Citate despre alb și ciori, pagina 2
Copilul și porumbelul
Pe cumpăna de la fântână
S-a oprit un porumbel.
A vrut o clipă să rămână,
Să mai răsufle nițel.
Când am vrut să-i dau din mână
Mâncare la porumbel,
A poposit la fântână
Și o cioară lângă el.
Era neagră și urâtă.
Porumbelul, alb, frumos.
Am zvârlit cu o ciosvârtă
Ca să dărâm cioara jos.
Și cioara și porumbelul
De mine s-au speriat.
Și, după cum le este felul,
În zbor lin s-au avântat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbii
O! corbi siniștri, vă iubesc;
Voi, ce pe-al iernii alb lințoliu
Cădeți în stoluri ce-ngrozesc
Ca niște pete mari de doliu!
În fracurile voastre negre
De ciocli aveți ceva de gală,
Și-n croncănitul vostru râde
O ironie triumfală!
Dușmani cetăților banale,
Prin vechi ruini v-adăpostiți,
Și sub disprețul vostru rece
O lume-ntreagă-nvăluiți.
Dacă vă mușcă foamea, -ntocmai
Ca feudalii castelani,
Vă năpustiți pe avuția
Muncită-a bieților țărani.
[...] Citește tot
poezie celebră de Cincinat Pavelescu din Poezii (1911)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb și ciori, dar cu o relevanță mică.
Iarnă
ninge și privesc pe geam
de parcă mi-ar face-n ciudă
ziua asta de zăludă
cu atâtea ciori pe ram
plină de țurțuri veranda
frig; nămetele cât casa
că la mine la Băneasa
parc-am fi în Groenlanda!
oameni îngropați și vite
ninge diafan întruna
ger de sticlă, trece luna
condamnările prin site
promoroacă și flori dalbe
prind copacii să se umple
că nu știi ce-o să se-ntâmple
cu argintul morții albe
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioara
Câmpul alb, ca un cearșaf,
Până-n zări se desfășoară...
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,
Nemișcată-n vârf de par
Ca o acvilă pe-un soclu,
Oacheșă ca un hornar
Și macabră ca un cioclu;
Neagră ca un as de pică,
Sub nemărginitul cer;
Singuratică și mică
Cât o boabă de piper;
Gârbovă ca o feștilă
Într-un cap de lumânare;
Ca o mutră imobilă
De harap cu nasul mare,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu din Migdale amare (1928)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cioara la prima lecție
Dumnezeu a încercat să-învețe Cioara cum să vorbească.
"Iubire', a zis Dumnezeu. "Spune, Iubire".
Cioara a căscat, mută, pliscul și Marele Rechin Alb a țâșnit din mare,
Recăzând apoi, tăcut, în valuri, descoperind astfel propriul abis.
"Nu, nu", a zis Dumnezeu. "Spune Iubire. Incearcă iarăși. Iubire."
Cioara a căscat, mută, pliscul și o muscă albastră, una țețe, un țânțar,
S-au ivit din găuri negre, bâzâind,
Agitându-se încoace și încolo.
"O ultimă încercare", a zis Dumnezeu." Deci, IUBIRE".
Cioara s-a opintit, a căscat pliscul și a vomat;
Un cap de om, încă fără corp,
Tumefiat, a apărut pe pământ, cu ochi bulbucați,
Bolborosind indignat tot felul de proteste
Apoi, Cioara, înainte ca Dumnezeu să poată interveni, a vomat din nou.
O vulvă de femeie a căzut, înfășurându-se, strângând gâtul unui om.
Cei doi au căzut în iarbă, încleștați, într-o luptă atroce.
Dumnezeu, blestemând printre lacrimi, se străduia să-i despartă.
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două țigări
Pe cer trec nori
Și niște ciori
Vestesc ninsori
În viața mea
O clipă grea
Să treacă vrea
Un dor și-un foc
O țin pe loc
Nu vor deloc
Să plec să treci
Să trec să pleci
Să ningem deci
Și albi să fim
Să nu mai știm
Că ne iubim
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu (8 decembrie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea Valpurgiei
Motto: "Ghicit în palmă. Bobi. Cafea. Tarot.
O să murim cu toții, asta-i tot."
Târziu am învățat, din școala vieții
Ce e oprit, ce n-ai voie să faci
Pictând cu semnul "Interzis" pereții
Tot timpul la respect să-i ții pe draci.
Nu-i bine să te duci la vrăjitoare
Puterea lor nu-i de la Dumnezeu
Tovărășia lor amăgitoare
Te osândește la păcat mereu.
Nu crede-n ele, fugi mâncând pământul
N-au ajutat pe nimeni, doar minciuni
Fii bun creștin, respectă-ți jurământul
Să nu sfârșești la casa de nebuni.
Țigăncile cu salbe mari, de aur
Îți află punctul slab de la-nceput
[...] Citește tot
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dantelă de zăpadă
Iarăși se întunecă, dar azi a nins
Prima ninsoare din iarna aceasta
Nu e departe ziua când voi urca
Pe săniuțele argintii ale iernii
Răscolind zăpada
Dar e decembrie și ninge
Peste brazii de afară, parcă
Și ciorile au obosit să se adune
Pe-nserat
Mă așez la geam, spun o rugăciune
Pentru cei întârziați, pentru cei
Duși departe unde zăpada nu le e
De tot albă
E decembrie și ninge
Zăpada se așterne ca o dantelă
Pe case și morminte
poezie de Victor Țarină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ora de bilanț
Iată! Vine iarna cu tobele de vânt
Vestind pe pământ alba hlamidă;
Se risipește-n eter al guguștiucilor cânt,
Din oase bătrâne mușcând flămânda omidă.
Prin hornuri și-au făcut ciorile cuiburi,
În odăi miroase gutuia și fumul;
Soarele s-a pitit după vineții nouri
Ce aleargă zoriți odată cu drumul.
Puțină vreme a rămas până la bilanț
Și-i plin de datorii pasivul la țărani;
Sub încălțări se-aude scârț și cranț
Și un oftat prelung prin ani.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret retoric
Cândva, am fost o casă de bilete
Înspre destine roz și violete
De zori promițători cu-amurguri inerente,
În care se-ofileau mâglisitor culorile
Landșaftului de nonvalori pe care sângerau valorile...
Am devenit apoi o streașină, cu uzuri iminente,
Pe care sforăiau din când în când ciorile
Din culorile nopților cu ciocuri proeminente,
Ce-mi ciuguleau devastator toate bunurile...
Dar țineam totuși piept tăiosului vânt din pădurile
Uitate, în care cântau înduioșător privighetorile,
Fiindcă-n mine creștea un vultur lungindu-și aripile
Spre Soarele alb ce-aprinde zorile,
Un vultur cu ochi mistici, țintind comorile
Ce eu n-am știut nicicând să le prețuiesc.
Acum sunt călător spre-un destin minunat, ce-l doresc
Absolut, într-un fel absurd și prostesc...
Spre-acolo biletul mi-e gratis dar pălesc și pălesc
Zdrobit sub un preț ce n-am știut să-l plătesc...
Acum l-ași plăti hotărât dar nu pot, obosesc
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Sandu Gabor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suită de haiku-uri pe motiv popular românesc
Unsă cu suflet
Pe vecie cunună
Vatră străbună.
Croncănit de corbi
Pe umeri dalbi de țară
Cruntă povară.
Ie cusută
La chindie purtată
În iureș roată.
Dungă pe hartă
Graniță pe râu la frați
Martiri blestemați.
Rapsodie-n cer
Schimnic în rugă de post
Mătănii cu rost.
[...] Citește tot
poezie de Vlad Chirinciuc (24 aprilie 2016)
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Baba iarnă
Vălătuci de fum coboară
Dinspre satul amorțit,
Ninge cu fulgi mari afară
Și pădurea a albit.
Tremură ogoru-n taină
Și se uită către cer
Din omăt își face haină
Ca să-l apere de ger.
Lacul, argintiu la față,
Istovit și temător,
Sub o platoșă de gheață
S-a ascuns prevăzător.
Ciorile îndoliate
Adunate într-un stol
Croncănind înfometate
Câmpurilor dau ocol.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (20 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea
O, Dragoste, zeiță, iubită și de zei,
Nu cruți pe nime-n lume, bărbați și nici femei.
Cu magica-ți baghetă, din gâscă faci prințesă
Și Albă ca Zăpada să pară o negresă.
Cu vraja-ți ne'ntrecută, un prinț faci din broscoi,
În sclav transformi un rege, din lași tu faci eroi;
În altruist, când vréi tu, transformi un egolatru,
Din om cu multă minte tu faci un idolatru.
În dragoste, urâta ne pare o zeiță,
Iar cioara se preschimbă-ntr-o albă porumbiță.
O, muritori, zadarnic voi i vă-mpotriviți,
De Dragoste chiar zeii se lasă cuceriți.
poezie de George Budoi din Dicționarul dragostei (14 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Voi iubi în tăcere...
Voi iubi în tăcere, voi striga nestrigând
Voi zbura în cădere și zâmbi-voi plângând
Și urla-voi la stele și sufla-mă-vor ape
Și spăla-mă-vor vânturi de iluzii deșarte
Și voi arde în ghețuri înghețând lângă ruguri
Voi bea vinuri din pietre ciugulite din struguri
Voi plana peste codri, voi pluti prin câmpie
Și voi râde de moarte, fir-ar naibii să fie
Voi iubi bătrânețea-mi, tinerețea-mi urând-o
Pe la mijlocul verii voi porni cu colindul
Auzind doar cu ochiul și văzând cu urechea
Cioara albă pe ramuri - legănându-mi tristețea
Voi ajunge la tine străbătând Universuri
Zgribulit ca un câine și cu mine doar versul
Și cu mine luceferi și galactici astrale
Ce le-arunc cu tandrețe
La picioarele tale
Voi iubi în tăcere, voi striga doar șoptind
Voi cădea în zburare și voi plânge zâmbind
Și sufla-mă-vor vânturi și-neca-mă-vor ape
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie de toamnă
Lui Const. Misirliu
I
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cârduri-cârduri ciori de toamnă
Pleacă...
II
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
Ceața peste deal s-așterne,
Cum pe sufletul meu jalea...
Boi și vaci cu răget umple
Valea...
[...] Citește tot
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simți nevoia
să umble cu cioara vopsită
și credea că a fost născut
să meargă cu păsăroiul albit
artificial sau de-o spaimă
închipuită de cioara care se jura
că-i șoim ori vultur pleșuv. umbla
prin târgul cu blocuri turn unde
nici țânțarul nu visa să zboare
până sus. stătea cu privire ridicată
la o șmecherie din oțel așezată
pe un turn ce sclipea în soare
cu tupeul clădirilor îmbrăcate
în sticlă și inox. era necinstit
cu el însuși de când era adolescent
dar se ferea să și-o spună în față
umbla cu cioara vopsită printre oameni
și asta îi mai amăgea foamea
uneori își mințea și frica
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camelia
A ieșit în zori o fată, având rochia brodată
și încinsă la mijloc cu un fluture de in
când pe frunze mai era lacul cerului senin.
Cum din fire-i râzătoare,
se opri să stea de vorbă
în grădină cu o floare:
unele în cuib de rouă, alte nalte cât un munte.
Însă una-i prea cochetă: are guler de satin,
împlinit cu fagur roșu.
Mai văzu așa minune altădată la bunici
când pe gard cânta cocosu' -
ea făcea căsuțe-n șir printre ierburi la furnici.
Dar cum mâna mică îi scapă,
se-nțepă pe negândite într-un mugure de spin...
Vai, ce chin!
- își zise-n sine.
Poate vrea un strop de apă,
de mă-mpunse așa tare firul greu de mărăcine.
Pe o frunză de cleștar un gândac abia-și ridică
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din Planeta poveștilor, Ed. Universitară, București - 2021, Antologie de literatură pentru copii (19 ianuarie 2018)
Adăugat de Camelia Sava - Mărgean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-alei
e nașpa fir-ar ea toamna
cu soare de vară
cu plimbări fără țintă prin parc
pe lac cu lebede albe
grațioase ca tine
și castane pălindu-mă-n cap
orizontul mi-i forfecat de copaci
și totuși simt cerul
că-n ochii mei se închide
așa ca o inimă ce încă
mai bate pentru noi doi
apropo
întunericul nopții fără de somn
e prielnic aducerilor aminte
apar și eu pe ecranul ochilor tăi
sau am fost doar așa un fel de... joc de cuvinte
las parcul în urmă cu croncănitu-i de ciori
[...] Citește tot
poezie de Ioan Postolache-Doljești
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rupt din tine un colț de rai
Am rupt din tine un colț de rai
Când noaptea albă se agață,
Zidit în piept tu mă purtai
Și când un clopot o să bată.
Îmbrăcată cu durerea,
Iar în mână legat strâns
Purtai dorul și iubirea,
Să-i spui morții: n ai învins!
Încremenit a și pădurea,
Chiar și vântul stătea stană,
Învaluit cu durerea,
Zâmbetul se varsă n rană.
Cerul plânge, norii lacomi,
Vântul strigă după dor,
Frunzele se șterg de lacrimi
În bocetul ciorilor.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de carte
(mozaic)
păstrând gustul
de iarbă verde și zboruri-
semn de carte.
scârțâitul pașilor noștri
pe gheață-
iubire dezacordată.
prin viscol,
doi bătrâni
cu grâu încolțit spre altar.
degerături-
coadă pentru
câțiva pești congelați...
ochi închiși,
înfruntând crivățul...
[...] Citește tot
poezie de Anișoara Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și ciori, adresa este: