetele mele
dau în lume vai cu stele
Lerui-ler flăcăii mei
luptă zău ca niște zmei
lumea tace și-i admiră
tac și eu însă la liră
Tac și scriu lerui-ler
când de of și când de cer
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața noastră este o continuă lecție de zbor. Ea începe cu un zbor incredibil de frumos în visul copilăriei, un vis de care ne vom aduce aminte mereu. Apoi ne cresc aripi imaginare cînd ne îndrăgostim, când privim cerul nopții, când alergăm desculți prin iarbă, când admirăm păsările și creștetul munților. Cu toate acestea, în cea mai mare parte a ei, viața e un zbor cu aripi de plumb, pentru că trebuie să le întindem o mână celor aflați în suferință, pentru că trebuie să ne ținem apropiații de mână când trecem peste obstacole grele. Într-un final, sufletul nostru ne părăsește cu fâlfâitul unor aripi mute și nevăzute de nimeni.
Ionuț Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Căpitane, Căpitanul meu!
O, Căpitane, Căpitanul meu! călătoria noastră plina de primejdii s-a terminat,
Rănile din lupta cu talazurile se văd pe carena navei, premiul a fost câștigat,
Portul e-aici, se-aud clopotele, mulțimea exultă cu privirea la prova-n tangaj
Înaintând implacabil, la nava întunecată, plină de curaj;
Dar, o, inimă! inimă! inimă!
Pete roșii de sânge se văd la bord,
Pe puntea unde Căpitanul zace,
Rece deja și mort.
O, Căpitane, Căpitanul meu! Ascultă clopotele, admiră nava de la prova la dunetă,
Ridică-te pentru tine flutură drapelul, pentru tine șuieră vântu-n giruetă,
Pentru tine sunt panglicele, ghirlandele de flori, pentru tine vin oamenii pe chei,
Pentru tine sunt uralele, pentru tine strigă femeile Hooray!
Aici, Căpitane! Tatăl meu drag!
Pun acest braț sub capul tău, un cald suport!
Știu, doar visez că tu pe punte zaci
Rece deja și mort.
Căpitanul meu nu îmi răspunde, buzele-i sunt pale, ochii nu mai privesc în sus;
Tatăl meu nu-mi simte brațul, nu mai are voință și nici puls;
[...] Citește tot
poezie celebră de Walt Whitman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre admirație și visare, adresa este: