Citate despre alb și vestimentație, pagina 2
Parfum de tei
S-au așternut pe coala albă
Un gând, o lacrimă, o slovă,
Ce-adesea-n râu de simțăminte
Au râs și-au plâns, prinse în horă.
S-au așternut peste cuvinte
Mătăsurile albe, grele,
Cu frumusețea lor pribeagă
La vis, la viață să ne cheme.
Am dezbrăcat esența vieții
Până la oase și-am trudit-o
Adesea... plânsu-i-am în palmă,
Adesea... am batjocorit-o.
Am dezbrăcat de ramuri pomii
Și îmbrăcatu-i-am în haine
De albe vise, de mătănii,
De calde rugăciuni și cazne.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un plop
De ce tremuri acolo
Între râul alb și drum?
Nu-ți este frig acum,
lumina soarelui te visează;
Și totuși înalți brațe flexibile, imploratoare, ca și cum
Ai vrea să tragi norii de pe cer ca să-ți ascunzi zveltețea.
Ești o fetișcană
Tremurând în chinurile unei extatice modestii,
O fată albă și imparțială
Căreia i-au fost smulse hainele de pe ea.
poezie de William Faulkner, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schiorii
Priviți cum vin, pârtia-i plină,
Văzduhu-i alb de fulgi de nea,
Schiorii simt adrenalină,
Nu pot o clipă-n loc să stea!
Și sunt frumoși, bată-i norocul,
Cu haine, căști și lucii schiuri,
Freamătă brazii --viu e locul--
Pentru schiori ei fac pariuri.
Și-un băiețel cu-un fes cu ciucuri
Din săniuță ne zâmbește,
Acum ești mic, dar să te bucuri,
Schior vei fi când vei mai crește.
Schiorii cu elan se-avântă
În iureș ocolind obstacol,
Splendoarea muntelui ne-încântă;
Pe schiuri, iarna-i un miracol!
poezie de Gabriela Gențiana Groza (22 februarie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chirurgului Max Popovici
Când zâmbitor și suplu-apari în ziare,
Cu haina albă și tichia care
Îți lasă liber părul argintiu,
Faci victime și fără bisturiu.
epigramă de Florin Iordăchescu din Epigramiști români de ieri și de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum vom învinge iarna
O să se răzbune iarna, iubito!
Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.
Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.
Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenușa în piele.
O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom trece pe pârtii ca vântul.
Ne vom înghesui unul în altul sub pene
și ne vom sufla gândurile în piepturi.
Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpezi albastre
S-a așternut la poarta
mea-n tăcere
covor de lacrimi albe
fulgi de nea,
mă pierd pe aceeași cărare
pașii mi se-afundă în trecut
zăpezi albastre
închid tulburătoare
adâncuri
flăcări în haine sclipitoare
plămădesc viață
umbrele nopții împletesc
flori de gheață
dintr-o tristețe de-a mea.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturașul
Fluturașule iubit,
Ieri, erai un vierme mic...
Astăzi, zbori voios spre stele
Ai aripi, și ai putere...
Ce înfățișare nouă
Ai luat într-o zi, două...
Dar, luând azi pilda ta,
Și noi, curând vom zbura.
Și vom fi acolo sus
Cu iubitul nost Isus
Haine albe vom avea
Și în veci ne-am bucura.
Amin
poezie de Simona Sav
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firul magic de beteală
Nea Omăt, tanti Zăpadă
Și copiii Fulgușori
Țes de ieri haină pe stradă,
Legănându-se ușori.
Croșetează cu migală
Împletind armonios
Un fir magic de beteală,
Darul iernii prețios.
Și a prins să strălucească
Straiul nopții luminat,
O mantie feciorească
Toată firea a-îmbrăcat.
Nea Omăt, tanti Zăpadă
Și drăguții Fulgușori
Își opresc lucrul pe stradă
Dimineață, către zori.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (6 ianuarie 2019)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântăreți bolnavi
Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
și mergem de-a pururi
spre soare-apune.
Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăși și iarăși
cuvintele seacă.
Vânt veșnic răsună
prin cețini de zadă.
Purces-am în lume
pe punți de baladă.
Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârșit sub armură.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum vom învinge iarna
O să se răzbune iarna, iubito!
Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.
Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.
Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenușa în piele.
O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom zbura pe pârtii ca vântul.
Ne vom înghesui unul în altul sub pene
și ne vom sufla gândurile în piepturi.
Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (4 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O creație bună, fără de greșeli gramaticale și ortografice, e ca o haină albă, curată, iar una, în aceeași măsură, dar cu greșeli, e ca o îmbrăcăminte stropită de noroi. Dacă ea nimerește în ochii "criticului" ics, o face... praf (obială)! Pe ea... și pe autor.
aforism de Mihai Cucereavii (30 august 2020)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Rugă pentru țară
Trimite, Doamne, leacuri pentru țară!
Mi-e nația bolnavă și flamândă;
Cu greu se-alege grâul din negară,
Iar molima, ca fiara, stă la pândă.
Revarsă, Doamne,-o ploaie de lumină
Pe țarina de-o vreme urgisită!
Mâhnirile acestui neam alină
Și primenește-i haina ponosită!
Pogoară, Doamne, binecuvântare!
Tarâna Albei Iulia pulsează...
Decembrie, în strai de sărbătoare,
Pretinde azi o Românie trează!
poezie de Valeria Merca (1 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
E timpul iernii să revină...
e timpul iernii să revină
dintr-un concediu prelungit,
lăsându-și albul și-a lui vină,
să se așeze pe trecut
să se așeze peste dealuri
și peste câmpuri, peste munți,
să se amestece cu valuri,
fulgii să zboare unduiți
se-aude iarna cum revine
cu scârțâit de ger pătruns,
cu nopțile cu lună plină,
cu-al ei pustiu ce a ajuns
e timpul ei sortit de sensuri,
de rătăciri duse de vânt,
e timpul urmelor de versuri,
lângă un foc călduț și blând
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară-lăcrămioară
Eu nu ți-am fost decât o primăvară,
Parfum de dor și dragoste și rouă
Ce te-au înnobilat întâia oară
C-un nume nou și cu o haină nouă.
Eu nu ți-am fost decât o primăvară
Prin zecile de primăveri tăcute
Și am rămas o tristă lăcrămioară
Într-o grădină-a florilor pierdute.
Eu nu ți-am fost decât o primăvară,
O lacrimă, sub raza vieții tale
Ce-a așezat-o sufletul, comoară
În trupul blând al dalbelor petale.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Mă închin
Sunt, Doamne, instrumare funerara;
se-ncearca-n mine chinuri si jivine
cu glas sonor de trup si de ocara.
Sub tremurarea lunei cristaline
in unde vii, in unde albe- cine,
ascuns si mare, mic si luminat,
mi-a spus sa ma ridic inalt spre Tine
in iscodiri de soapte si de vise,
si sa te cat cu brate de agat,
nostalgic si crucificat deschise?
Mi-am ingropat trecutul ca p- un mort.
Credinta noua mi-a sapat- lopata-
o groapa larga si indurerata
si-adinca; alba, ca un strai de port
si vie, ca o haina de ispita.
M-am invelit cu trupul meu, tarina,
si cruce-a fost o lacrima pagina
ce s-a infipt in glod, nelinistita.
[...] Citește tot
poezie celebră de Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numaidecât boierul porunci să-i aducă altele, muiate numai în fir. Până una alta, cotoșmanul se dete pe lângă stăpânul său, și pe furiș îi dete ghiold și-i șopti la ureche ca să se ție să nu se tot uite pe dânsul așa ca proștii și ca mojicii. După ce se îmbrăcă cu hainele cele bune, el se ținu bine și nu se mai uită asupra lui; apoi intrară în vorbă și se isprăvi treaba cu bine. Și nici că se putea altfel. Căci ginerele, deși era Mătăhuz împărat, dară boiul lui cel măreț, chipul cel bine făcut și alb ca zăpada, trupșorul lui cel tras ca prin inel și nalt ca un brad, făcea mai mult decât toată împărăția și decât toată boieria. După ce se hotărî ziua de cununie, plecă. Până atunci bietul flăcău se frământa cu gândul ce o sa facă el și unde o să-și ducă mireasa. Cotoșmanul nu-i dădu răspas să se mai gândească, ci cu fel de fel de glume și snoave îi fura gândurile și-l înveselea. Când fu ziua hotărâtă pentru cununie, se duseră iarăși amândoi. Boierul rămase încremenit. De unde se aștepta să vie cu oaste și cu mărire ca un împărat, mă rog, îl văzu viind ca un cioflingar, și începu a se îndoi și a se codi să dea fata după dânsul.
Petre Ispirescu în Cotoșman năzdrăvanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statică
M-am împrietenit cu șarpele casei
în plâns tandru, sărutându-i
ochiul alb, de hârtie.
Degeaba închipui armuri protectoare
amintirea mea e apa
oprită în hainele tale.
Pasărea ce te iubește
îți va desena chipul
cu aripa.
Am să-ți aduc cioburi culese
din oglinda mare a tăcerii.
poezie de Violeta Pasat din volumul ,,Pasărea confident" ed. ORION - București (2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hangița luă hainele ude și ieși. Din prag mai aruncă o privire spre capul acela înfășurat în alb, străjuit de ochelari întunecați... dar fața necunoscutului rămânea ascunsă în dosul șervetului. Închizând ușa, doamna Hall simți că i se zbârlește părul; pe față i se citea uimirea cea mai adâncă.
H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge...
Ninge ușor, crește omătul de te-mpiedici,
Ninge peste republici și biserici,
E vremea, iubita mea, din zori la asfințit,
Să desenăm poemul dragostei fără sfârșit.
Tot ce contemplă ochiul unui pământean
Va fi acoperit de haina albă ca de un ocean,
Noi nu vom privi, vom naviga-nainte,
Sub valul de sudoare al dragostei fierbinte.
Ne vor cânta poeții, filozofii, barzii,
Vor diseca iubirea-n a fi și a nu fi,
Să nu ne căutați, plătiți degeaba guarzii,
Noi, din alcovul secular, nu vom putea ieși!
poezie de Ion Țoanță din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec dalb
stele cad pe rând, pomii-și schimbă haina,
dalbe flori la geam, dalbe flori de cânt.
hai să deslușim care este taina
născătoarei ierni de prunci pe pământ!
hornul scuipă fum, adormiți coșarii
rătăcesc în vis ca niște nomazi,
stol după alt stol, numai mătăsarii
trag fuioarele ceții peste brazi.
de argint îmi e răsuflarea caldă,
printr-un ochi de geam deschis între nori
cade-n palma mea fulgul de zăpadă,
lacrimă de mir, cântul dalbei flori.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alb și vestimentație, adresa este: