Citate despre apă și noapte, pagina 2
Într-un trecut foarte îndepărtat, stelele umblau pe pă-mânt alături de oameni. Ele erau adevărata legătură a oamenilor cu Dumnezeu. De altfel, stelele erau de-o seamă cu timpurile fragede de la facerea lumii; îmbră-cau nopțile în mătăsuri albastre până în inima Lunii și coborau în ținuturile sticloase ale apelor care scăldau pământul. Drept mărturie că acest lucru e adevărat, au rămas și azi în talazul mărilor ca niște păsări uriașe de smarald.
Camelia Oprița în Povestea stelelor - Ed. Sfântul Ierarh Nicolae - 2022, Începutul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fierbinte vis de-o vară
În diminețile de vară
Se îngână zi cu noapte în triluri
Și parcă inima-i ușoară,
Cu gând de evadat, exiluri.
În vara miezului de zi,
În zumzetul, concert de gâze,
Ai dor de-amici; cu ei să fii
Printre beri reci, soții mofluze.
Amiază-după, în plină vară,
Anină pleoape-n ațipire
De-o toropire "fraîche", bizară,
Cu iarba rece-n contopire.
Seara de vară, în amurg,
E-o briză fină, iz de flori
Și simți că suflete se curg
În melancolicu-n fiori.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umerii cuvintelor
Unde sunt florile panicei?
Din mâinile tale n-a rămas decât
fantoma lor
și în păr reptila subterană a aromelor,
lamele săbiilor și câte femei goale
măcelărite de lună pe nuferi?
Apoi vine asfințitul pe panoplia lui de pluș
cu trifoiul umed al pașilor
cu apele îmbrățișându-se în întuneric,
apele de zăbranic ale nopții.
Pe acoperișele orelor
vântul joacă zarurile
din pietrișul clipelor.
poezie clasică de Stephan Roll din Ospățul de aur (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya
Plăcerea de a gândi nu are sfârșit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea și cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopții să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munți, Steaua Sudului,
O ceață lină ridicându-se deasupra apei
Și luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Și să fiu doar un om bătrân cu undița lui.
poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Jar de nopti destramate
când mi se face dor de morții mei dragi
îmi ascund lacrimile în apele izvoarelor de munte.
acolo printre mii de vise rătăcite
durerea mea e ca o stea căzătoare.
tatăl meu e paznicul apelor vii,
s-a mutat în legendă lângă ceilalți Dorneni.
absența lui nu doare, nu apasă.
știu că în veșnicie cântecul lui
împarte zilele,
destramă nopțile.
apoi nefericirea îmi caută cel mai înalt loc de pe pământ,
de acolo mă aruncă în cel mai nebun zbor
și înfrunt toate temerile lumii
ca să nu mai fiu niciodată singur.
vulturii înălțimilor mă însoțesc până în locul
din care
nu mă pot întoarce înapoi...
poezie de Eduard Dorneanu (9 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul și lumea lui
Laurii visului fruntea-mi încing, lauri de plumb tâmplă mi-o farmă
însemnările sună, stelele ning, auzul mi-e stins de o stranie larmă.
Aproape-s de voi, departe, aproape, diamante ceresc, aer plin de vaiuri,
de voi sunt aproape, turme stelare,
buchete, cascade, alaiuri!
Tutelară noapte, orbitor pretutindeni, desfrunzirea pădurii ascult-o,
argentina pădurilor, ruga ascult-o!
Și apei ce-și sună în toate serile talanții, florinii, averile,
Isadorei,
Terpsihorei,
Apei, auzi-i, auzi-i căderile!
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caporalul Aurel
pe plaiuri oltenești
femei cu carne albă
fiori reci
cu fluvii de senzații
Dunărea...
Morcovi
cartofi
varză
carne
c a r n e
CARNE
C A R N E
zăpezi
suflet destrămat cum nebuloasele cerești
în cetatea apelor iubind amarnic rătăciri
încolăciri de șarpe cu salturi nebunești
un dor cumplit - apoi otrăvuri și iubiri
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Adio, adio! Țărmul meu natal...
Adio, adio! Țărmul meu natal
Se pierde dincolo de apele albastre;
Suspină briza nopții, tună val după val
Și țipă pescărușii sub un cer spuzit de astre.
Noi soarele,-apunând în marea purpurie,
Urmăm în zborul lui de ore în furtună;
La revedere lui, la revedere ție,
Ținutul meu natal O, Noapte Bună!
Doar câteva ore scurte și el va răsări
Ca să renască-n zare înc-o dimineață;
Voi saluta uscatul și cerul care se va rumeni,
Dar nu pământul mamă care mi-a dat viață.
E gol holul casei mele, vamă plătind tristeții,
Iar vatra căminului e rece, moartă;
Lichenii s-au cățărat pe toți pereții
Și câinele urlă a pustiu la poartă.
poezie de Lord Byron, George Gordon, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada pețitorului
- Apoi, dragă Mărioară,
Am tot stat și m-am gândit:
Io, duminică, pe seară,
Vin cu tata în pețit!
- Înainte de-a mă cere,
Musai, dragu' meu, să-ți zic
Că nu-s fată, mi-s muiere...
Nu vreu rostu' să ți-l stric!
S-ontâmplat la vremea sapei,
Noaptea, când veneam din ștei.
Coborâm pe firul apei,
Când m-am pomenit cu trei...
M-au ajuns la Fundătură,
și m-au dezbrăcat pe loc,
și mi-au pus năframă-n gură,
și tăți tri 'și bătură joc...
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ionica
Comentează! | Votează! | Copiază!


Înfățișarea cerului, culoarea apei (fragment)
Înfățișarea cerului, culoarea apei lacul de la vest este plăcut.
Creaturile din nori sunt toate alerte,
Pescărușii și egretele dorm în leagănul undelor,
Eu îmi urmez tabieturile de bătrân și mă pierd în triluri și în ritmuri.
Zefirul adie, luna e albă, noaptea aproape perfectă.
O margine de lume fermecată,
Cine ar sculpta un cal sau o pasăre Phoenix?
Un om în barca lui este nemuritor.
poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sara pe deal
Sara pe deal buciumul sună cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapără-n cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragă, m-aștepți tu pe mine.
Luna pe cer trece-ața sfântă și clară,
Ochii tăi mari cată-n frunza cea rară,
Stelele nasc umezi pe bolta senină,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ți-e plină.
Nourii curg, raze-a lor șiruri despică,
Streșine vechi casele-n lună ridică,
Scârțiie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.
Și osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Romanță în stil vechi
Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
Și noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.
La marginea apei să-și caute vad
O turmă s-abate.
Răsare și luna din codri de brad,
În singurătate.
Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic și dulce.
Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Și numai o fată cu dor pătimaș
Mai cântă sub lună.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ioan se sfâșie în pustie
Unde ești, Elohim?
Lumea din mânile tale-a zburat
ca porumbul lui Noe.
Tu poate și astăzi o mai aștepți.
Unde ești, Elohim?
Umblăm turburați și fără de voie,
printre stihiile nopții te iscodim,
sărutăm în pulbere steaua de subt călcâie
și-ntrebăm de tine - Elohim!
Vântul fără de somn îl oprim
și te-ncercăm cu nările,
Elohim!
Animale străine prin spații oprim
și le-ntrebăm de tine, Elohim!
Până în cele din urmă margini privim,
noi sfinții, noi apele,
noi tâlharii, noi pietrele,
drumul întoarcerii nu-1 mai știm,
Elohim, Elohim!
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Gogyohka
se trezea în fiecare noapte
era din nou îndrăgostit
ochii o vedeau numai pe ea
gura îi rostea mii de vrăji
prin murmurul apelor tulburi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec de dor
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo și sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile și apele care ți-au cutreierat
nopțile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmele în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
și tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar așa, de tristețea amurgurilor.
Ori poate de drag
și de blândețe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacea lucrurilor simple, primordiale
Când disperările acestei lumi cresc în mine
și mă trezesc noaptea la cel mai mic zgomot, temător
pentru ce-ar putea deveni viața mea și-a copiilor, m-apropii
de locul unde-și odihnește frumusețea rața sălbatică, cobor
lângă firul apei acolo unde pescuiește marele stârc.
Pătrund în pacea lucrurilor simple, primordiale,
care nu-și taxează propriie vieți anticipând necazurile viitoare.
Intru în realitatea apelor calme, a lucrurilor esențiale.
Și simt deasupra stelele zilei, stele care
deși nu se văd, există. Mă odihnesc o vreme-n această
lume binecuvântată și-s liber ca un delfin în mare.
poezie de Wendel Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec de dor
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo și sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile și apele care ți-au cutreierat
nopțile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
și tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar așa, de tristețea amurgurilor.
Ori poate de drag
și de blândețe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Se lasă noaptea
peste stuful din bălți
steaua doar ea mângâie
adâncul negru al apei
să nu plângi
taci
ascultă cum vuiește
în ochiul de apă rănit
singurătatea
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oraș portuar
Hei, tinere marinar,
Uită apele marine!
Hei, tinere marinar,
Hai cu mine!
Vrei coniac
Sau vin parfumat?
Te iubesc, vino-ncoace.
Hai, vino la mine-n pat!
Lumini calde, tinere marinar,
Cearșafuri albe-n care să înoți.
Pământ solid, tinere.
Albe și sălbatice nopți!
Hei, tinere marinar,
Uită pustietățile marine.
Frumușelule, hai cu mine!
poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Moartea Mariei
Ce să însemn în gând, în noaptea groasă,
Din ceasul rău, din apele tăriei?
Întinse moartea mâna fioroasă
Și, cald, culese sufletul Mariei.
Odihna veșnică îi stă acuma
Pe ochi, pe buze și pe mărțișoare,
N-o mai călca, zglobie, toamnele și bruma
Și n-o mai pune vara-n chiotoare.
Cinci oameni vor veni după amiază
Cu pași de pâslă și cu mâini uscate
O vor culege parcă ar fi trează
Și-or aștepta să-i dea niște agate.
Dar pân' la urmă rece va rămâne,
Cu cer și cu țărâna măritată;
Isuse 'nalte, nobile stăpâne,
Dece chemași, la tine, mândra fată?
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (noiembrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre apă și noapte, adresa este:
