Citate despre albine și visare, pagina 2
Mied de vis
Fericire puf de păpădie
Fă-mă polen și pe mine
Lasă-mă pe un trandafir
Să fiu un sărut de zefir
Pe buzele fluturilor..
Albina să mă culeagă
Să indulcesc pe cineva
Sau fermentează-mă in mied
Să amețesc vreun heruvim..
Si să mă uite intr-un vis
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la albine și visare, dar cu o relevanță mică.
Povestea codrului
Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila Codrului,
Măriei-Sale.
Lună, Soare și Luceferi
El le poartă-n a lui herb,
Împrejuru-i are dame
Și curteni din neamul Cerb.
Crainici, iepurii cei repezi
Purtători îi sunt de vești,
Filomele-i țin orchestrul
Și izvoare spun povești.
Peste flori, ce cresc în umbră,
Lângă ape pe potici,
Vezi bejănii de albine,
Armii grele de furnici...
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aș vrea să fiu
Aș vrea să fiu un sfeșnic
Mereu să te veghez,
Să fii cu mine veșnic...
Aș vrea să mă visezi!
Aș vrea să fiu o stea
Pe care o privești,
Întreaga viața ta
Aș vre să mă iubești.
Aș vrea să fiu ape
Care tu le bei,
Aș vrea să-mi fii aproape
Mereu în ochii mei.
Aș vrea să fiu cocorul
Ce-n toamnă îl petreci,
Să nu-mi continui zborul
Din pragul lumii reci.
[...] Citește tot
poezie de Diana Enachii (februarie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paște fericit
Fie ca lumina să aducă soare,
Miere de albine și un trai ușor,
Rădăcina vieții ca o sărbătoare
Și sclipirea vie-a magicului dor
Fie ca divinul să vă ocrotească,
Să v- aducă tihnă și nectar sfințit,
Visele rebele, să se împlinească,
Liniște și pace... PAȘTE FERICIT
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul tău...
În regatul florilor albinele
Au aripile unse cu miere,
Tu le admiri spunând poezii
La urdinișul stelar, cu plăcere.
Blândețea îți rămâne aripă
Pe raza încărcată cu lumină,
Dragostea lor împărtășești
Sub crucea iubirii divină.
Mi-i dor de dor și îndrăznesc,
În vaierul de maximă plăcere,
Să-ți cer favoruri când tu spui
Că arzi în vise și mistere:
Îți cer un fluturaș și o albină,
Și inima, regatul, ce mă-mbie
Să te-nsoțesc acolo unde
Surâsul tău de miere-i poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nucul îmi aduce aminte
Nucul și-a făcut căciuli din albine,
Bâzâie cerul în frunzele verzi,
Soarele pune în ochi raze senine,
Să-l prind într-o clipă visez.
Miere albastră curge-n cuvinte,
Tremură vântul în sângele meu,
Aducându-mi de tine aminte
De dragostea ta dăruită mereu.
Albinele vin la roinița prinsă
Pe-o creangă din curcubeul întins,
De inima ta se lasă cuprinsă
Partitura reginei cântată în vis.
Polen de lumină adun, amintire,
Pentru cupa inimii dusă la vraci
Să tămăduiască vechea iubire
Din cuvintele spuse când taci.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
A-mbătrânit Sisif
A-mbătrânit Sisif, se pare
Că pietroiul lui e drob de sare...
Îl pune, pentru gust, în mămăligă
Și-n visul lui doar visurile strigă...
Nu mai văd zarea, văd un mușuroi
De cârtița-necată în valuri de noroi...
Văd albinele cu aripile-n zbor ciuntite
De dulcele vieților în miere pritocite...
Văd mămăliga, soare copt în vatră,
Gura pământului ce mușcă și chiar latră...
Veniți la bulzul vieții în care-am pus lumină,
Hrăniți-vă sub crucea lui divină...
Îmbătrânirea vine pe furiș oricând
Și lasă pietre albe ca semne pe pământ...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zi de vară
Râul clar
Se unduie printre
Pietrele silențioase,
La țară.
Cântecul său estival
E imitat de păsările vesele ale cerului,
În mijlocul câmpului însorit.
Albinele recoltează polenul
Florilor de trandafir.
Iar noi admirăm frumusețea
Peisajului de vis,
Ce se arată în fața
Ochilor noștri plini de încântare.
poezie de Roxana Bulmez din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie amară
când frunzele cad sufletul mă doare
mi-au fremătat la geam povești sublime
nu vreau să se îngroape ore de încântare
doar arborii visării știu să mă anime.
sufăr când se dezbracă timpul de splendori
când florile se veștejesc și mor
când cocorii veseliei pleacă migratori
departe, căci toamna aduce nor după nor.
toamna aduce ceață, bruma care dezbină
poiene de vise le aruncă în moarte
fluturii pier ca orice zumzet de albină
se stinge frenezia vremea amărăciuni împarte.
pe cerul meu tomnatic zboară o columbină
s-a lipit de glie și nu pleacă departe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul, slova, palimpsestul
cascadă măcinând întruna
și torsul din fragede fire
cocorii când prind să înșire
în coloane albe runa
mirabilă moara de vise,
fantastă și haina sonoră
emoția fanii-și devoră
orgolios peste abise
și lanțul de sterpe imagini,
vârtejul din care distilă
o arsă de veacuri fosilă
renaște în sute de pagini
rotativele bâzâie lent
albinele mierea-și aduc
și toarnă în omul năuc
albastru, suav un ferment
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea
Încântătoare maiestoasă...
Visări de-nalt, printre poteci.
Îi simt suflarea răcoroasă
De trunchiuri zvelte, ape reci.
Ce mic sunt printre colosali
Cu vene groase-n rădăcini...
Miresme de giganți florali
Se scurg din vârfuri de tulpini.
Mă simt în trup de uriaș
Ce-mi dă fiori de neștiut.
Îmi caut riduri de făgaș...
Mă simt infim, sunt un pierdut.
Iuțesc și inimă și pas,
M-afund în pat de frunzăriș,
Am gât uscat, sunt în impas...
... Ajung, mă scald în luminiș.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumul amintirii
Toamna, aburește cu rugină tinda,
Ochii se dosesc tainic unde ispita,
Ridurilor noastre, amețește oglinda.
Ceasul biologic pătrunde în mine,
Pe vârful viselor curg sacre rubine,
Plouă cu-aripi de trecute albine.
Beau din priviri hidromelul iubirii,
Se consumă în tânguiri trandafirii
Intrând la iernat în fumul amintirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carusel (în loc de prolog)
Imprudent am pus culorile în morișcă
Și le-am învârtit,
Le-am învârtit până la alb.
S-au dus de-a valma anii,
Amintirile, visele
Într-un tărâm de o culoare fără culoare.
Am vrut să mă opresc puțin, să strig la ele,
Dar și strigătul s-a oprit în cascadă.
Torentul mi-a luat cuvintele neauzite
Și le-a târât în marele infinit al mișcării.
O pălărie de paie, uitată la cișmea,
Și plânsul meu de-acasă, s-au învârtit până la alb.
Un ghiozdan cu manuale,
În timp ce căscam gura la vitrină,
Șterpelit de cineva, s-a învârtit până la alb.
Vecinul bătut cu varga, la gardul cu sârmă ghimpată,
De soția lui geloasă,
S-a învârtit până la alb.
Întâia senzație de înot și întâia probă de înec
La ștrandul Bivol, s-au învârtit până la alb.
[...] Citește tot
poezie clasică de George Meniuc (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albine și flori
Păstrez încă în mine vis
Tulburător de trist
Și-adânc ca un abis
Privesc pe geam înfrigurată
Afară încă e zăpadă
Și norii sunt gata să cadă
Timid un liliac ar vrea
Să-mi șteargă cumva lacrima
Ce pe obraz îmi tremură
A reușit, mâna întind
Prind primăvara ce-a venit
Cu muguri verzi și chip iubit
Speranța zilei care vine
Alungă iarna ce-i în mine
Aștept să văd în flori albine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Pe câmpul reavăn zăpada s-a topit,
Și-ndată verde a încolțit speranța,
Culorile zambilelor s-au răspândit,
Pictând cu măiestrie cutezanța.
Pe crengile unui bătrân cais,
În alb și roz a înflorit credința,
Din mugurii crăpați ai unui vis,
Renaște înmiresmat ființa.
Albinele poartă în zborul lor,
Nectarul bucuriei înspre vară,
Soarele strălucește-n viitor,
Și aduce în suflet primăvară.
poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Razele iubirii
O lumânare crudă, înfiptă într-o floare,
Visează peste creștet lumini îmbietoare...
O albină aleargă din fulger să-i aducă
Arderea măreață din ulei de nucă...
Lacrima de ceară coboară spre pământ,
Pe-obrazul bătrâneții e tinerețea-n vânt...
Flacăra trecută visează, vrea să ardă,
Lumânarea-i plină cu lacrimi de zăpadă...
Bradul se închină la steaua dintre sfinți,
Razele iubiri-i cu dragostea în dinți!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visăm că alergăm
Visăm că alergăm cu flăcări
Întinse pe flori cu petale
Colorate cu cenușa
Păsărilor călătoare.
Visăm c-ajungem în câmpia
Încercuită cu lumină
În care sufletul renaște
Într-o aripă de albină.
Visăm că fuga ni-i calvarul
Căzută-n calea nemuririi,
Dar amândoi punem în rame
Cuvinte stinse în iubire.
Visăm că suntem o poveste
Și alergăm, și ne iubim,
Și steaua ta pe cer aleargă
Așa încât nu ne-ntâlnim!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alaiul gâzelor
În zori de zi ivită cu piersicii petale,
Nectarul din corole răsfață panerașe,
Agită fanioane albine cercetașe,
Reginei trena poartă pioasele vestale.
O laudă în imne, o leagănă alaiul,
Miros de pâine caldă îi aburește calea,
Livezile-nflorite înseninează valea,
A gâzelor cântare învăluie tot plaiul.
Un freamăt de albine dealul încununează
În loc cu flori pestrițe popas face Soborul,
Coliba e deschisă, în prag este Păstorul
Și blânda zămislire binețe le urează.
Se minunează Timpul și cu privirea roată
Își mângâie supușii opriți în miez de sat,
"Dong-ding" un clopot răzbate apăsat,
Cu bucurie cheamă, "ding-dong", ființa toată.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre albine și visare, adresa este: