Citate despre alb și păianjeni, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la alb și păianjeni, dar cu o relevanță mică.
Săracă fără tine
Orele par să fie eterne...
în spatele geamului închis,
tăcerea și noaptea așterne
visuri de-o zi pe ochiul închis.
Ceasul uitării în noapte aprinde
o candelă ce vrea să aștearnă
o umbră ce fruntea o cuprinde
în noaptea prea albă de iarnă.
Pe caldul mormânt răsar doar păianjeni
și gol de iubiri cândva desfrânate
în culori de iris și flori de stânjeni
ce te-au răpit în umbre uitate.
Boabe de rouă pe sâni se preling
spre adâncul alb de crinolină
și mâinile-ntinse parcă ning
chemări spre tavanul de tină.
[...] Citește tot
poezie de Dida Diana Cioponea (28 februarie 2017)
Adăugat de Dida Diana Cioponea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infern
E sâmbătă seara la căminul zece și în oraș
de geam atârnă un cearceaf pe care stela va coborî la noapte
la capătul scării e un păianjen uriaș de care nu putem trece
dar stela știe să înșele vigilența păianjenului
sâmbăta e cea mai periculoasă seară a săptămânii
dacă vrei să pleci acasă ai nevoie de bilet de voie
dacă vrei să ieși în oraș un bilet de voie nu e suficient
trebuie să-ți cumperi o învoire treaba ta cu ce și de la cine
eu stau în pat înconjurată de un gard invizibil de care se lovesc cuvintele celorlalte
și nu putem pune la cale un plan de evadare
de fapt lor le e frică și visează că nu le mai este frică
se mulțumesc să traverseze holul de la un capăt la altul
și să fumeze snagov ori bt in cel mai bun caz
uneori primesc semne pe pervaz se așază un porumbel voiajor și eu mă apropii
de el îi desfac inelul și citesc mesajul
fetelor ar trebui să plec
mă întorc înapoi în pat și mă fac mică-mică până încap
într-o pagină albă care ca într-o magie se umple apoi de cuvinte
poezie de Maria Postu (15 ianuarie 2016)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru mare
Sunt anumite lucruri precum păianjenul, năluca,
Impozitul, umbrela pentru trei persoane, guta sâcâitoare
Pe care le urăsc, dar ceea ce urăsc din cale-afară
E un lucru căruia lumea-i dă numele de Mare.
Turnați apă sărată pe dușumea și-o s-apară-o
Pată urâtă și diformă; imaginați-vă oroarea
Aia de băltoacă lăbărțată până hăt departe,
Ei, chestia asta seamănă leit cu Marea.
Loviți-vă câinele până-începe să urle de durere
(Pe unii îi distrează-așa ceva, altora cruzime li se pare)
Și-închipuiți-vă că-l loviți necontenit și că javra urlă-încontinuu
Ei, balamucul și zarva asta ne-amintesc de Mare.
Am avut un vis cu mii de dădace-n șorțulețe albe
În marș pe stradă sau, cum pretind ele, la plimbare
Având alături copii cu săbii de lemn și mii de tobe;
Asta, de asemenea, m-a dus cu gândul tot la Mare.
[...] Citește tot
poezie clasică de Lewis Carroll, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte asta
I.
liniște
în casă
noaptea
ca un păianjen
care
își țese
tenace
plasele
și
cade în ele
din solidaritate
cu mine
și numai noi
știm
cum e
II.
noaptea asta ca un ceai verde cu bergamot sau ca
[...] Citește tot
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebede pe lac
O pânză de păianjen ai țesut
Ai adunat în ani lumină gândul
Ce niciodata nu l-am cunoscut
Șireaguri de mărgele îmi picură
Pe gene culoare albă sidefie
Șiruri de gânduri scoase acum
Dintr-o lume rea siderată pustie
Pânza de păianjen ca un fum
Șireagul de mărgele deșirat
Drumul iubirii liber nepătat
Traiește iubirea frumoasă
Căci soarta uneori e dureroasă
Rămân privind în urma ta deliberat
Din pânză de păianjen esti scăpat
Și tot trecutul greu tu l-ai uitat
Rămâi cu bine, dragul meu iubit
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea palidă
Port între buze viața unui ou
și între pleoapele încă închise algele plânsului,
numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie
trecând odată cu păsările prin oasele feței,
numai pustiul cunoaște această zăpadă amară
în fiecare palmă deschisă, în umerii rupți,
în fiecare gură a inimii.
Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea,
pielea cadavrului dulce ca brațele nopții,
fruntea lui de ciorap de mătase,
baia umplută cu voaluri de frunze
unde mâinile lui atârnă în apele mării.
Nu am costum mai frumos, nopțile vara,
port pielea lui transparentă pe umeri,
cu zâmbetul scos peste o mască lichidă
asemenea părului rezemat de o stâncă
plimb corpul tău risipit în genunchii prăpastiei
și pașii pe care îi pierd se continuă cu umbrele pașilor.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Păun din Marea palidă (15 mai 1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictură de păianjen pe Stromae
formidabil cât adânc de adânc e-n stâncă
te uită-n palmă... jalea ales deșirată
des seamănă cu o melodie de Stromae
iar azi are chipul tău de vampă mirată
încerc dorul rondelul sau ghimpele păcii
pe coala aceasta bleu de virgină joc step
și câte trăsnăi aș vrea să-ți spun despre mine
dar nu știu cu ce parte din sânge să-ncep
brațele mele toate întreabă de tine
formidabil cum mă prefac din nou că trăiesc
el și ea îmi vorbesc despre-o cacofonie
cât vârtej e în coliba... din care lipsesc
cânt de adio și basme albe în ceață
o insectă mică se plimbă pe-ecran cu-amintiri
atât de plini și goi de iubire iubito
cum un chiștoc aruncat sub o talpă
de doi crocodili...
poezie de Ileana Popescu Bâldea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima clipă a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Aakjaer Jeppe, prozaror, poet,
Cine te citește, nu simte regret,
Copii mâniei fac și ei copii,
Bucuria muncii naște bogății,
Cu toții suntem prizonieri,
Pentru că azi e mereu ieri,
Leu sângeros mănâncă bani,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
între-vis
Viorile prăfuite nasc
păianjeni aurii, arcușul spre sud
cu o umbrelă roasă își împarte veacul
sunt două la număr, una veche, reală, cealaltă
neterminată
cioplită din lemn ciudat violet
cu vinișoare albe
seamănă cu o aripă îndoită-n jos
a unui cocor sau a reverență, după concert
contemplând cadrul acesta, ceva familiar
mă ține fix și nu știu
înăuntrul meu «fost» sau «viitor», l-am văzut
astfel?!
în unica secvență în punctul critic
orele 11:59 când am deschis al treilea
ochi la marginea unei prăpăstii cețoase
«Unicul dirijor» dacă m-ar chema în orchestră
cum să mă prezint cu corpul dezacordat?!
alt instrument nu primește
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe mesele bătute
de lumina unui soare suspect
de roșu cum vezi în filmele
science-fiction americane
erau flori pentru bolnavii
din salon atinși de vreo toxină
scoasă special dintr-un laborator
alături de pahare ciobite resturi
de pâine unsă cu de toate
se întind muștele negre și leneșe
la capăt de eprubete transparente
sunt la capul bolnavului ostentativ
și-i amintesc că va fi absent
de la întrunirea familiei când va muri
încet fără idei multe vegheat
de-un păianjen nu prea mare
dintr-un capac de bere metalic
pe mesele mirosind a dezinfectant
curg petale de crini albi ca chipul lor
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papaya
soarele care se uită pe geam
este atât de amar
miile lui de raze aprind sahare
și parcă se agață de păianjenii cinefili
uitați de vreo penelopă în sălile pline
râzi de stop-cadrul care pare a surprinde
exploziile zilelor nimic din banalitatea de a trece strada nu ți se pare un ritual și totuși
oameni trăiesc doar pentru a te ridica de pe banca în culori șterse a vieții cu acalmiile lor în derivă
a venit vara aceea albă cu espadrile în picioare
când timpul urlă deșucheat
prin tavernele unde bei cu paiul papaya rece
vara în care avioanele trec silențios peste suflete-paparude
simt că îți este teamă să îmi strângi mâna
de parcă stăm între cele două corei și nu aș fi
încă sarea clipelor-saltimbanc
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciocnirea
într-un târziu am încercat să-ți dau telefon, dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am deșurubat capacul microfonului
și am găsit fierul ruginit, plin de viermi;
am căutat șurubelnița
și-am desfăcut carcasa: de lița bobinelor
își prinseseră păianjenii pânza.
pe șnurul împletit, acum putred, cu cauciucul mâncat și sârma zdrelită
își lăsau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pân-a ieșit din pioneze cu tencuială cu tot,
am tras de el până am început să apropii
metru cu metru cartierul tău de al meu
turtind farmaciile, cofetăriile, pleznind țevile de canalizare
încălecând asfalturile, presând atât de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case
încât deasupra a rămas doar o muchie de lumină scânteietoare
pulsând în aerul ars, ca de fulger.
trăgeam de fir, și ca un sfânt indian făcând trapezul pe ape
statuia lui c. a. rosetti aluneca spre miliție
consiliul popular al sectorului doi
se ciocni de foișorul de foc și se duse la fund cu tot cu o nunta
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu
Mergând pe străzi, privirea cumpărase
din fiecare lucru câte-o parte:
umbrare verzi, brățări și chiparoase
ca lacrima iubitelor din carte
vitrine mari, acoperind cu-atlazuri
mucegăiala sufletelor slute,
și fărădelegi, și intrigi, și pervazuri
în care-au stat idile ne-ncepute.
Copil venit din măguri și viroage,
coroanelor copacilor oceanici
îngenuncheau sub ape, să se roage,
cu anterie gemene, de panici,
Am fost în temple,-n temniți și-n spitale,
m-au întâlnit singurătăți și crime.
Inscripții rari din lume paradoxale
pătau viori... Și-am fost în țintirime.
Cu-nmlădieri de caste diminețe, -
burice albe și bacante goale.
Marchizele, verandele, costumul
de pantomimă-al fețelor confuze,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
După ce ai rostit adevărul
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit
adevărul
ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă
să macine adevărurile mici neluate în seamă
ce se tot ascund sub frunte și la tâmple riduri
după ce-au scăpat din lanțurile legate de coșul pieptului
poți alerga mai repede pe drum
liber în ziua ne-mâniei
de te împiedici de o piatră oasele păstrează durerea
cu necaz îți muști buzele și ai vrea să tragi o înjurătură
lumina năpădește însă ca un convoi
și aripi ușoare deșteaptă ochii în cele patru colțuri
vântul rece nu mai încolăcește viclean
pumnii se desfac
mâini dumnezee se așază în cruce
în raza negustată până atunci
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când iubirea mă acuză
[Underground]
N-auzi freamătul din frunze
Care-ți spun că îmi ești far?
Deși mă ascund în scuze
Doar să știu de ai habar
Că-n alai de lăcrimioare
Peste albul zorilor
Îți soptesc cu-nfiorare
Două vorbe... Te ador!..
Nu simți cum își țese pânza
Un păianjen pe amor?
Sau cum geme-n valuri briza
Când tăcerile mă dor?
Și mă-ntreabă trandafirii:
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În raza negustată până atunci
mai ușoară ca o pânză de păianjen
pe care o destramă răsuflarea dinaintea morții
ți-e inima după ce ai rostit
adevărul
ținut prizonier
greu ca o piatră de moară deprinsă să macine
adevărurile mici neluate în seamă
ce se tot ascund sub frunte și la tâmple
riduri cu lanțuri legate
de zăbrelele țintuite în coșul pieptului
ca pasărea cerului de liber
în ziua nemâniei poți alerga mai repede pe drum
de te împiedici de o piatră oasele păstrează durerea
cu necaz îți muști buzele și ai vrea să tragi o înjurătură
la răspântie lumina năpădește ca un convoi
aripi ușoare deșteaptă ochii ce privesc în cele patru colțuri
și vântul rece nu mai încolăcește viclean
pumnii se desfac mâini dumnezee
în raza negustată până atunci
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plumb pe hârtie
Întind o mână plină de speranță, către tine,
Cu un picior de plumb, alerg desculț,
Printr-un deșert de sentimente gol!
Înot prin seva vieții mele triste,
Legate de un biet copac al frumuseții,
Închinate unei biete pânze de păianjen.
Doar gândul către tine e un fluture
Ce zboară printr-o dorință albă spre
ȚInta unei săgeți plecată dintr-un arc
Al încordării, unei coarde de vioară
Ce fluiera cu zumzet de pian...
Un vârf de lance îmi străpunge imaginația bolnavă
De frigul primăverii calde din suflet de bărbat,
Dornic de viață, etern
Blestemat de o femeie.
Cu un strigăt de speranță, cerșind iubirea,
Fiind în război, eu și tu,
Sau poate amandoi cu viața.
Dar acum știu
Că amândoi luptăm pe același front, fără speranță.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipici ceresc
Crispat ca un păianjen agățat de cer
Mă înecam în strigăt, în gestul unui mut!
Sub mine moartea, cu surâs himer,
Îmi amăgea căderea zicând că-mi este scut.
Mă trimisese mama, în sin, să caut ouă,
Să-mi ostoiască foamea revărsată...!
Ea prinsă în război... țesea o pânză nouă
Și m-aștepta în gând s-apar odată.
Carul sub mine, costeliv și gol,
Inert și surd la zbaterile mele,
Nici că-i păsa, mă aștepta frivol
Să-mi care visul undeva prin stele!
Sleit în neputere m-am încleștat în clipă
Ca o ventuză nouă cu lipici ceresc,
Și din seninul zilei un înger pe-o aripă
Sosi să-mi pună scara și să cobor firesc.
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu un înger
1. îngerul avea un ochi în frunte
cu privire dogoritoare
desfigura
clădirile epileptice
2. se rostogolea în parcuri -
batjocură copiilor;
îl alungau cu rîsete de plumb
3. adesea hoinărea prin lanurile
de porumb ca o sperietoare
spintecînd burțile
ciorilor
4. serile se îmbăia în puhoaie
mîloase
binecuvînta
păsările întru moarte cu sori
5. se visa într-o altă viață
[...] Citește tot
poezie de Ștefania Hănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelerinaj, pelerinaj
Mă plimb pe plutele de nori de vată,
În azurul bleu, m-afund de moale voal
Și-am pânze de păianjen, fine întinse,
Să mă lipesc acolo sus, vreodată;
Sunt solul meu, în cercetare de astral,
Când voi fi tot la fel, de alb... particulele-mi ninse.
Și ochi mă dor de atâta clar, orbit de soare,
M-adie vânt și-s ca un fulg, un puf de pană,
Ce-am luat de-un cântec, ce mi-e drag s-ascult;
Că n-am eu glas, deși-s tot ființă călătoare,
Dar în larinx, de-atât strigat, am tot o rană,
Ce-ncerc s-o vindec și n-am leac... că-i de demult.
Mi-e frică să nu plouă și să pic în picuri,
Sau fulger să nu fiu, că-s tot o flamă...
Și-i prea târziu să-mi mai doresc senin;
Cum un infanterist, ce-am fost și lipeam plicuri
Pe mii de timbruri, din corala mea... Oh, mamă
De ce nu m-ai lăsat în vânt, să zbor... străin?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și păianjeni, adresa este: