alb şi curcubeu

Iarna şi curcubeul

Ninge, trec cu palmele pe coapsele tale,
Cioplite din albul unei statui
Zăpada iubirii îmi curge prin sânge ca roşul
Culorii din zâmbet acum şi atunci
Iarna zideşte în mine lumina şi visul ninge
Întinde-ţi braţele să alungăm uitarea
Iarnă, nu există iarnă perfectă
Ninsoarea e foc atins de lumină
Pomul sădit al inimii mele ţi-l dărui ţie
Curcubeu din aura mea
Ninge! Se nasc culori alb şi negru ca timpul ceasului oprit
Când întind braţele către tine până la adâncul cuvintelor.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

între curcubeu şi mine cresc flori
tot răul e oprit de şarpele din poartă
liliacul alb cântă întâia neştiinţă
să se poată întoarce
toate de unde au pornit
în primăvara ca niciuna

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceasta noapte

tu ştiai că aşteptarea e un zâmbet
purtat de-o femeie
la început ne-am şi iubit prin vise
vorbind despre sălcii cu plânsul uitat

prea târziu mă-ntreb cum reuşeai
să falsifici mereu imaginea
din mâna fotografului

cum s-a scurs albul iernii peste
frunţile noastre
pescuind umbra îngerului
din marea căzută pe gânduri

se apropie sfârşitul curcubeului sărat
această noapte scrie între noi
străinătăţi

poezie de Nuta Craciun
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea clipei trecătoare

Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.
Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului s-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.

Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
şi din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-şi caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.
Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veşnicie.

Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediţia din 27.01.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719 (27 ianuarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea clipei trecătoare

Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.

Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului să-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.

Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
şi din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-şi caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.

Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie,
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veşnicie.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai vreau o primăvară cu tine

O ultimă bătaie a inimii

Şi tata s-a prefăcut lacrimă la rădăcina copacului.

De atunci îl caut cu glasul plâns

În muguri.

El agaţă fluturi albi în ramuri

să nu mă pierd – râde.

Mai vreau o primăvară cu tine – i-am zis,

Vreau totul încă o dată...

Să baţi dealurile cu mine pe creştet

Ca atunci când soarele era aşa de mic

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Părinţilor noştri, între esenţial şi etern (11 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samarcanda

Muntele sticlos din fund e la trei nopţi
Depărtare cu privirea. Şahi răscopţi
Plâng ce-a fost cu ochii scoşi. Oigurii mei
Cresc în vaduri, văile vuiesc de ei.

Merg spre turnul nalt, cât norii albi de grindeni,
Margini nu se ştiu, priveliştea n-are
Ţările vecine-l văd de pretutindeni,
Caravanseraiuri fumegă-n hotare.

Sus pe munţi spânzurători cât cerul gol
Cheamă trecătorii şuierând domol.
Muşte cât găinile rotesc. Leproşii
Vămuiesc chervanele, aprind chiparoşii.

Curcubeul peste Asia întreagă
Cheamă-nţelepciunea voastră să aleagă.
Iată flăcări, stele, luminează albastre,
Naşterea pe scurt a seminţiei noastre.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Camil Petrescu din romanul Patul lui Procust (1933)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi si soapte

Cândva am zărit un înger plângând
cu şuvoaie puternice de lacrimi.
De-atâta umezeală înmuguriseră curcubee
între ochii lui şi ţărâna pe care căzuse.

De ce atâtea lacrimi?
Mi-am pierdut aripile- a răspuns,
deşi i se desfăşurau din umeri
pline de un alb moale-luminos.
Le-am sărutat uşor dar fierbinte.
Le-am descris frumuseţea şi forma.
Am dat nume fiecărui fulg şi i l-am şoptit.

Nu mai ştiu după cât timp
îngerul s-a ridicat râzând.
A deschis aripile,
le-a încordat
şi a zburat
departe...

[...] Citeşte tot

poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Roxanna Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofiţerul: Vă rog! Aşezaţi-vă pe canapea...
Autorul: Nu! Vreau să stau puţin pe scaunul dumneavoastră! (Se trânteşte pe scaun, la biroul Ofiţerului.) Aţi făcut o mare greşeală, ridicându-vă. În felul acesta, postul dumneavoastră a devenit vacant...
Ofiţerul: Domnule! Pentru această funcţie trebuie să daţi concurs!
Autorul: Lăsaţi-mă să ocup, interimar, acest fotoliu! Lăsaţi-mă să mă pun, o clipă doar, în pielea cea mare şi bine tăbăcită a statului...
Ofiţerul: Aveţi grijă! Scaunul acela cere multă răspundere!
Autorul: Sunt absolut convins! E un scaun greu încercat. A susţinut o mulţime de funduri, de toate culorile politice. Scaunul acesta a cunoscut întreagul curcubeu electoral. Tot ce înseamnă lumină albă, în descompunere...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am fost...

Mi-ai fost şi muză, dar şi scuză –
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost şi râset, dar şi plâns,
Ţi-am fost "muşcat de buză".

Mi-ai fost şi lună, dar şi soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristeţe, dar şi bucurie,
Ţi-am fost ce ai vrut la picioare...

Mi-ai fost şi înger, dar şi necurat,
M-ai luminat, dar şi întunecat...
Ai fost bordei, dar şi palat...
Ţi-am fost ce am, ce ai visat.

Mi-ai fost gând negru, dar şi alb,
Mi-ai fost şi ploi, şi curcubeu...
Ai fost şi "noi", şi "tu", şi "eu",
Ţi-am fost ce ai avut mai dalb.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tulnice de tei înflorit

în miezul de stea din ohii tăi
se aude cântatul reginei nopţii
ca o chemare suavă de îngeri
undeva între două inimi flămânde
se ospătează un ren cu botul roşu
parcă rupt din cine ştie ce întindere albă
unde până şi vulcanii erup imaculat
iar lupii urşii vulpile
chiar şi balenele
refuză culoarea
pe când soriceii dalbi
ronţăie în şoaptă fulgi de nea

între lună şi noi doar un motan alb
poate şi un pic din troia
cât să pară de lemn toţi lipiţanii
iar caleştile colorate de curcubeu
vii precum vrejul dovlecilor fermecaţi
crescuţi din cenuşa poveştilor
ne aşteaptă să visăm lumea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentă

pe verso
pune degetul înmuiat în curcubeu
nimeni nu va băga de seamă
îţi recunosc amprenta
ca pe o monedă nefalsificată
gust cuvintele invizibile
literă cu literă ştiu
pe o pagină albă
într-un surâs
se termină singurătatea

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La margini de vis

Ce şoapte se-aud, ce nelinişti apasă
Un suflet de fată-într-un vis giuvaer?
Nu-s stelele care clipesc cu mister,
Nici îngeri din Raiul ce-l vrem a fi casă!

Spun şoaptele tainic că îi vor trimite
În mijloc de noapte, la cap să îi stea,
Dorit Făt Frumosul, pe-o rază de Stea,
Sus pe un cal alb şi scântei la copite.

*Cu mâna lui, fruntea să-ţi şteargă de ape...
Eşti singură fără iubit şi ţi-e greu;
Te lasă-îmbrăcată-n al lui curcubeu,
Vrea setea de dragoste să ţi-o adape!! *

Trezindu-se fata pe bună dreptate,
Închide fereastra şi uşa la fel...
Chiar stinge lumina să n-o vadă EL
Şi astfel fug nopţile nenumărate.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Coros
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

O lumina ce tresare,
Din frunzisul fermecat,
Straluceste peste izvoare,
Cu albul ei imaculat.

Raza ei cea orbitoare,
Se rasfrange neincetat,
In paradisul de culoare,
Curcubeul minunat.

Si-atunci cand ea dispare,
Oare ce s-a intamplat?
Sumbrul noptii ce apare,
In cerul intunecat.

poezie de Carla Giorgiana Odor (1 aprilie 2013)
Adăugat de Giorgiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râuri cu poeme

Pădurea cu stejarii seculari
adună sfinte taine peste vreme,
prin inima bătrânilor stejari
curg fermecate râuri cu poeme.
Eu le ascult din nevăzutul rai
ce dăinuie sub bolta siderală,
în falnica pădure să tot stai –
măreaţă şi eternă catedrală!

Poemele mă ţin în vraja lor,
mă adâncesc în tainică visare
şi îmi sădesc în inimă un dor
adus pe vad de ape curgătoare.
S-aşază dorul înlăuntrul meu,
la umbra unor amintiri uitate
în arcul frânt al unui curcubeu,
sub zidul dărâmat de la cetate.

Te chemă iar în codrul secular
cu strofele rescrise în poeme,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O parte din mine

Ce am făcut m-am pierdut
Caut în mine un nou răsărit
O parte din mine a dispărut
Anii şi viaţa fulger au trecut

Mi-a bătut un ram în geam
Priveşte afară mi-a spus
Am privit chiar eu eram
Păr albit atunci am plâns

Plicuri pe o scoică au căzut
Colorată scoica albă nepată
Jumătatea tu mi-ai văzut
În perlă ea s-a prefăcut

Într -un curcubeu in soare
Într un nor pe cerul senin
În dimineaţa asta apare
În pâinea cu sare şi vin

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvor de har

Când veri se curg, nu ştiu ce m- aş mai face
De n- ai fi tu copacul veşnicit,
Să-mi picuri verde- lacrima ce- mi place,
Un strop de cer, un paradis umbrit.

Când toamna vieţii dă să mă cuprindă
M- ascund la pieptu- ţi cald de curcubeu;
Mă sorbi cu drag cu gura ta flămândă,
Tu însetat, iar eu izvorul tău.

Când ierni mă prind cu braţe geruite
Şi mă cufundă- n albul cristalin,
Îmi torni lumini pe pleoapele uimite
De- atâta alb, de- atâta har divin.

poezie de Florina Emilia Pîncotan din În palma cerului (2021)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străină umbră

Orizontul îşi pierde din contur
printre culori de curcubeu
în ploaia visătoare
acolo-n depărtări,
umbră străină, te-ai ascuns
pe cărări albe
într-un feeric decor
mă-nfioară gândul
că-mi eşti pereche...
culeg un colţ de soare
din cerul toamnei
la hotarul de argint
stropi mari
cad peste clipa
îmbrăcată-n vis
se contopeşte cu veşnicia
pe care o respiră
în zâmbetul tău,
văd anii mei cum trec
în grabă.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Ciobotariu (31 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea întâlnirii

Minunea întâlnirii
A fost o minune că ochii s-au întâlnit în nunta viselor.
Ascultau povestea, scuturând praful urmelor.
A fost o minune că am plecat la drum spre poemul crucii.
Acolo, energia altarului urmărea mişcarea privirii.
Am vizitat înnoptarea cu fuga zorilor,
Zăboveam cu inima pe zâmbetul strălucirii.
Goneam între maluri mai aprinsă decât înstelarea.
M-am întors din uimire cu mâna întinsă.
Uite! Aici îţi găseşti echilibrul, ţi-am zis,
apropie-te, strânge în palmă mărturia întâmplării!
Am să te iubesc până la sfârşit,
cu doina cerbilor la adăpatul lunii.
A hărăzit vremea scrierea cu minunea efortului ziditor.
Au trecut năzdrăvăniile leilor,
aniversările naşterii întâlnirii cu lumea,
a trecut ziua femeii dătătoare de paşi,
s-au traversat anii cu poduri de gânduri,
s-au năruit aşteptările albului,
s-au înălţat curcubee la straja anotimpurilor.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir (19 mai 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!