Citate despre alb și argint, pagina 2
Licurici
dacă aș fi eu un licurici
aș fi strop de lună albă,
argint viu scăpat în iarbă,
lumina ochilor de lut
sau mărgică de cusut
pe ia poienelor
și de râsul stelelor
când și când de felinar
m-ar ține câte-un hoinar,
osteniți de drumul greu
s-ar încălzi la focul meu
pribegii lumii, mari și mici
dacă aș fi eu un licurici.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Prin luminișul crângului tăcut,
De-atâta vreme nimeni n-a trecut.
Copacii goi, în lungă nemișcare,
Pe umbra lor ce stă-nălțată în picioare.
Arar ajunge până-aici
O pasăre cu aripile mici,
Și glasul ei răsună în liniște prea tare.
Dar Primăvara, care știe tot,
Va risipi prin iarba dimprejur
Scântei de-azur
Albastru miozot.
Și dintre foi tivite cu argint,
Vor crește ciucuri albi de mărgărint.
*
Pe-aici, o zână mică coboară dintre stele,
Și-n fiecare noapte culege viorele.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Heliade
De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,
Ghirlanda n-aș alege-o de flori plăpânde, june,
Ci falnica cunună a bardului bătrân;
Eu n-aș alege lira vibrândă de iubire,
Ci ccea care falnic îmi cântă de mărire,
Cu focul albei Veste aprinde al meu sân.
Ghirlanda ce se-nsoară cu silfele ușoare,
Pe fruntea inspirată, pe fruntea-nspirătoare,
De bucle-ncungiurată, blondine, undoind,
Plăcută-i a ghirlandă - sublimă însă este
Cununa cea de laur, ce sântă se-mpletește
Pe fruntea cea umbrită de bucle de argint.
Ca visul e cântarea ce-o-ntoană Eol dulce,
Când silfele vin jalnic prin lilii să se culce,
Să doarmă somn de îngeri pe sânul alb de flori;
Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goană
Talazurile negre ce turbă, se răstoamă,
Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitoriu.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1867)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec dalb
stele cad pe rând, pomii-și schimbă haina,
dalbe flori la geam, dalbe flori de cânt.
hai să deslușim care este taina
născătoarei ierni de prunci pe pământ!
hornul scuipă fum, adormiți coșarii
rătăcesc în vis ca niște nomazi,
stol după alt stol, numai mătăsarii
trag fuioarele ceții peste brazi.
de argint îmi e răsuflarea caldă,
printr-un ochi de geam deschis între nori
cade-n palma mea fulgul de zăpadă,
lacrimă de mir, cântul dalbei flori.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul Crinilor
În crini e beția cea rară
Sunt albi, delicați, subțiratici. -
Potirele lor au fanatici -
Argint din a soarelui pară.
Deși, când atinși sunt de vară,
Mor pâlcuri, sau mor singuratici,
În crini e beția cea rară:
Sunt albi, delicați, subțiratici.
În moartele vremi mă-mbătară,
Când fragezi, și primăvărateci,
În ei mă sorbiră, extatici,
Și pe aripi de rai mă purtară
În crini e beția cea rară.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum în iarnă
Decembre, ca un paradis
De marmuri și scântei,
Hlamida și-a deschis,
Și dintre tei,
Un vaiet lin de clopoței
Suspină-abia, ca-n vis.
Deasupra nopților s-a-ntins
Legendă ideală,
Și nu e suflet neatins,
Oricât de stins,
De diafana ei petală,
În care să nu fi descins
Lumina siderală.
E feerie de argint
Cristalizat în țurțuri lungi
Și pe cît ochii ți-i alungi,
Pe cât ajungi,
E marmur alb, neprihănit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodii de primăvară
I
Sus prin crângul adormit,
A trecut în taină mare,
De cu noapte, risipind
Șiruri de mărgăritare
Din panere de argint,
Stol bălai
De îngerași
Cu alai
De toporași.
Primăvară, cui le dai?
Primăvară, cui le lași?
II
Se-nalță abur moale din grădină.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperișuri veștede-n lumină
Întind spre cer ogeacuri fără fum.
Pe lângă garduri s-a zvântat pământul
Și ies gândacii-Domnului pe zid.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Murmur crescând de valuri
Trirema se șterge prin asfințit,
Cu dânsa suspine deșarte...
Ecouri fugare au amuțit,
Departe se-aud... mai departe.
Trec plângeri de oameni pe apele mari
Cu valul spumos și cu vântul.
Nimic nu rămâne din patime mari
Și piere pe mare cuvântul.
E-al nostru acuma întinsul stelar,
A noastră e noaptea pustie!
Din frânte talazuri un muget barbar
Se-nalță, descrește, învie.
A noastră-i sirena cu păr de argint
Ce-noată în rază de lună!
Uitate acuma sunt doruri ce mint!...
Ea simte iubirea străbună
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Funeralii pe mare
În temnițele mării foșnitoare
e libertatea fără de sfârșit
deasupra pace, dar în miez de mare
e un război al peștilor, cumplit
Să fie paradisul, sau infernul
acest tărâm de vechi cosmogonii?
În glorietta soarelui, eternul
se-aprind cărbunii zorilor de zi
Înmugurește aerul de sare
de alge și meduze putrezind
un clavecin vivaldic, dinspre mare
rostogolește misse de argint
Ridică vântul fustele gitane
ale acestei zile de coral
și pânze albe trec în caravane
pescarii trag năvoadele la mal
Înspumegate valuri de petardă
se sparg de dig ca pescărușii morți
tu strânge-mă în brațe, mă dezmiardă
femeie scumpă care mă suporți
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spânzur luna...
Spânzur luna de tavanul argintat de albe stele,
Surâzându-mi din splendoarea unei nopți inamorate,
Eu, întinsă-i cânt sonate dintr-o harfă de nuiele,
Ea m-aplaudă surprinsă, în reprize repetate.
Strălucindă licărește și mă-mbie la visare,
Pe un pat de galbeni nuferi, într-o deltă cu egrete,
Ceara curge șiroindă din ea, dalba lumânare
Îmbrăcând în lucii raze aparențele discrete.
Cântă-n șoaptă fermecată de favoarea dezmierdării
Ca o lebădă pe ape ce plutește grațios,
Condamnată-nsingurării nu cedează întristării,
Cere s-o dezleg din ceruri, să ne-ncânte radios.
Abajurul spart de strigăt rupe sforile pedepsei
Și plonjează-n trambulina ce nu i-e deloc străină,
Dansatoare înfocată reanimă șarmul coapsei,
În romanticu-i balans... bolta-i plină de lumină.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna flutur alb de vânt
Crivățu își făcu avânt
într-un cuib de păsări mute
cât să-ncapă în trupul lor
iarna - flutur alb de vânt.
Strânse-n sânul ei de gheață
valvârtejuri și ninsori.
Și când șade să asculte
triste suflete de flori,
le așterne pe pământ.
Trece palid soarele,
stelele de ger
îmbracă fața lui diamantină.
Iată-l înghițit de cer,
scuturându-și pletele
într-o pată de lumină.
În răsuflu' ei deodată
ridică cetate albă:
în risipă să te scuturi
de visarea care scaldă
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Copilul și Norul (10 aprilie 2009)
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aurora
Tu regină majestoasă, prietena lui Dumnezeu,
Ca un râu d'argint să varsă luminosul păr al tău
Peste drăgălașii umeri, când răsari însvăpăiată,
Nobilă, cu ochi de zâmbet și cu mers ușor de fată.
Și cum vii, o visătoare, rătăcind pe cer așa,
Tu pierzi una câte una stelele din salba ta.
Te-ai împodobit, Frumoaso, cu tot ce-i frumos sub soare,
Și Zâmbești cu ochii umezi de mărire și splendoare,
Arătând șireată pieptul desvelit d-al tău veșmânt,
Și din cer adânc lumina și-admirarea pe pământ.
Norii-n calea ta cu vuiet speriați se'ndepărtează,
Ca tu-i biruiești, Stăpâno, cu puterea ta vitează.
Cât esti tu de bună, Doamnă! Tu, cea cu alai de stele,
Faci cărările, frumoase presărând argint pe ele,
Pui vopsea de argint - pe vârful munților intunecoși
Și te legeni blândă'n carul înjugat cu tauri roși.
Tu te lupți prin întuneric cu-ntunericul, și, plină
De puterea ta, lumina se renaște din lumină.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge cum ningea odată...
Ninge, botezând câmpia
Cu un dor nemărginit,
Că tratându-și miopia,
Iarna dragă, a venit.
Ninge cu bucăți pufoase,
Moale, rece, delicat,
Stelele armonioase
Vin cernute peste sat.
Ninge-mpodobind orașul
Cu argint dintr-un fuior,
Lângă mine motănașul
Toarce leneș: sforrr! sforrr! sforrr!
Ninge cum ningea odată,
În copilăria mea,
Prin fereastra mea brodată,
Vreau s-ating o dalbă stea.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpule
ce se-ntâmplă, timpule, cu mine,
tot mereu mă-mbătrânești, cu anii,
în clepsidra vremii care vine,
am din socoteli numai pierzanii.
părul tinereții deja s-a albit,
a căzut argintul cerului pe el,
ridul din obrazuri mi s-a adâncit,
nu poți să mai stai, timpule, nițel?.
clepsidra asta nu poți s-o faci spartă,
așa ca ceva neprevăzut,
nu poți să treci singur pe la poartă,
să te faci că nu m-ai mai văzut?.
te-am zărit azi noapte ca un fulger,
te-ai holbat asupra mea himeric,
ca pe-un demon rău, sinistru înger,
te-am văzut din pat prin întuneric.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculată din patul ei, împărăteasa se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghea, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicii durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii. Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție, chiar stătu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie, vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta cerului.
Mihai Eminescu în Făt-Frumos din lacrimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești crăiasa iernilor nebune
Ești crăiasa iernilor nebune,
Îmbrăcată-n alb de catifea
Și-n cuvinte care nu pot spune,
Taina dulce-a fulgilor de nea.
Ești crăiasă clipelor de gheață,
Rostuind în suflete tăceri
Și doar crivățul te mai răsfață,
Învelindu-te în mângâieri.
Ești crăiasa stelelor pufoase,
Rătăcite-n cetini de argint,
Și-n cuvinte-adânci gălăgioase
Pus-n buzele ce veșnic mint
Ești crăiasa viscolului, care,
Spulberă speranțe-n asfințit
Și-n omătul... ca o întrebare
Peste-o inimă de-ndrăgostit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge în colind străbun
Vin să vă colind străbun
Flori de măr și Leru-i ler
În Ajunul de Crăciun
Florile dalbe
Ninge cu argint din cer
Flori de măr și Leru-i ler
Ninge Dor, peste Muscel
Florile dalbe
Ninge cu argint în vatră
Florea Soarelui, raza Soarelui
Peste Țara minunată
Florile dalbe
Ninge până-n Orăștie
Leru-i ler și flori de iie
Peste Lupi și peste Glie
Florile dalbe
[...] Citește tot
poezie de Antonela Stoica (24 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octombrie
Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii.
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragoste cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior casnd scade cate-un pic,
Caci soarele e tot mai mic
In diametru.
Dar subt cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile
Mai nestatornice si mai
Subtile...
Intarziata fara vreme
Se plimba Toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Si cum abia pluteste-n mers
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ningă!
Să ningă peste mine cu săruturi
Necontenit și să mă troienească,
Ca-ntr-o poiană albă, mii de fluturi,
Iubirea ta, pe mine, strălucească.
Să ningă peste mine cu iubire,
În puritatea-i să mă-nzăpezesc,
Să mă trezească iarăși în simțire
În primăvara când mă dezmorțesc.
Pe trupul meu, zăpada să se-așeze
În straturi-straturi, pură și cuminte,
Neantul alb să mă îmbrățișeze,
Dac-o putea, fiindcă sunt fierbinte.
Ce tare arde dragostea în mine!
Simt jarul care mi-a hrănit amorul,
Din trupul meu curg aburi către tine,
Iar tu-mi respiri emoția și dorul.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rătăciri
Dalta înghețată a tăcerii
ne desparte uneori
în monade care se rostogolesc
spre puncte nedefinite din spațiu,
pe traiectorii haotice, browniene.
Uneori, eu încerc să regăsesc
inorogul alb
cu corn de argint
care renaște doar o clipă
din spuma zărilor dimineții,
pe când tu arunci nade
în care vrei să prinzi umbrele asfințiului,
să le țintuiești departe...
Dar amândoi recădem istoviți
în aceeași tulpină
din care ne extragem sevele.
Liniștea moale și densă a singurătății
ne respinge rănile înjumătățite...
Să ne punem capetele
unul pe umărul celuilalt!
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și argint, adresa este: