Citate despre alb și urși, pagina 2
Orașul de gheață
calotă de gheață te salut!
pe tine peșteră
cu stalagmite în blănuri
molatice de urs polar
căutând spre paralelipipede
cu căminele hibernale
evadând lebede albe
pe cerul de porțelen.
stalactitele scânteie lumini.
patinuare-ngemănate
cu pârtii repezi,
unde pinguini în boburi
cu eșapamentul de viscol
dau ocol avalanșelor de înghețată.
dincolo de mantinelă
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Nelu Huidici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la alb și urși, dar cu o relevanță mică.
Imposibila nuntă
Munții mei duhovnici au intrat în ceață
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunțile îngheață
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ți se-nchine vânturi și dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Și ți-aș face-o nuntă cu un sat de sănii
Și cu felinare și cai înstelați
Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Așa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Și munții vor pune misterul la loc
Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Și va fi și-aceea tot un fel de nuntă
Și-mi vei duce grija și te voi iubi
Ți-am adus, mireasă, munții mei cu noapte
Nunți de animale se petrec în munți
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gretchen a plecat și ea mai departe cât putea de repede și deodată au întâmpinat-o o mulțime de fulgi de zăpadă; fulgii nu cădeau din cer; cerul era senin și luminat de Aurora Boreală. Alergau chiar pe pământ și cu cât se apropiau, cu atât se făceau mai mari. Gretchen și-a adus aminte ce mari și meșteșugiți fuseseră fulgii când se uitase la ei cu lupa. Aici însă erau și mai mari, și mai fioroși, erau vii, erau străjerii de la palatul Crăiesei Zăpezii. Aveau chipurile cele mai ciudate, unii parcă erau niște arici mari și urâți, alții păreau niște mănunchiuri de șerpi încolăciți, care își întindeau capetele în toate părțile, iar alții erau ca niște ursuleți bondoci și zbârliți; toți erau albi, sclipitori, erau fulgi de zăpadă vii.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E transparent
E transparentul soare în ochii obosiți,
Balastul zilei noastre îl presărăm cu zimți,
Cad fructele în poala iubitei, le culeg,
Iubita mă dezmiardă un an, un ceas întreg.
Mă simt ca ursul alb învăluit în nori,
De parcă m-am născut de zeci de mii de ori,
Cu Dumnezeu alături, cu Paradisu-n minți,
Sărut în neștiință sfârcurii tari, fierbinți.
Visasem, oare, iarna cum cobora-n câmpii?
Mă sărutai o dată, de două ori pe zi,
Cum lunecam pe alba făptură, încântat,
O clipă tot orașul cu noi s-a scufundat.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telefon îmbătrânind
Trec anii și se numără ca banii
Și viața mă așază pe rugul ei cărunt,
Bunica nu-mi mai spune nani-nani,
Mă-nfrigurează fiecare amănunt.
Și cel ce-am fost și cel ce sunt se ceartă,
Dar vai și-acest război e-atât de monoton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
Se adaugă mai fiecare oră
Și telefonul sună distant și suveran
Și parcă și el însuși mă imploră
Să nu-l tot schimb adăugând un an.
Acum, când crucea anilor e spartă
Și omul de zăpadă, ce sunt, își ia palton,
Mi-mbătrânește numărul la poartă,
Mi-mbătrânește numărul de telefon.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbrii
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătoare polară
fluturi albi roind
peste suflarea ta
cu miros de zăpadă
buzele-ți ornează cu pruină
în ziua asta bătrână
când se coc doar cozonaci
și renii trag după ei sănii
în clinchete boreale
deschide-mi poarta iubito
primește-mă să te colind
puneți la ușă coroana de cetini
că-i sărbătoare polară
și urșii dansează afară...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia copiilor bolnavi
Mulți copii sunt bolnăviori,
Le-auzi sufletul cum geme,
... Viața-i face luptători,
Prea subit și prea devreme.
Miros de medicamente,
Lupte-ntre pereții gri,
Medici cu priviri latente,
Mame plânse, paturi mii.
Jucării la colț lăsate,
Păpușele, ursuleți,
Ticăit de aparate,
Of, sărmanii "omuleți".
Perfuzii și furtunașe,
Plânsete și găngureli,
Trupuri firave, golașe
Dând sorților socoteli.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când a venit pe lume fratele meu cel mic, ulița îl aștepta la poartă. El nu știa nimic: era așa de mic!
Căsuța lui de atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau singura uliță prin care putea păși; ochii mamei singurele ferestre prin care putea privi. Pe-atunci știa numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod.
A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului.
Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind.
Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de măsuțe, sălaș al urșilor, al lupilor, al tigrilor și al altor sălbăticiuni de pâslă sau carton.
Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor.
Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare!
Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.
Ionel Teodoreanu în Ulița copilăriei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capșa
În vitrinele lui Capșa,
Sunt expuse prăjituri,
Lei și urși de șocolată
Și tot felul de figuri.
Îngeri și purcei de lapte,
Ouă roșii, cerbi și pui,
Toate fabricate în zahăr
În laboratorul lui.
Ș'a intrat domnul Costică
Un geambaș cu ceafă lată.
- Bună ziua! Zise dânsul -
Vreau un cal de șocolată!
- Da! Avem! Și vânzătoarea
Îi arată vreo câțiva.
- P'ăsta roibu-l iau, că-mi place,
Dar am să vă rog ceva!
Hamurile-aș vrea să fie
Albe și cu zdrăngănele,
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb, alb
Polul nord. Și albe
Nefirești ținuturi
Ghețurile salbe -
Veșnic așternuturi
Soarele pe boltă
Râde strălucind
Fiecare voltă,
Fiecare grind
Pace. Numai pace
Cât vedem cu ochii
Gerul din cojoace,
Spaima mamei Dochii.
Urși pe vreo banchiză
Oaze călătoare,
Circul' fără viză
Înspre larga mare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Elogiu diversității
Vreau să vânez ideea pură, ce țâșnește
din codrii minții, unde liberă aleargă,
să pescuiesc acea uimire, ce-o să spargă
un geam spre-o lume-n care gardul n-o oprește,
s-ating penajul în sextine sau catrene,
să fac bandaje de cuvinte fără pene.
Vreau să mai râd când plânge roua de pe frunze,
atunci simt pulsul unei vieți ce e reală,
mă pierd în cărți, dar și în lumea virtuală,
vreau să valsez în dansul pensulei pe pânze,
la răsărit, să lupt în ring, sau ca barbarii,
și la apus, să joc iar șah, la malul mării...
Vreau să alerg când vântul șuieră sălbatic,
parcă în haită fug, cu lupii, în pădure,
parcă mă joc atunci, ca urșii, când au mure,
vreau să înot când briza murmură molatic,
parcă în banc înot, cu pești din mări albastre,
și-aș vrea să zbor ca niște păsări ce-s măiastre.
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eschimoșii cărau
bucăți de soare în ligheane
de tablă de la iglu-magazin
cu de toate la prețuri diferite
în iglurile de familie
le târau prin zăpada tasată
de urșii albi achiziționați
pentru treburile sătești
așezau lumina soarelui în mijloc
după instrucțiunile de folosire
care așteptau în cutiile cu bere
eschimoșii cărau ligheane
de material plastic pline cu larmă
păsărească înghesuită în fugă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singură să fiu lăsată
În Nord să fiu uitată,
Fierbinte, chiar dacă dârdâi,
pe o banchiză adevărată...
Devorată de urși albi, fantome, momâi.
Atât de abstractă e copca,
și-mi doresc costum de scafandru
într-un bazin fără maluri
ce congelează corpuri
poliedric.
Și-n igloo se-ascunde un suflet!
schiuri rătăcite, fără de bețe
Dă-mi
un satâr ascuțit de sfărâmat gheața
dintre inima mea și soarele ascuns!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Gabriela Melinescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doina
Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:
De foame adus,
Tăcut la-nceput,
În casă la mine,
Ți-am scos și ți-am pus,
Din tot ce-am avut,
Și pâine și sare,
Și laptele muls,
Cald, alb, în șiștare,
Pe masă la mine.
De sete supus,
Ai vrut de băut,
Pe masă la mine,
Ți-am scos și ți-am pus
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Blestemul vânatului cu carne roșie
Azi m-a țintuit la pat
Consumul exagerat
De cărniță de vânat
Și de vin alb de Muscat.
Cu durerile ce-apasă
Pe-ncheieturi, pun pe masă
Morcovei și o lăptucă
Și nu mai am chef de ducă.
De când am dureri atroce
Nu sunt vânător feroce
Și stau numai prin obor...
Mă vait ca ursul că mor!
Căci de când s-a pornit guta
Nu cred că mai apuc suta
Și mă prăpădesc devreme...
Cu-ale ciutelor blesteme!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor de iarnă
Pastel
Alb covor, întins și rece.
Iepurașu-n goană trece,
Cu urechile ciulite,
Și lăbuțele zdrelite,
Să întreacă vifor aspru,
Care a făcut dezastru.
S-a dus în rostogolire,
Blană în mototolire;
Și-a intrat sub straturi dalbe,
Și-o să facă șapte jalbe,
Către An, căci iarna-i dură,
N-are milă, nici căldură.
Ursul s-a sucit pe-o parte,
Trăgând plapuma la spate.
Sforăie în hibernare,
Nicio grijă nu mai are,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet jucător
cine mai scrie poezii mai scrie
când messi dă cu dreptul în stângul și
înapoi iar capul e cusut pentru mondialul din rusia
cu mațe de ren renegat?
cine mai scrie atunci
când elveția - fostă mică putere în sporturi -
ține brazilia de tricou iar poeții favelas
în vestiarul cu miere își pun
cu amar jambiere din nou? iar stăpân
e un urs foarte alb
cu centură de caratist cu alură de prichindel
tuns cu mașina de tuns. unele ierburi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercul absent
Mâ înec! De multe ori mă înec
într-o pădure cu cireși suculenți
cu urși blestemați cu păsări scârbite
cu zmeură albă
cu morții absenți!
Mă înec! În copia ta
în sâni cu genunchii la burtâ
într-o saltea
mă înec
și nu mă ascultă...
și nu mâ ascultâ...
mâna și fereastra și pasărea mea
și umărul meu
și oasele scoicii
și zeama căldurii...
Auzi tu?
Mă înec!
steaua mea
să-mi dai tu moarte
de-ale gurii
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul
se desenează Crăciunul
pe fereastra închisă.
ninge-n cuvinte despre Isus.
tobele răsună și învelesc spațiul,
ecoul jertfei plutește printre zurgălăi,
urșii saltă pasul în șir indian
către zarea șerpuind cărunt.
cerul gol e albit ca o cataractă,
uimit drumul suie către cer.
pe mine mă caut ieri,
nejefuită de vreme,
în gândul vechi, nedurut,
în pacea nopții curbată de stele,
erai într-o idee cu lacăt,
pe-un vârf de albastru pribeag.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te joacă la cărți
Te joacă la cărți, măi băiete,
La zaruri femeile-s tari,
Nu te hlizi, Marinete,
Mergi cu aleasa spre-altar.
Vezi ce ochi mari are zâna,
Parcă sunt lacuri din Nord,
Simți cum zvâcnește iar vâna?
Hop, ai sărit peste bord.
Acum înoată în beznă,
Te vor culege urși albi,
n-ai fost circar, în arenă
nu intră cei leneși și slabi.
Ia, încordează-te o clipă,
Totul e-un joc fără sens,
Dă din picioare și țipă,
Poate te-aude Saint-Sens.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și urși, adresa este: