Citate despre alb și roz, pagina 2
Extras dintr-un discurs al lui Malcom X
Când sunt abia născut, sunt negru
Când cresc adult, sunt negru
Când stau la soare, sunt negru
Când sunt speriat, sunt negru
Când sunt bolnav, sunt negru
Iar când mor, sunt negru.
Dar tu, prietenul meu alb,
Când te naști, ești roz
Când crești adult, ești alb
Când stai la soare, ești roșu
Când răcești, ești vânăt
Când te sperii, ești galben
Când ești bolnav, ești verde
Când mori, ești cenușiu
Iar tu-îmi spui mie coloratule?
poezie de Malcom X, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de iubire
Era în august când am cunoscut-o,
Și iubirea noastră am început-o,
Cu-acel joc inefabil de șoapte și priviri,
Ce-mi furnizau universuri de plăceri și uimiri.
Avea un chip frumos și veșnic de duios.
Când obrajii-i fini îi mângâiam,
Și ai ei ochi îi subjugam,
Ea iși lăsa privirea-n jos,
Iar eu citeam pe fața sa de roz maiestuos,
Adâncul început al limpedului eros.
Și albii crini ce înfloreau mereu
Pe fața ei ovală,
Ei îi puneam în glastra sufletului meu,
Ca pe o dulce fală.
poezie de Gheorghe Alionte (15 august 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul 130
Ochii iubitei nu-s precum un soare;
Buzele ei nu-s roșii ca mărgeanul;
Neaua e albă, sânul ei gri pare,
Păru-i sârmos și închis cum e catranul.
Văzut-am roze multe, colorate,
Dar în obraz să-i stea nu se îndură;
Și sunt parfumuri mult mai delicate
Decât al ei miros ieșind din gură.
Îmi place când vorbește, dar știu bine
Că muzica mai delicat răsună;
Nu știu cum merg zeițele divine:
Iubita mea pășește pe țărână.
Dar, zău, că este mult mai rafinată
Decât orice femeie lăudată.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lunii
Deși pe cer e-aceeași lună -
Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieții ce mă-mbată -
E azi o altfel de minciună.
Ca și atunci, duios răsună
Cavale-n noaptea înstelată,
Și-n cer zâmbește-aceeași lună -
Dar unde e cea de-altădată?
A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Și cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deși pe cer e-aceeași lună.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță fără muzică (Că ne iubim știe lumea toată)
Că ne iubim - și-o știe lumea toată -
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu știm,
Nici lumea nu va ști...
Și nu va ști-o, poate, niciodată...
......................
Ne-am cunoscut în țara-n care-alt'dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrată
În violet,
În alb,
În roz
Și-n bleu.
Și ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu își pregătește arcul,
Să-și bată joc de cei ce-l ocolesc...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Romanțe pentru mai târziu (1908)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
IX (Îmbătat de pini)
Îmbătat de pini și lungi sărutări,
ca vara conduc cea mai rapidă corabie de roze,
aplecat spre sfârșitul zilei înguste,
stăruind în trainica mea frenezie marină.
Palid și zdrobit de apa-mi hămesită,
plutesc în mirosul acid al climei dezgolite,
încă înveșmântat în sunete amare și cărunte
și-ntr-o tristă coamă a ceței dezolante.
Călit de pasiuni, călătoresc pe singurul meu val,
al lunii, al soarelui, arzând și rece, pe neașteptate,
liniștit în trecătoarea insulelor norocite,
albe și dulci ca șoldurile calme.
În noaptea udă, garderoba mea de sărutări tremură
încărcată cu fluxuri electrice de nebunie,
cu eroism despicând visele
și înveninând rozele ce mă împânzesc.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rondelul privighetoarei între roze
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă,
Grădina ce-mi stă sub fereastră
În raze de-argint se-nveșmântă.
O vrajă și albă ș-albastră
Din ceruri, spre lume s-avântă.
A nopții sublimă măiastră
E-ascunsă-ntre roze, și cântă.
Chiar roza ce moare în glastră,
De legile firii înfrântă,
Tresare, în pacea sihastră,
La glasul, cu care-o-nmormântă
A nopții sublimă măiastră.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poemă în oglindă
În salonul plin de vise,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint,
Bate toamna,
Și grădina cangrenată,
În oglinda larg-ovală încadrată în argint.
În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase,
Pe când cade violetul,
Tu citești nazalizând
O poemă decadentă, cadaveric parfumată,
Monotonă.
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Dar pierdută, cu ochi bolnavi,
Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat.
Și privirea-ți cade vagă peste apa larg-ovală,
Pe grădina cangrenată,
Peste toamna din oglindă -
Adormind...
Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare...
Însă pal mă duc acuma în grădina devastată
Și pe masa părăsită - albă marmură sculptată -
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn
Crengi subțiri cu flori albe...
Spre mai sus
Mă ridică din erori
Idealuri ce-au apus...
Cu flori roze crengi subțiri...
Isus!
Flori pe zări, în iarbă flori...
Spre mai sus
Am trăit de mii de ori...
E destul că tu te-ai dus...
Flori pe zări, în iarbă flori...
Isus!
Să dorm...
Să dorm, din ce în ce murind
Deși oriunde e o reînviere...
Iată, sunt goale
Dumbrăvile sacre -
Poetul a plecat.
Și dacă tu mai cauți,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumețul
Mereu se sprijină noaptea albă pe deal,
Unde în tonuri argintii se înalță plopul,
Stele și pietre sunt.
Adormit se arcuiește puntea peste viitură,
Un chip mort însoțește pruncul,
Secera lunii în prăpastia roz.
Departe păstori proslăvind. În roca veche
Privește dintr-un ochi cristalin o broască,
Se trezește înfloritul vânt, trilurile a morților aievea
Și pașii înverzesc în liniștita pădure.
Asta amintește de pom și animal. Domoale trepte de mușchi;
Și luna,
Lucește scufundată în triste ape.
Revine iar și umblă pe meleaguri verzi,
Se leagănă pe gondole negre prin orașul în ruină.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camelia (Camellia japonica)
Are flori ca trandafirul,
Blând le mângâie zefirul;
Flori bătute, roșii, albe,
Roze, galbene, rozalbe.
Ea semnifică norocul
Și iubirea în tot locul.
poezie de George Budoi din Elogii florilor (25 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O călărire în zori
A nopții gigantică umbră ușoară,
Purtată de vânt,
Se-ncovoie tainic, se leagănă, zboară
Din aripi bătând.
Roz-alb-aurora, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revarsă din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-a florilor sân;
Răspânde suflarea narciselor albe
Balsamu-i divin,
Și Chloris din roze își pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;
Iar râul suspină de blânda-i durere
Poetic murmur,
Pe-oglinda-i de unde răsfrânge-n tăcere
Fantastic purpur;
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Despre îmbujorarea ei
Iată-acum roșul cucerește-obrajii ei,
Iată-acum în luptă albul e învingător
Se duce necontenit, cu sau fără de temei,
Un necruțător Război al Rozelor.
poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paharul fermecat
Visam privind în fundul paharului cu ceai
Și-n sticla străvezie, ca-ntr-o metempsichoză,
Eu m-am văzut pe gânduri ținând în mână-o roză,
Subt un portic de aur cu bolta de email.
Ca un turban albastru pe cerul roz de mai,
Pe-un cer mai roz ca roza care-o țineam în mână,
Un domn se profilează, și-acum văd o fântână,
Spre care o caretă se-ndrumă cu alai...
În zgomote de-alămuri și tropote de cai
A stat acum, și iute descinde o cadână,
Lumini multicolore s-aprind și-o albă mână
Desprinde-un văl de purpur de pe-un obraz bălai.
Scânteie doi ochi negri... și roza mea de mai
Miroas-așa de tare când i-o arunc... "Stăpână",
S-aude-un glas și iată că surugiul mână
Și nu mai văd careta... O! tu, cine erai?
[...] Citește tot
poezie clasică de Dimitrie Anghel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neatul dăruit
sting visuri-n focul macului.
roșul sângelui vede,
rostul,
în rozul intrării mângâind sufletul tău.
amintirea-mi citește cartea vieții.
primăvara din trupul meu,
aprinde-n răsărit,
soarele.
deschid galben de aur printre fire,
fără spic,
sau
unduiri de noapte, aștept.
supendat sunt acolo, parcă într-o stea,
culeg căldura ta.
bobul de grâu prin trup devine sămânță.
răscolit de albul măinilor,
trec de intrarea întunericului
nopții.
privesc luna printre cele două falii,
buzele ți le sărut.
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (octombrie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cameleon-femeie
Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții,
Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri,
Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții,
Cum în obscure-azururi apar pribegi blonzi aștri.
O văz fugind prin codrul cel verde de jugaștri
Era Erato albă iluminând poeții.
De-a ei priviri focoase ar fi roșit sihaștri
Păliți, chlorotici, vineți de greul bătrâneții.
Purta bacanta-mi nuferi, bujori și violete,
Învesmântată magic în daurite plete
Și-n varii polichrome bibiluri și altițe...
Îmi arunca pupila-i divine curcubee;
Dar eu, nebun! zic: "Spectru! Cameleon- femeie!
Fugi! sufletul ți-e negru și mațele pestrițe!"
poezie celebră de Ion Luca Caragiale din Moftul Românesc, nr. 17 (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru trandafirul din scaunul împărătesc
Roz trandafir, frumsețea ta
nu m-a cruțat. Din drum m-abat
și mă răsfir, când zmeu - când stea -
prin ziua și prin soarta ta.
Roz trandafir, care te-nalți
suprafiresc la albe curți
din scaunul împărătesc,
pe lespede în fața ta
și gândul ar îngenunchea.
Sau poate că tu nici nu ești?
Vezi - sufletul mi-e-n cumpănă.
O, dac-aș ști, aș căuta,
o, dac-aș ști că ființă n-ai,
aș căuta să-mi înflorești
aievea-ntruchipându-te,
să nu-mi adii ca din povești
sau din închipuiri de rai.
Zmeu tulbure și amăgit -
eu mi-aș stârni grădinile,
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Legenda veșnică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
SOMONUL (somon de Atlantic ‒ Salmo salar; somon de Pacific ‒ Oncorhynchus keta; somon regal ‒ O. tshawytscha; somon roșu ‒ O. nerka; somon roz ‒ O. gorbuscha; somon alb ‒ Stenodus leucichthys; somon nelma ‒ S. nelma)
De ocean, de lac, de mare,
Sau de apă curgătoare,
De Atlantic sau Pacific,
Este scump, dar e magnific.
E un pește fără oase,
Cu arome savuroase:
Carnea este minunată,
Roză, albă, delicată,
Moale, fină, delicioasă
Și-n plus foarte sănătoasă;
Cu-n vin alb ca băutură,
Simți cum se topește-n gură.
.............................................
Dar un lucru mă apasă:
Cei bogați îl văd la masă ‒
Mic dejun, la prânz, la cină ‒
Cei săraci ‒ doar în vitrină...
poezie de George Budoi din Peștii, pescarii și pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia cumpenei
Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde
printre roze: în cimitirul unde
cîteodată dragostea însorește
albele pietre.
Calm se-ndrumă spre cumpănire totul.
Zi și noapte trag înjugate vremii,
amîndouă cu-nțelepciune-ncearcă
pași deopotrivă.
Se măsoară, se cîntărește rodul
de argilă, visul și umbra verii,
și povara ce-i amintirea pentru
orice făptură.
Dacă din povești adevăr rămîne
că trăim prin imponderabil cei vii,
poate să mai umble cuvînt că trupul
este-o povară?
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Ellisa Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preludiu
Acum că umbra unei iubiri curate trece,
un psalm aș vrea pupitru-mi bătrân să înfășoare.
Severă, orga-n fluier acordul să-și aplece,
aprilie doar murmur, suspin să dea. Și floare.
Arome distila-vor merele-n lumina
de toamnă și-ți va spune smirna psalmodierea.
Și va pluti parfumul de roze prin grădina
cu umbra împăcată, cu tihna și tăcerea.
Nobilă și bătrână, singură ruga mea,
sub armonia gravă de cântec și miresme,
se va-nălța ca zborul de porumbel; cu ea,
cuvântul alb pluti-va peste catapetesme.
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și roz, adresa este: