animale şi suflet

A cânta dintr-un arc

E clar,
Nu pot fi vânător.
N-am stofa.
Plec la vânătoare, ţanţoş,
Încordez arcul cel ager
Şi observ mirat că seamănă cu o liră.
Încep să cânt din arc.

Nu-mi pot reprima acest răsfăţ
Al sufletului,
Marea bucurie a degetelor,
Mângâind struna.

Animalele, ciulind urechea,
Se ţin după mine, cârduri supuse...
Şi înaintez murmurând din arc,
Lăsând în urmă o dâră
De împăcare în natură.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cum să evităm să omorâm muşte, purici? Prin fiecare mişcare pe care o facem, distrugem fără să vrem vieţile unor fiinţe pe care nici nu le observăm. Asta spune mereu lumea, încercând să justifice în acest fel cruzimea faţă de animale. Dar cei care pun problema astfel uită că scopul omului nu este de a fi perfect în vreo privinţă. Sarcina care ne revine este numai de a încerca să ne apropiem de perfecţiune. Acelaşi lucru e adevărat şi în cazul compasiunii faţă de animale. Noi, oamenii, nu putem trăi fără să provocăm moartea altor fiinţe. Dar putem să acţionam cu un grad mai mic sau mai mare de compasiune. Cu cât mai multă compasiune aratăm faţă de toate animalele, cu atât mai bine este pentru sufletele noastre.

citat celebru din Lev Tolstoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

admiraţie

Admiraţia este un sentiment luminos care, când apare în toată puritatea lui, repezintă negreşit o pornire înaltă a sufletului uman şi ridică într-adevăr pe om deasupra animalului, sentiment mult arătat şi puţin simţit care are soarta metalelor nobile şi a diamantului: este des imitat, şi imitat câteodată aşa de bine, încât înşeală chiar ochiul cel mai atent.

definiţie celebră de Alexandru Philippide
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vocabularul medical, "spirit" desemnează particule uşoare şi volatile care sunt părţile cele mai fine ale corpurilor, care le imprimă mişcarea şi care sunt mijlocitoare între trup şi facultăţile sufletului, slujindu-i la săvârşirea tuturor actelor lui. Spiritele vitale şi animale sunt cele care umflă muşchii pentru a susţine corpul şi a-l face să se mişte.

Antoine Furetiere în Dicţionar universal (1690)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul are în realitate trei aspecte: NEPHESH – SUFLETUL ANIMALIC RUACH – SUFLETUL GÂNDITOR NESHAMAH – SUFLETUL SPIRITUAL.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome VIII
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul întâlnirei

Iac-aproape acea zi,
Întru care soarta crudă
Ruga mea va să audă
Ş-a ei legi va îmblânzi!

S-a plini duiosul dor,
Ca să văd a zânei mele
Seninoase, chiare stele,
Ce m-aprind d-atât amor.

Acea faţă voi vedea,
Ce s-asamănă c-o floare,
Unde sânt vieţuitoare
Gândul ş-inimioara mea.

Noi în frunte vom privi
Sufletelor noastre stare,
Şi ce dulce lacrâmare
Împreună vom uni!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Gheorghe Asachi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

hârtia se uită la mine
şi mă întreabă:
ce mai scrii? ce mai scrii despre
viaţa ta/
nu despre viaţa mea,
ci despre neputinţa mea, îi spun
da, da! totul se depărtează de mine
tot ce vine în calea mea
o virează brusc
eu devin un scâncet de animal
sau de fier ruginit
ceva din ce în ce mai mic
ceva care nu mai ştie
de ce ea se îndepărtează de mine
ea este ceea ce am iubit
cel mai mult pe lumea asta -
o adiere, o adiere caldă de fiinţe
care ieşeau din trupul meu,
coleoptere sau suflete

poezie de Călin Vlasie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele au suflet. Iar biserica nu spune nimic despre mântuirea lor. Aştept o religie care să ne trimită în Rai cu câini cu tot.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vreme Bătrânul şezu acolo, lungit în iarbă, privind leşul animalului pe care îl răpusese pentru a-l mânca. Făcuse ceea ce bărbaţii făceau de mii de ani, cu săgeţi, suliţe, cuţite, bâte sau puşti. Uneori, pentru a se hrăni, altădată doar pentru a-şi demonstra puterea. O muscă venită de nicăieri bâzâi prin aer, apoi plană şi se aşeză drept pe ochiul larg deschis al cerbului ucis. Bătrânul sări imediat şi o alungă. Acolo, cu genunchii în iarba umedă şi scăldat în soare, îşi simţi inima sfâşiată şi sufletul gol.

Eugen Ovidiu Chirovici în Hoodoo Creek (mai 2011)
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândiţi-vă, prieteni, câte vietăţi care trăiesc pe pământ, în ape şi în aer au fost create de zei. Dar numai pe om l-au făcut după chipul şi asemănarea lor. I-au dăruit un trup desăvârşit, dar mai presus de toate, un suflet, adică bunul cel mai de preţ dintre toate bunurile. Simţul omenesc şi, împreună cu el, mintea omenească, cu capacitatea de a crea. Şi crează nu numai lucruri necesare vieţii de toate zilele ci şi opere de artistice, făurite din idei şi cuvinte, din marmură şi culori, din sunete şi voci, din lumini şi umbre...

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu noi e Dumnezeu

Azi lumina din lumina
Pamantu-n trupuri ne e greu,
Dar e usor cand se inchina:
Cu noi e Dumnezeu.

Am ostenit de atata noapte
Dar vom iesi din defileu
Pentru lumina sfintei soapte:
Cu noi e Dumnezeu.

Nu suntem niste animale
Cu suflet amanat mereu
In noi e mila si e jale
Cu noi, cu noi e Dumnezeu.

Luati lumina din lumina
Paharuri curg din minereu
Credinta noastra e crestina
Cu noi e Dumnezeu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigând spre Bizanţ

Asta nu-i ţară pentru bătrâni. Tinerii stau
Unul în braţele celuilalt; păsările în copaci. Eşti
Aici cu-aceste generaţii care mor – cu cântecul lor.
Păstrăvi în cascade, mările pline de peşti;
Scrumbii, păsăret şi animale laudă vara în cor;
Tu, alături de tot ce-i creat, se naşte şi moare, trăieşti
În această muzică senzuală, unde nu se discern
Printre ceţuri monumentele intelectului etern.

Un om bătrân e doar un lucru de prisos,
O fleandură pe băţ – cât sufletul disperă,
Cât nu aplaudă şi cântă bucuros
Pentru fiecare clipă de viaţă efemeră.
Iar a cânta nu-n şcoli înveţi – mai cu folos
Priveşti-un monument şi înţelegi cum măreţia trece peste eră.
De-aceea-am navigat prin valuri şi brizanţi,
Spre-a ajunge aici în oraşul cel sfânt, Bizanţ.

O, înţelepţi în mozaic de aur pe perete
De veghe în lumina Dumnezeului cel Viu,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinapsar animalic

Se numeşte rimă acel moment
în care sufletul tău e mâncat de grauri
şi un morcov pe cer
îşi caută un iepure să-i pună cunună de frică
lauri

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva: Doamna Merry o să vă îndrăgească... Este o mare iubitoare de animale.
Grivan: Nu permit să fiu tratat ca un animal!
Nerva: Calmaţi-vă! Toţi avem suflete, deci, într-o oarecare măsură, toţi suntem animale. Vorba lui Aristotel: animale politice...

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipirea infinită a frumosului nu constă doar în strălucirea vividă, lucidă şi halucinantă a diamantelor, ci şi în fiecare suflet al tuturor vietăţilor.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IX
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde suntem?

Animale reci, ajunse în Imperiul Lianelor
Hrănite cu minciuni şi fericirea viselor,
Având conştiinţa spulberată-n ţigări, droguri şi alcool
Entităţi de carton, cu sufletul rece şi gol

Imperiu creat sub ameninţarea maimuţei
Venerată de puterea voinţei
Motivată de a banilor hartie,
Ajungând proprietară de papetărie

Sclavi născuţi cu capul plecat,
Crescuţi in clopotniţe, ca animale cu botniţe,
Orbi faţă de ce au de sfâşiat
Şi nimic nu s-a schimbat...

poezie de Adrian-Gabriel Bradu (4 mai 2010)
Adăugat de Adrian-Gabriel Bradu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (declamativ): Argint viu, împerecheat cu sulf animal! În vara femeii, totul e rotund şi fierbinte! Coapsele şi sânii dau în pârg! Ce invitaţie la jaf! Nevoie de continuitate, sete de păcat! Dar apa regală spală totul! Numai sămânţa metalului rămâne. (Amestecă bine conţinutul Vasului). Că aurul va naşte mereu aur! În acest Vas, fratele îşi iubeşte sora! Crizanteme vor răsări din cenuşa nelegiuirii lor! Şi sufletele vor zbura, orbite de prea marea apropiere! Ridicaţi-vă la cer, voi fluturi ai materiei! Abraxas! Abraxas! Un bulgăre de soare doarme încă în amfora nopţii...

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveştile – adevărate sau imaginare – nu se sfârşesc niciodată. Nici poveştile din sufletul nostru nu se sfârşesc. Ele au continuări, cel mai adesea trandafirii, ţesute din speranţa că, undeva, într-un rai al animalelor – împărăţit de Sfântul Petru – bietele necuvântătoare, lipsite unele de ocrotirea noastră sau victime ale neputinţei noastre de a le prelungi viaţa, trăiesc acum fericite, cu sufletul aninat de dorul nostru. Un dor mereu viu, care le urmăreşte până dincolo de zare, ca un curcubeu incandescent...

Silvia Kerim în Povestiri despre prietenii mei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bătrân pe malul fluviului

Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această graţie.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
şi arta ne-am împodobit-o într-atât
că faţa îi e roasă de zorzoane,
şi trebuie să spunem puţinele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul îşi înalţă pânzele.
Dacă suferinţa este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante şi
ierburi,
animale păscând şi adăpându-se
oameni care seamănă şi seceră,
şi printre marile morminte şi micile lăcaşuri
ale morţilor.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, animalele nu erau foarte speriate, mai ales că se aflau la adăpost de ploaie. Cu toate acestea, domnişoara biolog se trezi, pentru a-şi mai linişti vietăţile cu prezenţa ei plăcută, pentru a nu risca să se creeze panică. Trecu cu drag pe lângă fiecare, alintându-le în şoaptă cu câteva cuvinte dulci, izvorâte din adâncul sufletului ei plin de iubire pentru toate, câteva cuvinte rostite cu blândeţe. Era suficient pentru ca animalele să se simtă în siguranţă în acel loc; se liniştiră toate, ca prin farmec.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!