antichitate şi poezie

Cu cât prezentul

Cu cât prezentul urcă spre viitor, suvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rămânem noi!

Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!

Ades mi-aud în vine, de cine stie când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:

Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipă se nasc atâtea lumi...

Mărire, armoniei din cer si din genuni!
Pătrunde bine tâlcul acestor succesiuni:

Alături de furnică si munte colosal,
Esti parte din solemnul poem universal!

Prin inimă, regretul să-ti treacă mai usor,
Ca prin adâncul mării o umbră de cocor...

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Umbre albastre. O, voi negri ochi cu duioşie
Prelung mă privesc în treacăt de amiază
Sunet de chitară blând toamna acompaniază
În grădină, dizolvat în maro leşie.

A morţii grave umbre se întind
Mâini de nimfe, la roşii sâni sug cu voioşie
Pierdute buze decăzute şi-n neagra leşie
A tânărului insolite bucle se preling.

Comentarii

Există trei versiuni ale acestei poezii, care arată o evoluţie remarcabilă a imaginilor naturii, mai presus de toate a plantelor, dintr-o lume picturală orientată spre lumea picturală a celei de-a treia versiuni, cu dominare a imaginii corpului uman. Prima versiune este intitulată "Tăcere", a doua "Melancolie". Noi ne ocupăm de varianta "Melancolie", cea din ediţia definitivată de autor.
"Negri ochi", "mâini de nimfe", "roşii sâni", "buzele decăzute" şi "bucle se preling", în cea de-a treia versiune prezentă şi concep o imagine corporală erotică care nu este legată de un singur corp ci de o relaţie difuză de corpuri diferite.
Foarte iritantă pare "leşia" care apare de două ori, odată "maro" şi odată "neagră". Importanţa asocierilor asonante sunt la Trakl bine-cunoscute. Prin urmare, suntem autorizaţi să vedem cu certitudine "leşie" prin cuvântul "duioşie" şi referinţa la "dizolvat".
Ca titlu Trakl foloseşte "Melancolie" care face referire la o tradiţie cultural-istorică, în care melancolia a fost asociată cu teoria învăţăturii medicale, astrologie şi alchimie.
O referinţă despre "Melancolie" ar putea fi "Melancolia" lui Albrecht Dürer din 1514. În acest context, este de asemenea de înţeles că enigmaticele "leşii" din această poezie se referă la procesul de purificare alchimică. De asemenea, "leşia" era o parte esenţială a băii de vindecare medievală şi de curăţare/spălare.
Când la Trakl leşia este maro sau neagră el creează o imagine opusă ce corespunde imaginii "bilei negre a ficatului", care a fost atribuită melancoliei în medicina antică.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e mai mult ceva ce ţine de "copilăresc" decât de filozofie. Înţelepţii antici şi poeţii l-au descris pe Eros ca pe un copil, nu ca pe un înţelept.

Iovan Ducici în Comoara împăratului Radovan, Despre iubire (1946)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezii

Zideste-ma in tine, ca intr-un antic templu,
Si cu eternitatea mereu sa ma contemplu,
Cand pasii tai in tremur opresti pe sub icoane,
De mine-ti fie sete, si de iubire foame,

O candela sa arda tacut la capatai,
O palida lumina pe ceruri sa ramai,
S-or scutura cu fosnet iubirile mereu,
Eu voi ramane vesnic, dorul din gandul tau.

Cu valul care trece, ma risipeste-n lume,
Cu steaua care moare, cu luna ce ramane,
Si-n ingerii ce zboara, ingroapa-ma incet,
In vesnicia vorbei, cantata de poet.

poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Ion Vanghele
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coranul nu e lipsit de poezie; chiar farmecul său, provenind din farmecele fizice ale existenţei umane, ţine, în această privinţă, oarecum, de acela al anticilor, cu culori mai noi şi, îndrăznesc să spun, mai însorite. Totul în el străluceşte de pietre preţioase, respirăm parfumuri şi am adormi cu plăcere în această moliciune asiatică, dacă mâhnirea nu ne-ar aminti că omul are un suflet.

citat din Alfred de Vigny
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitologie – poem diamant

Legende
din Antichitate,
pline de eroi
şi creaturi mitice fantastice,
cu zei puternici şi zeiţe
frumoase, dar şi răzbunătoare,
ce populau tărâmuri
îngăduite doar
divinităţilor.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna-n odaie

Toamna-n suflet se cufundă-n
Roşu-aprins îmbătător,
Izvoare din cer inundă,
Dor de tine arzător.

Pe la geam stropii râzând
Caută muza cea vioaie,
Care-n colţuri lunecând,
Se piteşte prin odaie.

Rând pe rând lumini se sting,
În sat glasuri amuţesc
Prin jilav pustiu bocind,
Frunze verdele cerşesc.

Răsfoind antic poem,
Focu-n sobă ascult
Plictisit de joc boem,
Un cânt nibelung.

[...] Citeşte tot

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de tânără

atât de frumoasă şi deja atât
de savantă s-ar putea spune
despre ea poţi să vorbeşti
sau
dai like
pentru frumuseţea ei de star
de cinema de asemănarea cu jodie foster
şi tânără - ca în tăcerea mieilor
sacrificaţi în fiecare an -
savantă rătăcind în tomuri vechi de istoria
antichităţii şi cărţi filosofice
în căutarea inspiraţiei literare
coborând pe firul visului
trans
puse în fraze poetice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxala demisie a lui Nero

Aşa
cum
a
promis
cerşetorilor

De la
porţile
Romei

Nero
şi-a
dat
demisia

În
cele
mai incendiare
versuri
scrise

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (4 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Antica Hellada ‒ devenită mai târziu Grecia ‒ a oferit omenirii "democraţia sclavagistă", un soi statal care determină destui istorici s-o considere întâia Apă de ploaie cunoscută de istorii ; după cum se relevă din plan diacronic, în vremurile-n care nu se mai face vorbire (chiar şi cu semantismul sintagmei "apă de ploaie"), sau pe când este "eliminat", îndeosebi, de mass-media, respectivul concept de democraţie ‒ indiferent de epitete magnezizatoare din sintagme (democraţie "sclavagistă", "evmezică", "burgheză", "capitalistă", "socialistă" / "comunistă", "occidentală" / "orientală" etc.) ‒, avem certitudinea substituirii acesteia cu dictatura...» ‒ (32) / 24 Ianuarie 1992
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 83).

Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» (24 ianuarie 1992)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de noapte

A suflării nemişcare.
Un chip de animal
Încremenit de-albastru, sanctitatea lui.

Imensă e tăcerea-n piatră;
Masca unei noptatice păsări. Blajin triplu acord
Se contopeşte-ntr-unul. Elai!

Chipul tău Se-nclină mut peste-albăstriile ape.
O! Voi liniştite oglinzi ale adevărului.
Pe singurătatea tâmplei de fildeş
Răsare palida reflexie a căzuţilor îngeri.

Comentarii
Trakl nu este "poetul nopţii" chiar dacă aşa o vrea "clişeul"! Atât seara cât şi dimineaţa apar preponderent în poeziile sale. Crepusculul este motivul de bază a celor două din urmă (apus/răsărit). Totuşi avem aici un "Cântec de noapte".
Poemul începe cu "suflarea" (divină), respiraţia e încremenită în lut (piatră), aici începe istoria omenirii. Această interpretare poate părea a fi prematură, dar "nemişcarea" indică în mod clar acest lucru.
Trakl, chiar dacă a întrerupt şcoala, avea o cultură umanistă profundă şi diferenţiată. În "inventarul" ei este inclusă şi doctrina aristotelică a "nemişcatului Dumnezeu" ca "primul mişcător", primul care a pus cerul şi pământul în mişcare. "Un chip de animal/ Încremenit de-albastru" devine lizibilă ca o interpretare extrem idiosincratică a doctrinei lui Darwin despre descinderea omului îmbinată cu povestea biblică a Creaţiei Divine.
Acest om se transformă la Trakl într-o "nemişcare", ca şi cum aceasta ar fi cea mai înaltă formă umană de a se apropia de chipul şi asemănarea cu Dumnezeu, "tăcere-n piatră", "mască". Caracteristica acestei poezii este, în mod cât se poate de vizibil, "nemişcarea".
Imobilitatea lui Dumnezeu pare să se reflecte în "încremenirea" celei mai înalte creaturi ale sale, modelate după chipul şi asemănarea Sa. "Singuraticul", omul în oglinda adevărului, este marcat de "temple de fildeş", o imagine statuară. Dar această asemănare este în mod clar ruptă. O altă imagine intervine, imaginea lui Narcis1 care se uită la sine în luciul apei şi se îneacă în dragostea pentru sine însuşi. Dar Trakl se referă
oare Narcis? El numeşte personajul "Elai", (fata din măslin) care este o figură antică grecească a fertilităţii. Din numele acesta se pot forma atât "Elis", cât şi "Elai". În ebraică "Eli" înseamnă "Dumnezeul meu".

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Mönchsberg (Pe dealul Călugărului)

Unde umbra ulmilor tomnatici pe cărări tocite cade,
Departe de colibele pline de frunze ciobani dormind,
Mereu urmează frigul întunecata siluetă a călătorului

Peste osificatul podeţ, glasul de zambile ale tânărului,
Încet povestind legendele uitate ale pădurii,
Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui.

Deci atinge un verde sărac genunchii străinului,
Fosilizatul căpătâi;
Mai aproape susură albastrul izvor al tânguirii femeilor.

Comentarii

Mönchsberg (cel mai înalt punct la 508 m deasupra nivelului mării) este un deal din Salzburg (Austria), care formează panorama oraşului cu spatele său alungit.
Mönchsberg a fost numit după călugării din mănăstirea benedictină Sf. Petru.
O poezie iritantă, scrisă în septembrie / octombrie 1913, care pare destul de clară în titlu, care numeşte un loc, care este în mod clar de înţeles, Mönchsberg lângă Salzburg unde Trakl a poposit des. Dar tocmai în contextul acestei concreteţi, Trakl ne confruntă cu o mulţime de enigme care sunt greu de interpretat. Limbajul devine tensionat la maxim, înţelesurile încep să plutească acolo unde se arată mai subtil.
Să luăm, de exemplu, al treilea vers al celei de-a doua strofe: "Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui". Avem de a face aici cu o elipsă: "Mai blând un sălbatic..."? Sau cu o elipsă a lui "încet povestind..." – referindu-se la verbul versului dinainte? Sau chiar de la "Mai blând... urmează frigul întunecata siluetă..." – referindu-se indirect la verbul celui de-al treilea vers din prima strofă (urmează)?

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

În curte, vrăjiţi de lăptosul amurg bolnavii vin,
Prin brunele de toamnă firavi şi moi pătrund.
Timpuri de aur tânjesc ochii de vacs rotund,
Împliniţi de visări, de linişte şi vin.

Neputinţa lor se închide în stafii meschin.
Stele răspândesc tristeţea albă-n străfund.
În gri plin de-amăgiri sunete de clopot pătrund,
Priveşte cum groaznic se risipesc deplin.

Siluete batjocoritoare fără formă-ngenunchează
Şi flutură pe-ncrucişate negrele poteci.
O! Umbre de doliu pe ziduri se aşază.

Iar celelalte evadează prin negrele arcade;
Şi înnoptări din roşii-nfiorări pătează
Vântul de stele, asemeni furioaselor menade.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de rău

Puterile scad în mine, dar creşte setea de lumină,
O fi veşnicia o lumină nestinsă?
Tânjesc spre o iubire pură ca laptele mamei.
Şi numismaţii vor să iasă din anonimat,
Pe lângă trei monede adaugă un Titanic,
Metaforele vor fi părăsite precum oasele
La Muzeul de Ştiinţe Naturale,
Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc
De restul lumii vii,
Din Gange nu poţi face un biet pârâiaş,
Andreaua să fie suliţa lui Richard Inimă de Focă,
Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri,
Inflaţie de poezii haiku, e impotenţa de a scrie un poem?
Inflaţie şi de sonete şi rondeluri,
Nu mai putem ieşi din vechiul, brav Renascentism?
Anticii regi sunt adunaţi în cuşti şi latră,
Veniră călăreţii de aramă, se-nvolbura şi Neva, dar degeaba,
Căluţul DADA îşi mai face jocul, iar marii preoţi mai citesc reviste porno,
Poţi biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica
Dispreţul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creştem nalţi şi demni,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec occidental

O, a sufletului bătaie de aripi:
Păşeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Şi urma cerbul roşu, floarea albastră şi gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi martiri înflăcăraţi
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute păşeau pioşii apostoli,
Acum războinici, treziţi din răni şi vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopţilor albăstrele.

O, voi vremuri de linişte şi ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări paşnici storceam violeţii struguri;
Şi împrejur străluceau dealul şi pădurea.
O, voi vânătoare şi castele; odihna serii,
Căci în cămăruţa lui omul medita la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeseea Corneliei Păun

de Noul An prin Noian....

La un aşa strălucitor palmares...
cuvintele poetului neuitat în provincie...
devin scântei şi vă îmbrăţişează... zoroastrica ardere...
Iar Ochii mimesis ai Peunului ne reumplu de extazul delirant al realului...
Ca înseninare, sublunară serenitate...
starea ce îmi induce doar-enumerarea operei
Corneliei Paun, fără escu..., este de revigorare
a imunităţii din sacra hermeneie a Feminităţii Lumei lumenilor lumii.

Aş fi un păcătos bătrân, dacă nu m-aş exalta la aşa operă!
Scrisul românesc la asemenea temperatură este Una- Unul hierofanic,
de reîmpreunare Logostea- Logos-Logofăt.

Aş fi dorit să aud de aproape, gura care,
în asemenea revelatoare pulsaţie senzorială!
– prin cuminecare- comunicare- re ligare...
Este poveste vindecătoare, cum anticele
oraţii – horaţii- Divinaţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Evu din revista Armonii Culturale (26 decembrie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paralelism liric

dacă aş fi fost meşterul Manole
m-aş fi zidit pe mine însumi
aş fi renunţat la sufletul meu greu şi dens
ca o cărămidă arsă în focurile suferinţei
pentru femeie
şi artă

dacă aş fi fost Cristofor Columb
nu aş fi ajuns niciodată
mai departe de coastele femeii iubite
sufletul meu greu şi ruginit
ar fi atârnat ca o ancoră
după corabia trupului meu

dacă aş fi fost Napoleon Bonaparte
m-aş fi exilat singur
pentru că nu pot concepe un alt imperiu
în afară de singurătate
şi nici un alt asediu
în afară de cel al propriei minţi

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

«Între "arborii sfinţi ai Daciei", dacă, indiscutabil, Bradul (Abies alba) ocupă locul întâi (cf. PTZpl, I, 64 sq.), potrivit "întregului" mitosofiei Pelasgimii > Valahimii, neîndoielnic, avându-se în vedere "dispoziţia testamentară" a nemuritor-zalmoxianului / cogaionicului protagonist din balada Pe-a Gură de Rai ("Mioriţa"), protagonist în care se oglindeşte firea Mesagerului Celest trimis "tot în al cincilea an" cu solie la Dumnezeu ("... Iar la cap să-mi pui / fluieraş de fag ‒ / mult zice cu drag ; / fluieraş de os ‒ / mult zice duios ; / fluieraş de soc ‒ / mult zice cu foc..."), pe locul al doilea se află Fagul (Fagus sylvatica) şi pe locul al treilea Socul (Sambucus nigra) ; tustrei copacii au profunde rădăcini în solul real şi mitic al Daciei şi o extraordinară importanţă medicinală, vindecând omenirea de nenumărate maladii, dar nicidecum de vreuna dintre bolile cronice ale istoriilor (în frunte-având războinicita), maladii "impuse" de imperiile antice, evmezice, capitaliste, socialiste şi "deghizat-democratice" (sau "imperiile de sub măşti pandemice de neasemuit de exploziv prezent")...» ‒ (33) / 30 mai 2022
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» ‒, Timişoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 163).

Ion Pachia-Tatomirescu în (Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"A, capitolul «"Aforism-brazde" cu stihuri inspirate de toacă la Mânăstirea Elementului Lemn» (30 mai 2022)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenoroc

ursitoare ursitoare
femeie cu ochi de floare
trimisă de zeu să-mi are
în palma vieţii cărare
din lumina de la soare
să ne ţeşi în clocitoare
eu poem tu autoare

ai luat vise cântece
şi mistere cuantice
stropi de gnoze antice
din izvoare tainice
farmece descântece
toate autentice
le-ai ascuns în pântece

dar în ziua fericită
opera era finită
porunca îndeplinită
zăludă afurisită

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nud în zori

Ispititoare, carnea-ţi nudă începe să recite
Deşi nu-i pe textură vreo urmă grea de pix,
Veghind numai veioza reflexe adormite
Strecoară înc-o taină în aşternut. Prolix

Vibrează stihurile în metrica antică
Chiar dacă-i scos din priză vibratorul,
În amfiteatre-un vaiet sumbru se ridică
Atunci când, senzual, tu-ţi mişti piciorul

Jur împrejur e linişte, ca după o furtună,
Se-aude-un murmur dulce şi fără de cuvinte,
Când zorii dimineţii la fereşti s-adună
Ispititoare, carnea-ţi nudă începe să recite.

parodie de Constantin Ardeleanu, după A.E. Baconsky
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!