Citate despre albastru și lumină, pagina 2
Unde
Izvorul dragostei, visează unii
țâșnește undeva, în munții Lunii...
Din cine știe ce gheizere-albastre și ploi
bate lumina lui până la noi.
Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veșmânt,
și mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puțin
cu străveziul tău vin...
Rugămu-ne ție, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos...
Dar munții Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc și o caută atât de departe...
poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru curat, calm și luminos, cerul zilelor senine de vară ne amintește în fiecare zi cât de departe suntem de puritatea, liniștea și lumina lui.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Privirea ta
Privirea ta-mi revarsă-n suflet
fiori de lacrimi albastre,
un tainic gând rătăcește
printre file roase de iluzii.
Melancolice stele răspund
neliniștitelor întrebări,
netezindu-mi cărarea visului
cu lumina dorului.
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinovați de netrăire
Ai încercat vreodată
să te joci cu nimicul?
Să-l închizi
în propriile forme
obligându-l să-și suporte
golul din oglindă?
Să-i arunci în ochi
ploaia de visuri
și lumina ce urcă
prin toate orele de neviață,
să-i agăți apoi nezborul
de podul
celor mai albastre
dintre ceruri...
Când vei găsi răspunsuri
ce o să faci cu povara
netrăirilor noastre?
Oare ai să mai crezi
în nevinovăție?
poezie de Iuliana Șerban
Adăugat de Maia Dulcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spuneți voi, lumina voastră!...
Spune tu, Carpate-frate,
Ce viteaz te ține-n spate?
Care fluier de Cobuz
Mi te leagă de Oituz?
Spune-mi, Dunăre voinică,
Care forță te ridică
Și te leagă de izvor
De lumină și popor?
Spune-mi, Oltule-bătrâne,
Cât elan îți bate-n vine,
Cât albastru lunecos
De-mi doinești vijelios?
Spuneți voi, lumina voastră,
Care lacrimă albastră,
V-a trimis cu fulger sfânt,
După poteră și vânt?
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna în parc
Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.
Prin lumina estompată
De mătasa unui nor,
Visătoare trece-o fată
C-un plutonier-major.
Rumen de timiditate
El se uită-n jos posac.
Ea strivește foi uscate
Sub pantofii mici de lac.
Și-ntr-o fină discordanță
Cu priveliștea sonoră,
Merg așa, cam la distanță,
El major și ea minoră...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Struguri
Soarele a căzut în panere,
Albastru, violet, auriu,
Soarele dealurilor mele,
Soarele dulce pe care îl știu.
Strugurii mei, luminile mele,
Gem în panerele lumii,
Soarele din viile acestea mustoase,
Soarele căzut pe mâinile tale.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina bate-n auriu
Lumina bate-n auriu
Și-i o răcoare domolită.
Cu ani și ani vii mai târziu,
Dar și așa sunt mulțumită.
Vreau mai aproape să te-așezi,
Ca să-ți arăt ceva doar ție:
Acest caiet albastru, vezi?
Sunt versuri din copilărie.
Mă iartă c-am fost tristă des.
Că bucurii avui puține,
Dar cer iertare, mai ales,
Că prea mulți i-am luat drept tine...
poezie celebră de Anna Ahmatova
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finalul suprem pe albastru
Să te duci în culoarea albastră
Lumina ucigașă sfârâie-atinsă
Ce sfârșit glorios pentru-o muscă păroasă
Sortită să moară încinsă!
Adorând apogeul fierbinte
Tot scriu și mă ard în zadar
Pe cuvinte,
gramatica mea schilodită și tristă
acoperă șase pe zar.
poezie de Maria Florea
Adăugat de vera
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșmintele raiului
Dacă-aș avea ale raiului împodobite veșminte,
Brodate-n a aurului și-n a argintului lumină,
Albastrul și calmul umbrit al acelor veșminte
Ale nopții și-ale luminii, jumătate din lumină,
Ți le-aș așterne la picioare;
Dar, fiind sărac, am numai visele mele;
Ți-am așternut visele la picioare;
Umblă cu grijă, calci pe visele mele.
poezie clasică de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori se spune că oamenii de știință sunt lipsiți de romantism, că pasiunea lor pentru a afla, jefuiește lumea de frumusețe și mister. Dar, nu este neliniștitor să înțelegem cum funcționează lumea de fapt - că lumina albă este alcătuită din culori, că culoarea este modul în care noi percepem lungimile de undă ale luminii, că aerul transparent reflectă lumina care comportându-se în acest mod face discriminare între unde și că cerul este albastru pentru același motiv pentru care apusul de soare este roșu. Nu face nici un rău romantismului unui apus de soare dacă cunoaștem câte ceva despre acesta.
citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cerul nemărginit albastru două brațe întinse descătușează în sfârșit plumbul. Dar nu știi ce vor. Poate imploră lumina de sus. Poate blesteamă viermuirea deșartă de jos.
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deodată se auzi un zgomot ușor. Dintr-un ungher ascuns al sălii înaintează spre noi niște ființe ciudate, purtând în mâini diferite lumini albastre, roșii, verzi etc lumini care nu proveneau din vreo ardere, ci erau simple fosforescențe intense.
Victor Anestin în În anul 4000 sau o călătorie la Venus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți fiu singura rază
Sunt un colț de stea,
luminez adâncimea
ochilor tăi vrăjiți.
Tăcerea nopților
cu lună plină de așteptare
nu-ți mai întunecă
surâsul de flori.
Îți împodobesc inima,
cu trandafiri albaștri
înveșmântați în cuvinte
încă nerostite.
Îți alung oftatul și chem
un vânt de dragoste,
să-ți mângâie dorul,
cuprins între palmele
sufletului,
copil rebel și singuratic.
Vreau să-ți fiu singura rază,
aprinsă de lumina unui vis,
într-o seară târzie de mai,
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Am multe bucurii
Zâmbește soarele în dimineți la mine
Lumina lui pătrunde-n al meu gând
Făcându-mi zilele ușoare și senine
Și trecerea frumoasă pe acest pământ
Prin raza lui trimite stropi de fericire
Din-naltul cer albastru sclipitor
Făcându-mi viața plină de iubire
O viață ce-o trăiesc fără de nor
Și viața-mi-e ca fulgul de ușoară
Nu am nimic astăzi de regretat
Și orice zi o văd ca prima oară
Când soarele pe cer mi-a luminat
Când norii se adună peste viață
Nu mă pot plânge, sunt același eu
Căci știu că undeva în dimineață
O rază-mi va trimite Dumnezeu
[...] Citește tot
poezie de Vasile Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce n-ar da ozonul culoarea albastră, cerului? Dacă-i dispersia Rayleigh implicată în asta, de ce se albăstrește lumina doar la altitudini mari nu și la o întindere de mână de noi?
aforism de Cornel Stelian Popa (12 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-ți din suflet o Portiță spre albastru și din mintea ta, lumină!
Ileana Pop-Nemeș în Sub cerul meu, Lumânarea sufletului scrie (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret interior
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu
mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu
care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade
și-n acest poem o alta albastră o urmează
însă totul încremenește odată cu ultimul
cuvânt al copilăriei un hohot de râs
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 mai 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excelsior
Sub luna plina,
Cu farmecul ce-n jos se lasa,
Oricare coperis de casa
E balta de lumina.
Albastra noapte
E toata ploaie argintie,
Un vis de-nalta poezie,
De cantec si de soapte.
Din lumi astrale
Magia infasuratoare
Coprinde in a ei splendoare
A plangerilor vale.
Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori schinteietoare,
Ce griji pot fi predominatoare,
Si ce destin, balaur?
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii Tăi...
Inima mea, pasăre călătoare,
Și-a găsit pacea
În albastrul ochilor tăi.
În ochii tăi
Văd limpezimea zorilor,
Ochii tăi sunt leagănul stelelor.
Inima mea
Se pierde în adâncul albastru
Al ochilor tăi fascinanți.
Lasă-mă să mă scald
În nemărginirea lor.
Zâmbetul tău-rază de soare
Îmi iluminează sufletul
Aducându-mi pacea, liniștea, iubirea.
Îmi place
Felul cum mă privești,
Îmi place
Sărutul tău cald.
Îmi place
Cum îmi mângâi trupul,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (1 septembrie 2019)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre albastru și lumină, adresa este: