Citate despre antichitate și poezie, pagina 2
Cu cât prezentul
Cu cât prezentul urcă spre viitor, suvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rămânem noi!
Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!
Ades mi-aud în vine, de cine stie când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:
Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipă se nasc atâtea lumi...
Mărire, armoniei din cer si din genuni!
Pătrunde bine tâlcul acestor succesiuni:
Alături de furnică si munte colosal,
Esti parte din solemnul poem universal!
Prin inimă, regretul să-ti treacă mai usor,
Ca prin adâncul mării o umbră de cocor...
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Umbre albastre. O, voi negri ochi cu duioșie
Prelung mă privesc în treacăt de amiază
Sunet de chitară blând toamna acompaniază
În grădină, dizolvat în maro leșie.
A morții grave umbre se întind
Mâini de nimfe, la roșii sâni sug cu voioșie
Pierdute buze decăzute și-n neagra leșie
A tânărului insolite bucle se preling.
Comentarii
Există trei versiuni ale acestei poezii, care arată o evoluție remarcabilă a imaginilor naturii, mai presus de toate a plantelor, dintr-o lume picturală orientată spre lumea picturală a celei de-a treia versiuni, cu dominare a imaginii corpului uman. Prima versiune este intitulată "Tăcere", a doua "Melancolie". Noi ne ocupăm de varianta "Melancolie", cea din ediția definitivată de autor.
"Negri ochi", "mâini de nimfe", "roșii sâni", "buzele decăzute" și "bucle se preling", în cea de-a treia versiune prezentă și concep o imagine corporală erotică care nu este legată de un singur corp ci de o relație difuză de corpuri diferite.
Foarte iritantă pare "leșia" care apare de două ori, odată "maro" și odată "neagră". Importanța asocierilor asonante sunt la Trakl bine-cunoscute. Prin urmare, suntem autorizați să vedem cu certitudine "leșie" prin cuvântul "duioșie" și referința la "dizolvat".
Ca titlu Trakl folosește "Melancolie" care face referire la o tradiție cultural-istorică, în care melancolia a fost asociată cu teoria învățăturii medicale, astrologie și alchimie.
O referință despre "Melancolie" ar putea fi "Melancolia" lui Albrecht Dürer din 1514. În acest context, este de asemenea de înțeles că enigmaticele "leșii" din această poezie se referă la procesul de purificare alchimică. De asemenea, "leșia" era o parte esențială a băii de vindecare medievală și de curățare/spălare.
Când la Trakl leșia este maro sau neagră el creează o imagine opusă ce corespunde imaginii "bilei negre a ficatului", care a fost atribuită melancoliei în medicina antică.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea e mai mult ceva ce ține de "copilăresc" decât de filozofie. Înțelepții antici și poeții l-au descris pe Eros ca pe un copil, nu ca pe un înțelept.
Iovan Ducici în Comoara împăratului Radovan, Despre iubire (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezii
Zideste-ma in tine, ca intr-un antic templu,
Si cu eternitatea mereu sa ma contemplu,
Cand pasii tai in tremur opresti pe sub icoane,
De mine-ti fie sete, si de iubire foame,
O candela sa arda tacut la capatai,
O palida lumina pe ceruri sa ramai,
S-or scutura cu fosnet iubirile mereu,
Eu voi ramane vesnic, dorul din gandul tau.
Cu valul care trece, ma risipeste-n lume,
Cu steaua care moare, cu luna ce ramane,
Si-n ingerii ce zboara, ingroapa-ma incet,
In vesnicia vorbei, cantata de poet.
poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coranul nu e lipsit de poezie; chiar farmecul său, provenind din farmecele fizice ale existenței umane, ține, în această privință, oarecum, de acela al anticilor, cu culori mai noi și, îndrăznesc să spun, mai însorite. Totul în el strălucește de pietre prețioase, respirăm parfumuri și am adormi cu plăcere în această moliciune asiatică, dacă mâhnirea nu ne-ar aminti că omul are un suflet.
citat din Alfred de Vigny
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mitologie poem diamant
Legende
din Antichitate,
pline de eroi
și creaturi mitice fantastice,
cu zei puternici și zeițe
frumoase, dar și răzbunătoare,
ce populau tărâmuri
îngăduite doar
divinităților.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna-n odaie
Toamna-n suflet se cufundă-n
Roșu-aprins îmbătător,
Izvoare din cer inundă,
Dor de tine arzător.
Pe la geam stropii râzând
Caută muza cea vioaie,
Care-n colțuri lunecând,
Se pitește prin odaie.
Rând pe rând lumini se sting,
În sat glasuri amuțesc
Prin jilav pustiu bocind,
Frunze verdele cerșesc.
Răsfoind antic poem,
Focu-n sobă ascult
Plictisit de joc boem,
Un cânt nibelung.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la antichitate și poezie, dar cu o relevanță mică.
Atât de tânără
atât de frumoasă și deja atât
de savantă s-ar putea spune
despre ea poți să vorbești
sau
dai like
pentru frumusețea ei de star
de cinema de asemănarea cu jodie foster
și tânără - ca în tăcerea mieilor
sacrificați în fiecare an -
savantă rătăcind în tomuri vechi de istoria
antichității și cărți filosofice
în căutarea inspirației literare
coborând pe firul visului
trans
puse în fraze poetice
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxala demisie a lui Nero
Așa
cum
a
promis
cerșetorilor
De la
porțile
Romei
Nero
și-a
dat
demisia
În
cele
mai incendiare
versuri
scrise
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (4 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Antica Hellada ‒ devenită mai târziu Grecia ‒ a oferit omenirii "democrația sclavagistă", un soi statal care determină destui istorici s-o considere întâia Apă de ploaie cunoscută de istorii ; după cum se relevă din plan diacronic, în vremurile-n care nu se mai face vorbire (chiar și cu semantismul sintagmei "apă de ploaie"), sau pe când este "eliminat", îndeosebi, de mass-media, respectivul concept de democrație ‒ indiferent de epitete magnezizatoare din sintagme (democrație "sclavagistă", "evmezică", "burgheză", "capitalistă", "socialistă" / "comunistă", "occidentală" / "orientală" etc.) ‒, avem certitudinea substituirii acesteia cu dictatura...» ‒ (32) / 24 Ianuarie 1992
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 83).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» (24 ianuarie 1992)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de noapte
A suflării nemișcare.
Un chip de animal
Încremenit de-albastru, sanctitatea lui.
Imensă e tăcerea-n piatră;
Masca unei noptatice păsări. Blajin triplu acord
Se contopește-ntr-unul. Elai!
Chipul tău Se-nclină mut peste-albăstriile ape.
O! Voi liniștite oglinzi ale adevărului.
Pe singurătatea tâmplei de fildeș
Răsare palida reflexie a căzuților îngeri.
Comentarii
Trakl nu este "poetul nopții" chiar dacă așa o vrea "clișeul"! Atât seara cât și dimineața apar preponderent în poeziile sale. Crepusculul este motivul de bază a celor două din urmă (apus/răsărit). Totuși avem aici un "Cântec de noapte".
Poemul începe cu "suflarea" (divină), respirația e încremenită în lut (piatră), aici începe istoria omenirii. Această interpretare poate părea a fi prematură, dar "nemișcarea" indică în mod clar acest lucru.
Trakl, chiar dacă a întrerupt școala, avea o cultură umanistă profundă și diferențiată. În "inventarul" ei este inclusă și doctrina aristotelică a "nemișcatului Dumnezeu" ca "primul mișcător", primul care a pus cerul și pământul în mișcare. "Un chip de animal/ Încremenit de-albastru" devine lizibilă ca o interpretare extrem idiosincratică a doctrinei lui Darwin despre descinderea omului îmbinată cu povestea biblică a Creației Divine.
Acest om se transformă la Trakl într-o "nemișcare", ca și cum aceasta ar fi cea mai înaltă formă umană de a se apropia de chipul și asemănarea cu Dumnezeu, "tăcere-n piatră", "mască". Caracteristica acestei poezii este, în mod cât se poate de vizibil, "nemișcarea".
Imobilitatea lui Dumnezeu pare să se reflecte în "încremenirea" celei mai înalte creaturi ale sale, modelate după chipul și asemănarea Sa. "Singuraticul", omul în oglinda adevărului, este marcat de "temple de fildeș", o imagine statuară. Dar această asemănare este în mod clar ruptă. O altă imagine intervine, imaginea lui Narcis1 care se uită la sine în luciul apei și se îneacă în dragostea pentru sine însuși. Dar Trakl se referă
oare Narcis? El numește personajul "Elai", (fata din măslin) care este o figură antică grecească a fertilității. Din numele acesta se pot forma atât "Elis", cât și "Elai". În ebraică "Eli" înseamnă "Dumnezeul meu".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Mönchsberg (Pe dealul Călugărului)
Unde umbra ulmilor tomnatici pe cărări tocite cade,
Departe de colibele pline de frunze ciobani dormind,
Mereu urmează frigul întunecata siluetă a călătorului
Peste osificatul podeț, glasul de zambile ale tânărului,
Încet povestind legendele uitate ale pădurii,
Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui.
Deci atinge un verde sărac genunchii străinului,
Fosilizatul căpătâi;
Mai aproape susură albastrul izvor al tânguirii femeilor.
Comentarii
Mönchsberg (cel mai înalt punct la 508 m deasupra nivelului mării) este un deal din Salzburg (Austria), care formează panorama orașului cu spatele său alungit.
Mönchsberg a fost numit după călugării din mănăstirea benedictină Sf. Petru.
O poezie iritantă, scrisă în septembrie / octombrie 1913, care pare destul de clară în titlu, care numește un loc, care este în mod clar de înțeles, Mönchsberg lângă Salzburg unde Trakl a poposit des. Dar tocmai în contextul acestei concreteți, Trakl ne confruntă cu o mulțime de enigme care sunt greu de interpretat. Limbajul devine tensionat la maxim, înțelesurile încep să plutească acolo unde se arată mai subtil.
Să luăm, de exemplu, al treilea vers al celei de-a doua strofe: "Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui". Avem de a face aici cu o elipsă: "Mai blând un sălbatic..."? Sau cu o elipsă a lui "încet povestind..." referindu-se la verbul versului dinainte? Sau chiar de la "Mai blând... urmează frigul întunecata siluetă..." referindu-se indirect la verbul celui de-al treilea vers din prima strofă (urmează)?
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus
În curte, vrăjiți de lăptosul amurg bolnavii vin,
Prin brunele de toamnă firavi și moi pătrund.
Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,
Împliniți de visări, de liniște și vin.
Neputința lor se închide în stafii meschin.
Stele răspândesc tristețea albă-n străfund.
În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,
Privește cum groaznic se risipesc deplin.
Siluete batjocoritoare fără formă-ngenunchează
Și flutură pe-ncrucișate negrele poteci.
O! Umbre de doliu pe ziduri se așază.
Iar celelalte evadează prin negrele arcade;
Și înnoptări din roșii-nfiorări pătează
Vântul de stele, asemeni furioaselor menade.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțirea de rău
Puterile scad în mine, dar crește setea de lumină,
O fi veșnicia o lumină nestinsă?
Tânjesc spre o iubire pură ca laptele mamei.
Și numismații vor să iasă din anonimat,
Pe lângă trei monede adaugă un Titanic,
Metaforele vor fi părăsite precum oasele
La Muzeul de Științe Naturale,
Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc
De restul lumii vii,
Din Gange nu poți face un biet pârâiaș,
Andreaua să fie sulița lui Richard Inimă de Focă,
Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri,
Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem?
Inflație și de sonete și rondeluri,
Nu mai putem ieși din vechiul, brav Renascentism?
Anticii regi sunt adunați în cuști și latră,
Veniră călăreții de aramă, se-nvolbura și Neva, dar degeaba,
Căluțul DADA își mai face jocul, iar marii preoți mai citesc reviste porno,
Poți biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica
Disprețul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creștem nalți și demni,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec occidental
O, a sufletului bătaie de aripi:
Pășeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Și urma cerbul roșu, floarea albastră și gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.
O, voi cruciade și martiri înflăcărați
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute pășeau pioșii apostoli,
Acum războinici, treziți din răni și vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopților albăstrele.
O, voi vremuri de liniște și ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări pașnici storceam violeții struguri;
Și împrejur străluceau dealul și pădurea.
O, voi vânătoare și castele; odihna serii,
Căci în cămăruța lui omul medita la cele drepte,
Și-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeseea Corneliei Păun
de Noul An prin Noian....
La un așa strălucitor palmares...
cuvintele poetului neuitat în provincie...
devin scântei și vă îmbrățișează... zoroastrica ardere...
Iar Ochii mimesis ai Peunului ne reumplu de extazul delirant al realului...
Ca înseninare, sublunară serenitate...
starea ce îmi induce doar-enumerarea operei
Corneliei Paun, fără escu..., este de revigorare
a imunității din sacra hermeneie a Feminității Lumei lumenilor lumii.
Aș fi un păcătos bătrân, dacă nu m-aș exalta la așa operă!
Scrisul românesc la asemenea temperatură este Una- Unul hierofanic,
de reîmpreunare Logostea- Logos-Logofăt.
Aș fi dorit să aud de aproape, gura care,
în asemenea revelatoare pulsație senzorială!
prin cuminecare- comunicare- re ligare...
Este poveste vindecătoare, cum anticele
orații horații- Divinații.
[...] Citește tot
poezie de Eugen Evu din revista Armonii Culturale (26 decembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paralelism liric
dacă aș fi fost meșterul Manole
m-aș fi zidit pe mine însumi
aș fi renunțat la sufletul meu greu și dens
ca o cărămidă arsă în focurile suferinței
pentru femeie
și artă
dacă aș fi fost Cristofor Columb
nu aș fi ajuns niciodată
mai departe de coastele femeii iubite
sufletul meu greu și ruginit
ar fi atârnat ca o ancoră
după corabia trupului meu
dacă aș fi fost Napoleon Bonaparte
m-aș fi exilat singur
pentru că nu pot concepe un alt imperiu
în afară de singurătate
și nici un alt asediu
în afară de cel al propriei minți
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Între "arborii sfinți ai Daciei", dacă, indiscutabil, Bradul (Abies alba) ocupă locul întâi (cf. PTZpl, I, 64 sq.), potrivit "întregului" mitosofiei Pelasgimii > Valahimii, neîndoielnic, avându-se în vedere "dispoziția testamentară" a nemuritor-zalmoxianului / cogaionicului protagonist din balada Pe-a Gură de Rai ("Miorița"), protagonist în care se oglindește firea Mesagerului Celest trimis "tot în al cincilea an" cu solie la Dumnezeu ("... Iar la cap să-mi pui / fluieraș de fag ‒ / mult zice cu drag ; / fluieraș de os ‒ / mult zice duios ; / fluieraș de soc ‒ / mult zice cu foc..."), pe locul al doilea se află Fagul (Fagus sylvatica) și pe locul al treilea Socul (Sambucus nigra) ; tustrei copacii au profunde rădăcini în solul real și mitic al Daciei și o extraordinară importanță medicinală, vindecând omenirea de nenumărate maladii, dar nicidecum de vreuna dintre bolile cronice ale istoriilor (în frunte-având războinicita), maladii "impuse" de imperiile antice, evmezice, capitaliste, socialiste și "deghizat-democratice" (sau "imperiile de sub măști pandemice de neasemuit de exploziv prezent")...» ‒ (33) / 30 mai 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 163).
Ion Pachia-Tatomirescu în (Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"A, capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (30 mai 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nenoroc
ursitoare ursitoare
femeie cu ochi de floare
trimisă de zeu să-mi are
în palma vieții cărare
din lumina de la soare
să ne țeși în clocitoare
eu poem tu autoare
ai luat vise cântece
și mistere cuantice
stropi de gnoze antice
din izvoare tainice
farmece descântece
toate autentice
le-ai ascuns în pântece
dar în ziua fericită
opera era finită
porunca îndeplinită
zăludă afurisită
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nud în zori
Ispititoare, carnea-ți nudă începe să recite
Deși nu-i pe textură vreo urmă grea de pix,
Veghind numai veioza reflexe adormite
Strecoară înc-o taină în așternut. Prolix
Vibrează stihurile în metrica antică
Chiar dacă-i scos din priză vibratorul,
În amfiteatre-un vaiet sumbru se ridică
Atunci când, senzual, tu-ți miști piciorul
Jur împrejur e liniște, ca după o furtună,
Se-aude-un murmur dulce și fără de cuvinte,
Când zorii dimineții la ferești s-adună
Ispititoare, carnea-ți nudă începe să recite.
parodie de Constantin Ardeleanu, după A.E. Baconsky
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre antichitate și poezie, adresa este: