Citate despre alb și suflet, pagina 2
Sufletul meu e greu ca și crengile cireșului tău; o iarnă întreagă acoperit de ninsori, singur ca ciorile negre și corbii și mai negrii. Dar sufletul meu, o iarnă întreagă a fost alb, și în el te așteaptă cireșele, primăvara cireșelor mele.
Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Viața în roșu și alb
Te-ai ascuns în plapuma
nepăsării generale,
dar gerul a fost cumplit.
Cel mai mult a durut
imaginea focului
de pe retina gândului înghețat.
În suflet îți clocoteau
culorile șemineului
la care se încălzea omenirea.
Când s-a desprimăvărat,
ne-ai pictat sufletele
în culorile iernii.
Atâta alb era în sufletul tău,
că obrajii ni s-au roșit
instantaneu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu muzei mele
De-ar fi să-ți fac altar, l-aș face din inima mea;
să fii din Soare și Pământ o parte,
din mireasma primăverii și ruginia toamnă,
din Eternitate,
a sufletului meu angelică doamnă.
De-ar fi să-ți fac un templu, l-aș face din albii trandafiri;
să fii o parte din Eden,
din rugăciunea către Tatăl Meu, din albul purității,
să-mi fii imnul abisal de suflet, scris într-un catren,
tu, veșnică Lumină a divinității.
De-ar fi să-ți scriu Poemul, l-aș scrie cu sângele de suflet;
să fii nemuritoarea doamnă a spiritului meu,
zeiță divină,
ție să mănchin, și-apoi lui Dumnezeu,
în veacuri de lumină!...
poezie de Ștefan Radu Mușat (3 noiembrie 2009)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
DRAGUL MEU
Om drag,
pereche cu-a mea stea,
doar tu-mi cunoști secretul
ce-mi alină inima.
Cerul cu stele se vede la fel,
și la tine, în zori
prin ferestrele sufletului,
albit de ninsori.
Eu nu te pot ascunde mereu
în căușul palmelor...
ca pe-o pasăre speriată
de propria umbră,
dar îți pot deschide ușa inimii.
Suflet istovit, te-oi aștepta
să-mi vii din zbor rănit
de durerea primului curaj nemaiîntâlnit,
acela de a iubi, și de a te lăsa iubit.
citat din Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nufăr alb
Sufletul în palmă
Ți l-am pus
Spălat
Plutește iar...
gogyohka de Mariana Babiuc Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O chemare
Noaptea luna e albastră
Luceafarul astru blând
Privește pe fereastră
E iubire mea din gând
Sună muzică la orgă
Cerul este alb pufos
Înalță sufletul o rugă
Îngerului meu prețios
Ochii lui două scântei
Păru-i este mătăsos
Văd iubire pura-n ei
El este îngerul duios
O steluță fermecată
Către noi a îndreptat
Inima descătușată
De tristețe m-a scăpat
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu mai știu să tac, vorbește foaia albă: silabisindu-mi sufletul.
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (11 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Calea lactee
Din albe lacuri de demult pornit,
Un zbor străvechi de lebede astrale
Pe luciul cerurilor boreale
Odinioară s-a odihnit.
Fiorul zborului străbate încă
Înmărmurita liniște adâncă
Din care ochiul noastru soarbe
Surâsul alb al nopții oarbe,
Deasupra sufletelor noastre-aprins,
O, nimb răcoritor pe suflet nins!
Fior al zborului de-odinioară,
Sărut curat pe fruntea noastră cerne!
Pe frunte albe sărutări coboară,
Fior senin al penelor eterne!
Scară cu trepte albe, prinse-n cuie
De-argint, pe care visul nostru suie!
[...] Citește tot
poezie clasică de Alexandru Philippide din Aur sterp (1922)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul,
cuvinte frământate
pe foile albe
din gânduri
pe rânduri
gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
SENECTUTE
Bătrâne păstrează
În suflet,
Amintiri albe,
Ca părul tău.
Albul te va face
Mai puternic,
Pentru a continua
Pașii în timp.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta sufletului
De-aș putea rupe tăcerea dintre noi!
Dar cum să ceri iernii flori de mai?
Mă prinde tristețea și-n taină contemplu...
Aripi albe, mari se desfac -
Poarta sufletului se deschide...
Sunt furtună, sunt ploaie, sunt soare!
poezie de Viorica Sălăjeanu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chem lumina și aspectele înalte ale spiritului ființei mele și aspectele întunecate și grele ale sufletului. Sufletul este acasă în văile adânci, umbrite. Flori greoaie, ațipite, vopsite din plin în negru cresc aici. Râurile curg asemeni melasei calde. Ele se varsă într-un mare ocean al sufletului. Spiritul este un tărâm cu piscuri dalbe, cu lacuri si flori strălucind precum giuvaerele. Viața este rară aici și sunetele călătoresc pe o mare distanță. Aici se află muzica sufletului, hrana sufletului și dragostea sufletului... Oamenii au nevoie să se cațere pe munte nu pur și simplu pentru că este acolo, ci pentru că divinitatea sufletească trebuie să fie unită cu spiritul.
citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buna Vestire
fragment
...)
Poate stelele sunt flori, numai flori,
Pe care nimeni nu le rupe,
Ori poate sunt fructe prea coapte, mustoase, gustoase
Și-așteaptă ceasul mare-al scuturării.
Poate cerul e marele fluviu albastru
Cu izvoarele-n raiul uitat,
Poate stelele-s luntrii de aur,
Poate luna e vechea corabie ce poartă,
Spre un nou Ararat,
Lumea de mâine
Care n-a gustat încă
Din arborul cunoașterii un rod,
Poate Calea Lactee
E drumul alb pe care albe
Se plimbă sufletele morților
În așteptarea noii învieri.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur
Potop, cad stele albe de cristal
Și ninge-n noaptea plină de păcate;
La vatră-n para ce abia mai bate,
Azi, a murit chiar visul meu final.
Și ninge-n miezul nopții glacial...
Și tu iar tremuri, suflet singuratic,
Pe vatră-n para slabă, în jăratec, -
Încet, cad lacrimi roze, de cristal.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Andreea C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngeri albi
Ninge cu îngerii albi,
Peste chipul tău, peste chipul meu,
Parcă au fost trimiși din cer de Dumnezeu.
Se topesc în palma mea, în palma ta,
Acești îngeri albi cu sufletul de catifea.
Ei tot pământul îl învelesc cu un covor alb nepământesc.
Se bucură mic și mare de această magie, de această splendoare,
Adusă pe pământ de acești îngeri gingași fără aripioare.
poezie de Vladimir Potlog (30 ianuarie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul mi-e plin de elan tineresc. Doar câteva fire de păr alb mă trădează.
aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor
Să vină primăvara!...
Cu mărțișor, ghiocei.
Cu fir roșu al dragostei mele
Să mă leg de tine
Cu fir alb, în puritatea sufletului tău să cresc
Să mă împletești în pieptul tău.
În alb-roșu să trăim pe al primăverii anotimp.
Să-ți sărut chipul, mâinile strânse de ale mele
Buzele dulci sub pomii înfloriți.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țurțuri de gheață
În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt înghețată
Țurțuri de gheață atârnă greu
Inima in sloiuri e întemnițată
Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele și cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâșietori
Prin vene-mi îngheață nopțile albe,
Lacrimile-mi, țurțuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheață-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit
Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranța că iubirea va topi gheața
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Și primăvara-mi va lumina iarăși fața
poezie de Alexandra Gălușcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă simt în siguranță în alb pentru că în adâncul sufletului meu știu că sunt un înger.
citat din P.Diddy
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormi?
Dormi, sufletul meu? te-ai culcat?
Plouă și singur mi s-a urît.
Vreau să nu te supăr.
Te-am văzut citind la lampă
Și n-am băgat de seamă
Când ai închis oblonul din grădină,
Tărcat cu dungi egale de lumină.
Am bătut încet în fereastră
Și iar am bătut, mai tare,
Și am intrat în încăperea ta.
Curată rînduială!
Cartea sta deschisă la pagina albă:
Toate paginile cărții erau albe.
Ce citeai tu într-o carte fără slove?
Patul era nedesfăcut.
Cearșaful nou, perina proaspătă.
Unde ai plecat?
Unde umbli noaptea singuratec?
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și suflet, adresa este: