Citate despre alpinism și viață, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la alpinism și viață, dar cu o relevanță mică.
Un câmp minat, urcușul ce duce înspre pisc
Un câmp minat, urcușul ce duce înspre pisc.
Câți temerari nu-ncearcă recordul să-l doboare
Măcar c-un pas, doar unul, mai sus, țintind spre soare
Și ignorând că-i doare entorsă, plex, menisc!
Chiar viața noastră însăși e-un câmp minat, pe care
Îl tot parcurgem zilnic, sfidându-i orice risc,
Până-ntr-o zi o cruce,-un menhir sau obelisc
Marchează-un pisc, râvnitul, sau ditamai eroare.
De ești, în lumea asta confuz-crepusculară,
Astronaut notoriu, năier sau alpinist,
Pe drumul ce te-nalță și care te coboară
Tu nu uita o clipă să fii și bun genist.
Un câmp minat e viața în drum spre Everest,
Dar ce măreață-i clipa trăită fără rest!
sonet de Nicolae Mătcaș din Un câmp minat, urcușul (2010)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În anii aceia am trăit ca să mă cațăr. Aveam un buget de 5.000-6.000 de dolari pe an, lucram ca tâmplar și pescar de somon până când strângeam destui bani pentru următoarea expediție în munții Bugaboo, Teton sau în munții din Alaska. Dar pe când aveam douăzeci și cinci-douăzeci și șase de ani am renunțat la visurile mele din copilărie de a escalada Everestul. În cercurile alpiniștilor cunoscători era la modă să denigrezi Everestul, numindu-l "un morman de zgură" - un vârf care nu-ți oferă destule provocări tehnice sau care nu are trasee destul de frumoase ca să fie un obiectiv demn de un alpinist "serios", cum îmi doream eu cu disperare să devin. Am început să privesc de sus cel mai înalt vârf din lume. Asemenea snobisme porneau de la faptul că, până la începutul anilor 1980, ruta cea mai ușoară de pe Everest - prin Șaua Sudică și Creasta Sud-Estică - fusese urcată de mai bine de o sută de ori. Cei din grupul meu și cu mine îi spuneam Crestei Sud-Estice "ruta iacului". Disprețul nostru a crescut și mai mult când, în 1985, Dick Bass - un texan bogat, în vârstă de cincizeci și cinci de ani, cu minime cunoștințe de alpinism - a fost condus pe vârf de un tânăr alpinist extraordinar, David Breashears. Evenimentul s-a bucurat de întreaga atenție a presei.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visam în secret ca într-o bună zi să escaladez și eu Everestul; mai bine de o decadă aceasta a fost una dintre dorințele mele arzătoare. Când aveam douăzeci și ceva de ani, alpinismul era totul pentru mine - aproape nimic altceva nu mă mai interesa. Escaladarea unui vârf era ceva tangibil, imuabil, concret. Pericolele iminente îi dădeau acestei activități un scop precis, care lipsea cu desăvârșire din viața mea. Mă încânta noua perspectivă care reieșea din răsturnarea la nesfârșit a planului obișnuit al existenței.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perspectiva
Perspectiva, de la nivelul cincizeci în jos,
Este splendidă - scrie alpinistul în album;
Așa că, supraponderal și lunecos,
Ȋntorc capul pentru-a revedea acel drum
Și-acea perioadă parcurse până-acum.
Ȋn loc de șesuri și piscuri cu nea,
Și lanuri de flori fluturând batiste,
Drumul se frânge chiar în fața mea
Și se pierde în cețuri nihiliste.
Perspectiva încetează să mai existe.
Unde a dispărut o viață de om?
Cauta-mă. Ce-a rămas e umbră pe ape.
Fără copii și nevastă, eul monocrom
Este capabil sa vadă ultimele etape:
Atât de implacabile. Atât de aproape.
poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din vise, ți-am făcut portretul...
Din vise, ți-am făcut portretul...
Secerând gânduri sub stele și lună,
Esența lor magică în buchete se adună,
Înflorind miraculos în destine.
Din vise, ți-am făcut portretul...
Portret cu migală plămădit...
În paradisul meu sfânt primit,
Trandafir înflorit, sub privirile cerului,
Plin de sfioasă iubire.
Trăsura destinului la poarta dorințelor mele
A oprit, fără temeri...
Și frâu a pus atâtor neîncrederi,
Răscoapte de viață, în treceri pasagere.
Din vise, ți-am făcut portretul...
Și te-am asemănat cu nucul falnic,
Esență fină de dărnicie și frumos înrobit,
În armonia timpului prielnic de neînlocuit,
Ce caută înaltul cu ochii spiritului viu,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (23 august 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culturistul
Își face ego-ul propriu o cultură
sculptându-și singur corp, cu dalta muncii;
să își câștige mușchii, precum uncii
de preț... Să ne redea frumosul, de natură.
Ascet, își lasă zilnic plăceri proprii
-să-și facă-n trudă trup de vis, o gală-
stupefiând o lume, c-un simbol de-o seară;
făcând-o fremătândă, adulmecat cu ochii.
Se luptă zilnic, ore-ntregi, cu sine
-Fără să-l vadă nimeni- un alpinist;
în fond este mai mult de-un nevăzut artist,
căci e și sculptor și sculptură vie, în vine.
Se drămuiește-n tot, fără excese;
își face viața un calvar... De drag
se devotând pentru ce suntem; un șirag
miozic, de bicepși, de deltoizi, de fese.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
Iubita mea, am coborât din munte
Pe coama unui deal ce îmbracă noaptea grea,
Alpiniști cu filele cărunte
Și înotători cu vise la curea.
Iubita mea, am urcat o vale
Prin păduri de vanități deșarte.
În opoziții crunte de acțiuni banale
Noi ne strigăm, iubirea, tare și departe.
Despre fenomenele naturii
Vom emite cu glas articulat,
Că întrun ecou stă malul mării
Cu concentrație de verde aromat.
De asemenea vom scrie cu putere,
Puțin vizibil, dar atât de important.
Iubita mea, suntem marca pe scrisoare
Cu gust puternic de dulce și picant.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesigură ascensiune
Mi-am agățat speranțele complet
În jocul întâmplării, prins de-un piolet;
Atârn de-o ață de mătase
De păianjen... Ochii mi se acoperiseră în plase!
Sunt un instabil, n-am decât credință
Materială, de-o eventuală izbutință
Ce-așteaptă oportunități în stat la pândă
La colțurile ascunse ale vieții... O plăpândă.
Da-n fond eu sunt, în schimb, vânatul,
Capra neagră și-am menit tot Retezatul
Făr-a dispune de vreo rezervație;
Mi se retează orice pisc... orice tentație.
Eram ursit să fiu deschizător
În vifor de trasee... Un netemător
Ce-ntinde coarda... Și-ncă sunt la fel
Mi-o trec pe la centură, prin inel...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O pasăre "Phoenix"
În dansul fremătând al vieții puteai să-mi fii
Vis pe căi neștiute ce se pierde în taină ca spuma mării
Închisă într-o saticlă de șampanie.
Eu în lumină de candele te port în patul fericirii,
Plutind extaziat de frumusețea ta
Și de mirosul florilor ce eu ți-am așezat în păr.
Și noi, aciuiați în ploaia viselor
Sub streașina gândurilor...
Ne atingeam, ascunzându-te la pieptul meu
Când tu m-ai străbătut ca o descărcare electrică
Ce n-am știut s-o definesc.
Defibrilator sau fulger nocturn?!
Trezindu-mă din comă ca pe un alpinist,
Intrat în hipotermie,
După ce-a escaladat un munte de plăceri,
Lovindu-se cu tâmpla de stele,
Cățărandu-se pe tine, cu schiurile-n mâini și aripi la picioare,
Alunecând pe tine ca pe derdeluș,
Zburând și țopăind în jurul tău,
Cu fluturi în stomac și în creieri cu greieri.
[...] Citește tot
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iederă sfâșiată
1
Nu cumva-i ignoranța în care se adâncesc stafiile în burg?
Și ca o pulbere de veacuri renaște iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănușă plutește-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.
Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepții,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecții
Dintr-un ospiciu ce-și schimbă forma-ntr-o oglindă.
Într-un sanctuar sfârșit se-așază tabloul magistral,
Ce ființă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici și monstrul Adelin...
Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuș de nea și albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,
[...] Citește tot
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre alpinism și viață, adresa este: