angajare şi superlative

Eu am fost un norocos, nu a trebuit niciodată să mă angajez într-un teatru fix, fiindcă am fost întotdeauna invitat de marile teatre să dansez ca oaspete. Baza mea este în Italia, la Teatrul Scala din Milano, acolo mă întorc mereu, este scena cea mai dragă mie.

Gheorghe Iancu în ziarul Adevărul, interviu (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să angajăm trei-patru pastori de culoare, preferabil cu experienţă în asistenţa socială şi cu personalitate carismatică. Cea mai bună abordare educaţională pentru negri este prin apelul religios. Nu vrem să ni se ducă vestea că vrem să exterminăm populaţia de negri.

Margaret Sanger în scrisoare către dr. Clarence Gamble (19 decembrie 1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care se întreabă în ce fel categoria om ar putea fi înălţată la cel mai înalt nivel de strălucure şi putere, acela va înţelege de îndată că trebuie să se plaseze în afara moralei: deoarece morala a fost, în esenţă îndreptată în sens contrariu, spre frânarea sau anihilarea acelei minunate evoluţii care era în curs. În fapt, o astfel de evoluţie angajează o cantitate atât de enormă de oameni în slujba ei, încât o mişcare inversă nu poate fi decât prea firească: existenţele mai debile, mai delicate, existenţele mediocre sunt nevoite să se unească împotriva acelei aureole de viaţă şi forţă; în acest scop ele trebuie să-şi dobândească o nouă preţuire de sine, care să le permită să condamne şi, pe cât posibil, să distrugă viaţa la acel nivel suprem de plenitudine. O înclinare spre negarea vieţii este deci proprie moralei, în măsura în care vrea să înfrângă acele tipuri de viaţă.

Friedrich Nietzsche în Aforisme
Adăugat de Reus Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează că sunt angajat pentru nişte bani foarte puţini. Nu contează că locuiesc în condiţii mizere. Nu contează că mâncarea ce o mănânc e sărăcăcioasă. Ceea ce contează e că am două mâini şi două picioare şi am şansa mea şi nu am de gând să o irosesc. Voi face tot ce îmi stă în putere pentru şansa mea. Dreptul de a visa nu mi-l poate lua nimeni. Îmi voi construi în minte o realitate frumoasă, minunată şi cu totul diferită de realitatea sumbră din lumea exterioară mie. Ai toate uneltele creaţiei la dispoziţia ta: gândurile tale şi imaginaţia ta. Einstein a spus: "Imaginaţia este cea mai puternică forţă din Univers". Buddha a spus: "Suntem ceea ce gândim". Fizica cuantică şi câştigătorii premiilor Nobel au dovedit că totul este energie şi ceea ce numim materie şi realitate este un produs exclusiv al minţii noastre. Aşadar îţi eşti dator ţie să îţi creezi o viziune a vieţii în care îţi foloseşti întreaga imaginaţie. Şi apoi să devii cel mai mare avocat al propriei tale viziuni. Să o cânţi. Să o reciţi. Să o vorbeşti singur pe stradă. Să devii nebunul de care se miră toţi până când îi uimeşte cu transformarea viziunii în realitate. Aceasta este dorinţa mea pentru tine azi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este uşor ca valorile să se amestece. Un părinte petrece trei ore uitându-se la televizor şi numai trei minute jucându-se cu copiii. Un manager îşi petrece cea mai mare parte a zilei completând formulare şi foarte puţin timp încurajându-şi angajaţii. Aceştia sunt oameni care nu mai ştiu ce este important şi ce este neînsemnat.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clasa boierească a existat în istoria României, ca forţă conducătoare, atâta timp cât a corespuns cel mai bine funcţiei de gospodărire a resurselor umane din teritoriul ocupat de vlahi şi în conformitate cu stadiul lor de evoluţie.

Alexandru Gabriel Filotti în Frontierele românilor, Genul proxim: Homo Sapiens Sapiens (2007)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată ce încetezi să mai slujeşti ca Sisif la gând, reîncepe în tine adevărata fericire pe care o aveai la vârsta prunciei. Susţin că atâta timp cât eşti angajatul gândului pe viaţă, te afli în sclavie şi nici măcar nu poţi bănui asta, pentru că:... ai ghicit, tu te crezi gândul. Nu vezi că el e doar un trecător prin tine şi cel mai mare hoţ de viaţă veşnică.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Redactorul: Am sunat la fostul tău loc de muncă, am lăsat un mesaj unei fete înţepate, şi, ce să vezi, am primit un fax de la Miranda Priestley, în care îmi spunea că dintre toate secretarele pe care le-a avut, tu ai fost cea mai mare dezamăgire. Şi că sunt un idiot, dacă nu te angajez. Probabil că ai făcut ceva bine.

replică din filmul artistic Diavolul se îmbracă de la Prada
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema cu un scriitor angajat, aşa cum sunt numiţi acum, este să continue să fie scriitor. Dacă ceea ce scrie devine doar literatură cu conţinut politic, poate fi foarte mediocru. Asta s-a întâmplat cu un număr de scriitori. Deci, problema este una de echilibru. Pentru mine, ceea ce fac trebuie întotdeauna să fie literatură, cea mai înaltă pe care o pot realiza... Să merg dincolo de posibil. Dar, în acelaţi timp, să încerc să introduc şi un amestec de realitate contemporană. Iar acesta este un echilibru foarte dificil de atins.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofertă de serviciu

După o viaţă de amar,
Departe însă de păcat,
Un pocăraş, un şpriţ, mai rar,
Ori pe la fufe noaptea-n sat…
Imaculat şi-n buzunar,
Lucrând cinstit, mai mult la stat,
Norocu’, n-ai să crezi, un car (!)
Prostit cred, peste mine-a dat:

Am fost asear’ emailat
Cu o ofertă, fără dar,
Un job mişto, uşor, curat,
La poarta iadului, portar,
Fi’n’că şi iadul e dotat
Cu-o poartă, unde-ntr-un dosar
Oricare e înregistrat,
Amprente, dinţi, se iau la bar ;
Să-l trec frumos, civilizat,
Pe fiecare-n “Arial”,
Poruncile de le-a-ncălcat,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpi

În orice faptă e o prima oară,
Cum prima dată este o scuză,
Iar niciodată, poate o acuză,
Ori jurământ, la ce-o să piară.

Întotdeauna e-o angajare,
Un gaj de, neîntrerupt, credinţă,
Sau atestat de elocinţă...
Cel mai adesea-i o încercare.

Arar zis, nevinovăţie,
Dar şi la lipsă, o asumare,
Doar parţială, nu eroare,
Iar gafă, adese, e-o prostie.

Regret, este-o ultimă dată,
Justificare repromisă,
Din când în când o nepermisă
Vină, iar neîncetat, sentinţa luată.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zarea

ăsta în fiecare zi cumpără şampanie zarea ăsta nu e în toate zările şuşoteau angajatele supermarketului de peste drum în timp ce aranjau pe rafturi şampaniile zarea până şi casierele se mirau când ajungeau să scaneze codul de bare al şampaniei zarea ăsta nu e în toate zările probabil că gândeau una mi-a şi zis sărbători fericite domnu' sărbători fericite i-am spus

deşi nu eram în preajma sărbătorilor nici ea nu era blondă una mai în vârstă m-a întrebat vreţi să o faceţi lată domnu' nu i-am răspuns vreau să o fac lungă luuungă precum viaţa pe care nu o înţeleg vieţuitorii nu ştiu ce a înţeles nici dacă a înţeles ceva nici nu are importanţă de vreme ce acum stau şi scriu şi scriu în timp ce beau şampanie zarea şi mi se deschid toate zările

şi îi văd pe angajaţii self security cum stau cu ochii pe mine ca nu cumva să ies cu zarea neplătită ca nu cumva să iau prea multe zări dar cel mai mult şi mai mult mi-a plăcut casiera aia brunetă şi frumoasă şi tânără care m-a întrebat ce sărbătoresc viaţa i-am spus iar ea mirată bine bine viaţa dar în fiecare zi nu domnişoară i-am zis nu în fiecare zi în fiecare clipă

poezie de Nicolae Silade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mircea Diaconu, un actor grăbit să îmbătrânească urât: candidat la alegerile prezidenţiale din 2019, pretins independent şi cinstit, e un traseist politic corupt (în 2012 a fost declarat incompatibil) şi un trădător care în 2016 a semnat Manifestul Spinelli

Actoraşul mă uimeşte
Ce urât îmbătrâneşte!
După grosul lui "şoric",
El, ca om, e un nimic!...

Vi-l descriu, concetăţeni:
Râs făţarnic, ochi vicleni;
Om corupt, incompatibil,
Spune că-i incoruptibil.

Legea el a încălcat,
Soaţa când şi-a angajat;
Practică parvenitismul,
Linguşirea, nepotismul.

Pot să spun că-acest ciudat
Multe roluri a jucat,
Şi în viaţă, şi pe scenă,
Fără frică, fără jenă:

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (31 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia pe care am citit-o la carnaval

De Terente şi Elvira
Cei mai faimoşi din Brăila
S-a dus vestea-n Univers
Şi-am prins-o şi eu din mers.
Alien Mai Ling mă cheamă
Nu am frică, nu am teamă
Şi de pe planeta Neagră
Am sosit, dar nu-s întreagă:
Am doar două păsărici
Una aici şi alta aici (arăt la subsuoară)
Restul ce vedeţi la mine
Sunt bucăţi din nu ştiu cine.
De vorbit, vorbesc cam greu,
Pământeana limbă, eu.
Dar, uşor m-am angajat
La Elvira, la ''palat''.
N-am venit să povestesc
Am venit ca să iubesc.
Că la noi, de-atâţia bitzi
A dat boala în iubiţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motocros

tata obişnuia să numere zile era calculat refuza orice exces al tinereţii
cei şaptezeci de ani au venit peste el nechemaţi cu bolizii lor roşii
i-au răsturnat liniştea modestă
acum are timp să fixeze clipa aceea
când fiica lui nu exista iar el mergea pe motociclete conducând cu o singură mână
dând peste pietre din silicon peste fete care visau oraşe mari precum zanzinbar

tata râdea mereu cu părul negru intrat în ochi
vedea cartiere întregi crescând peste mirişti
şi simţea că pământul nu se mai învârte rotund
apoi s-a angajat era cel mai frumos muncitor de la fabrica de tractoare şi viaţa i s-a aşezat în palme ca steaua dimineţii subţire
am ştiut întotdeauna că tata este perfect şi
cerurile nu-i pot schimba măsura
de aceea eu nu am aşteptat feedback-ul minutelor

mai puţin măsurată decât tata am trăit la stânga dezordinii mele mentale
pe urmă am urcat în oraşul vechi repetând ca un figurant
textul milimetric luminând ca un neon
dar nici până astăzi nu am găsit demonii senili ai cuvintelor care să îmi strige că
tata nu mai este cu zilele lui precis numărate cu dorinţa de a vieţui într-un pahar precum un caşalot straniu

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Votaţi măi!

Aho, aho, români curaţi,
Luaţi aminte şi votaţi
Că acuma trece anu'
Şi ziceţi c-aţi dat cu banu'!
Dacă mă votaţi pe mine
(oricum nu aveţi pe cine...)
Vă promit (mamă, cum sună!)
Că zilnic vă scot la cină!
Vă fac drumuri şi spitale,
(cum n-ai mai văzut matale...)
Şcolile vor fi perfecte,
Absolvenţi fără defecte
Vom forma în ele, frate
Oameni buni, pentru dreptate!
Profesorii, top de top,
Ei vor spune lenii: stop!
Vor atrage-nvăţăceii
Cum atrage oaia mieii!
Pe la titularizare
Adio post de vânzare!

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 20 septembrie 2020 (20 septembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum

"A fost odată ca-n poveşti"
-Că dacă n-ar fi fost e-acum-
Pe undeva, pe la Piteşti,
O făbricuţă de parfum.

Patronul ei, un om şcolit
La Amsterdam şi la Paris,
Întors acasă-a reuşit
Să facă un parfum de vis.

Aflase el, pe unde-a fost,
Că, dacă-i rău mirositor,
Un lucru poate-avea un rost
Când e făcut folositor.

Ştiu toţi cei care îi cunosc
Aroma câinelui enot,
Sau cea a boului de mosc,
Şi ambra de la caşalot.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rosebud.poem autist

visasem să scriu un poem autist
trecutul trebuia desfiinţat &nopţile bacoviene
copleşind teribilul suflet din adâncuri
nu mă lăsasem &nu voiai să rostesc cuvântul
enigma care înfăşura lumea ori mai îndeaproape lumile
în care caiii sălbateci ai vidului îţi hrănesc iluziile
pocnind din bici încerci să adormi reducând aproape la absurd
întâmplările fericite ori în care ai visat să fii fericit raza oaza beduină
imensitatea pustiului putând fi numărată fir de nisip după fir de nisip
acesta e viitorul prinţ al vremelniciei rosteşte cuvântul şi nu muri
sub mâini de nisip sufletul devine infinit djini îl conduc la trap
propunând o nouă mistică şi desăvârşire însă nu rosti cuvântul
ultima clipă ultima strigare aidoma lui rosebud îţi zic nu te pregăti
de moarte pe maluri de râu treci mai departe într-un poem ale cărui morfeme
transcend timpul & spaţiul virtual dintre mine & oricine altcineva angajat
în mistica sublimului în desăvărşita singurătate a strigătului de om viu
răspunsul depăşeşte fantezia şi aşază lucrurile faptele & întâmplările
nevoii de cifra doi abstracţiune a frumuseţii pierdute & a inocenţei
însă tu nu rosti cuvântul decât în tăcere singura ta armă devine epicul
ascuţit ca mii de săbii iluminând deşertul dintre tine şi tine dintre sine

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Plin de fructe socul; liniştită locuia copilăria
În peşteri albastre. Pe-a trecutului cărare,
Unde-acum iarba maronie-n goană trece,
Stă pe gânduri liniştita ramură; foşnitul frunzişului
La fel, când apa albastră răsună în stânci.
Blândă tânguirea mierlei. Un cioban
Urmează mut soarele ce se rostogoleşte de pe tomnatice dealuri.
Doar o albastră clipă mi-e sufletul acum.
La marginea pădurii se-arată un animal timid şi paşnice-n
Adânc sumbru cătun bătrâne clopote se odihnesc.
Piosule, cunoşti întunecaţilor ani sensul,
Toamnă şi răcoare în singuraticele camere;
Şi-n sfinţenia albastră răsună de lumină paşi tot mai departe.
Scârţâie-ncet un geam deschis; Până la lacrimi
Se înduioşează priveliştea dărăpănatelor din deal morminte,
Memento povestitelor legende; dar câteodată sufletul se luminează,
Când el la veseli oameni se gândeşte, întunecate-aurii zile de primăvară.

Comentarii

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spooniada

Despre John Cabanis şi mânie, şi despre lupta
Părţilor ostile, şi despre refuzul de a fi de partea întunericului
Care a făcut ca oamenii simpli să fie în favoarea
Libertăţii în Spoon River, şi despre căderea
Familiei Rhodes, a căror bancă a produs deznădejdi
Şi pagube inconmensurabile atâtora,
Stârnind ura care a aprins torţa din mâinile lui Anarch
Spre a incendia curtea de justiţie, pe ale cărei înnegrite ruine
S-a ridicat un templu mai trainic care să lumineze calea Progresului –
Cântă, tu, muză care ai dezmierdat cu zâmbete faţa lui Chian
Şi care ai văzut pe Greci şi pe Troieni căţărându-se asemeni unor furnici
Peste Scamander, peste ziduri,
Vânători şi vânaţi, şi ruguri funerare,
Şi hectacombe sacre – primele ruguri aprinse din pricina
Elenei care a fugit cu Paris, sufletul pereche, la Troia;
Şi furia lui Peleus,
Decis să piardă Chryseis, frumoasa ofrandă
Adusă războiului, şi partenera iubită.
Spune primul,
Tu, fiu al nopţii, pe nume Momus, de ai cărui ochi

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!