Citate despre arat și moarte, pagina 2
Deșert
Au luat foc pădurile, miriștea,
melcii au luat-o la fugă care-ncotro...
Pompierii trag de ploaie
așa cum amanții
trag de sânii femeilor înfierbântate,
nimic din ce-am visat -
doar geamul deschis către moarte.
Ieși, îți spun, din inima mea,
șarpe cavernos,
trag de cravata cu picățele, se-năbușă,
acesta este spasmul nerușinării
celor ce trec
prin sângele hoațelor de bărbați,
mă opresc să respir
și toate lucrurile devin inutile,
la ceasul acesta mă-ntreb
[...] Citește tot
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mulți cai înstelați
ne ară câmpul
geme sub brazdă fiecare mort
le înfloresc sub unghii amintirile
până când câmpul se umple de ierburi
și ierburile de glasuri
și glasurile te caută
până când soarele își scutură dinții
în lan
până când florile mor în ciocuri de pasăre
până când păsările își lasă în carnea ta
foamea
ca o sămânță
în pământul cailor mei înstelați
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
De ziua ta ți-aș dărui o viață,
De-ar fi posibil însăși viața mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe față,
Zeiță-Lună și Zeiță-Stea!
Și-aș vrea să fiu din viața ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta și zâmbetul tău rar
Să mă topească și să mă pătrundă...
Să pot măcar s-apuc să strig și eu
Că știu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc și cu privirea.
Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind și moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ține,
Cât amintirea-ți nu poate dura.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din gară în gară
Cea mai urâtă faimă ne omoară
În Europa ultimelor știri,
Suntem români, fugim din gară-n gară,
Din patria strămoșilor martiri.
Vom pustii de tot această țară,
În contul unei lente prăbușiri,
Și vom preface-n muzică ușoară
Vechi voievozi cu degete subțiri.
Iar pe aceia care încă ară,
Iar pe acei ce încă fac zidiri,
Îi vom lăsa în jalea milenară
Și-n focul tânguitei lor uniri.
Noi emigrăm târâș, din gară-n gară,
La granițe bocim ca musafiri
Și facem România să tresară,
Ca vagabonzi la ultimele știri.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În zadar străluce luna
În zadar străluce luna pentru cine doarme dus
În zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus
Și-n zadar se află omul când e timpul prea târziu
Și-n zadar cânți pocăință la un capăt da sicriu.
În zadar îți sună glasul către surdul înrăit
În zadar arați lumina către orbul cel voit
În zadar spui de iertare celor care n-o doresc
Și-n zadar arunci iubirea celor ce-o disprețuiesc.
În zadar te crezi mai mare când zidești pe cei nedrepți
Vine repede și pumnul ce ți se va pune-n piept
Și-n zadar te crezi puternic împotriva lui Hristos
Chiar 'napoia ta-i acela ce-o să te trântească jos.
În zadar s-a dat pe cruce prețul sângelui divin
Pentru cei ce ce-L tot alungă, pentru cei ce tot nu vin
Și-n zadar vor plânge veșnic în adânc cei ce-au ajuns
Cui nu i-a răspuns la Domnul, nici El nu-i va da răspuns.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călăii
Noi n-o să ne-nțelegem niciodată
și casă bună n-am făcut prin ani
căci mâna voastră veșnic e pătată
de sângele românilor sărmani
Trufași, și cruzi, și fără de măsură
nici fiarele pădurii nu-s ca voi
cu ochii tulburi, injectați de ură
visând la un mileniu de noroi
"Să piară-n veci valahilor sămânța
sunt mult prea vechi și prea s-au înmulțit
din Cluj la Satu Mare și Săpânța
auzi doar graiul lor nesuferit!
Afară cu valahii! Sau la moarte
exterminați-i până nu-i târziu
mutați-le hotarul mai departe
pe-aici să nu rămână unul viu!"
Și ați trecut la fapte glorioase
dar simpla crimă nu era de-ajuns
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la arat și moarte, dar cu o relevanță mică.
Te pierd
Te-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.
Te simt tot mai pierdut, tot mai străin
Și văd cum te înghite noaptea rece
A celor ce-au plecat și nu mai vin.
E-atâta abandon în mersul tău
Și-atâta renunțare în privire
Că nu mai știu de bunul Dumnezeu
Sau diavolul sculptează-n a ta fire.
Te strig dar nu auzi ca altădată,
Ți-e gândul îndreptat spre alte lumi.
Vorbești cu cei plecati și, Doamne, iată
Cum dai cu flit când spun să te-aduni.
Ți-e glasul stins, vorbești mai mult cu tine
Iar ochii tăi nu mai privesc în jur
Ci doar, pierdut, spre lumile divine
Ce-absorb în ele sufletul tău pur.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mlaștini puturoase și acre ară morții...
În mlaștini puturoase și acre ară morții
Cu minutare lucii meșteșugite-n pluguri
Tresaltă caraghioase lăcustele sub juguri
Și-njură birjărește nefericirea sorții.
Răstoarnă-n brazde late cât mugurul de seară
Cernoziomuri mute de împliniri oloage
Nacele de baloane, suspine, monoloage,
Popor de râme groase, semințe de secară,
Monocluri fără iris înfipte-n suveniruri
De vieți închiriate cu ora, cu nevoia,
Etuiuri-copârșee din arbori de sequoia,
Umbrele, policandre sau zațuri de la chinuri,
Catarge fără pânze, puținuri de corăbii,
Dureri hermafrodite și-amarnic egolatre
Crescute-n matinee prin circuri, bâlciuri, teatre,
Privighetori ascunse în zăngănit de săbii.
Răstoarnă-n brazde luturi și lespezi de argile,
Cravașe nechezânde după jochei de greieri,
Femururi albicioase sau țeste fără creieri,
Speranțe maladive din ere, nu și zile,
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanța pentru clopot la patru mâini (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Poemă mondenă
Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară
Și literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.
Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educație părinții
Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie
În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței.
Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătați-ne secretul despuiat de frunzele de vată.
Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Și dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ți plătesc un capriciu.
poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet V
De-as avea vreo zece cai
Cu tine m-aș mărita
În dimineața asta
Și aș fugi cu tine în rai
Un vultur pleșuv să tragă la plug cu o cioară
Ùn cioroi, un soț de cioară
Sprintenă și ușoară
Un șoim mare domn peste o veche moară
Opt câini mari de-aș avea
Trei maimuțe mici pentru un crai
Cinci pisici cu răpirea din serai
Mi-aș vinde tot ce am și ce nu am
Pentru Delacroix, Moartea lui Sardanapal
De nu îl voi avea mai bine mor în peisaj stradal
sonet de Gabriela Gârlonța din Gabriela Gârlonța, Casa Amintirilor,Editura Art Creativ,București,2021
Adăugat de Gabriela Gârlonța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde mi-a dispărut frontiera?
Nu e drept! Greșit, greșit, greșit!
Întreaga peninsulă coreeană s-a transformat în Seul.
Oh! E patria strălucitoarelor mii de events,
dar și eu, și tu, noi toți luăm chipul New York-ului.
Devenim un fel de hub, o făcătură de hub.
Dar vă spun: am ajuns să fim cele mai urâte și
nerușinate centre.
Locul în care cândva noi am cunoscut ce este tristețea,
locul din îndepărtare,
locul de unde nu am putut pleca până când de unde,
într-un final, am plecat
după ce am fost ținuți pe loc, ținuți pe loc,
duna de mâl a inimii mele,
locul senin unde, o dată la doi ani, gutuii înfloreau
locul de acum zece ani ce arăta neschimbat și după zece ani,
locul în care am locuit împreună cu străbunica
și străbunicul
[...] Citește tot
poezie de Ko Un
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vreau
Sa iti sarut zambetul minunat
Cu buzele tale nebanuit de dulci
Sa iti privesc ochii sfiosi
Ce intotdeauna parca ma evita
Sa-ti mangai trupul gol 'nainte sa te culci
Sa iti arat pe viu cu e sa fii iubita
Sa-ti spun cat de frumoasa esti iubit-o asta seara
Sa-mi dedic tie toata viata si chiar moartea
Iti spun acum, printesa,poate ultima oara
Gandeste-te la mine cand o sa vina noaptea
poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu tăcem
Cu dinții strânși de aspra suferință
urcăm pe brânci Golgotele, cădem,
ne ridicăm, scrâșnind de neputință
și iar ne prăvălim dar nu tăcem.
Pe-a țării noastre darnică moșie
târâm de-un car de ani același jug.
cum oare să tăcem, când de sub glie
răcnește osul dezgropat de plug?
De-a lungul zării noastre de cărbune
paharul plin ne-am învățat să-l bem
dar gura știe bine-o rugăciune
și-o geme printre dinți căci nu tăcem.
Cum să tăcem când fiecare ghindă
căzută din stejarul secular
se-ntoarce din adâncuri, să cuprindă
tot plânsul țării într-un nou stejar?
[...] Citește tot
poezie clasică de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Rezervația de zimbri
O mie de ani, vînătorii zeloși
Vînatul suprem al pădurii-l vînară
Nu porci, căprioare, fazani și cocoși
Ci zimbri, că ei sînt pe stema de țară!
Măreț animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de săgeți și rafale
Dar el, melancolic, ca și la-nceput
La nimeni nu-nchină puterile sale.
Cu milă privește spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremură botul și nara
Mai bine vînat decît vită în jug
Căci zimbrul nu ia de la alții povara.
Pe sine se poartă în negre păduri
Și tropotul lui grea furtună anunță
Și-și duce lumina în ochii lui puri
Și tropot de zimbri viței în sămînță.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a dus amorul...
S-a dus amorul, un amic
Supus amândurora,
Deci cânturilor mele zic
Adio tuturora.
Uitarea le închide-n scrin
Cu mâna ei cea rece,
Și nici pe buze nu-mi mai vin,
Și nici prin gând mi-or trece.
Atâta murmur de izvor,
Atât senin de stele,
Și un atât de trist amor
Am îngropat în ele!
Din ce noian îndepărtat
Au răsărit în mine!
Cu câte lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basarabenii către Mateevici
Un veac de când ne-ai îndemnat
Să naștem un proroc
Dar mâna noastră a secat
Și sânul nostru s-a uscat
Și capul noi l-am prea plecat
Cerșind acest noroc
Din mână-n mână am trecut
Din foame în război
Mereu bătuți, mereu vânduți
Ca vita înjugați la plug
Ocnași și robi. Și dor nespus
Ascuns în ochii nesupuși
Cu care căutam pierduți
Prorocul printre noi...
Rog Doamne milostiv și sfânt
Mai rog puțin noroc
Ne-ai dat și voie și pământ
Și imn și graiul nostru sfânt
L-ai îmbrăcat în vechi veștmânt..
Dar nu ne-ai spus veni-va când
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă arunc în ciocul unui vultur
așa ești tu făcută, să ignori omida
lăsându-ți în pârgă firida
și praful din dreptul naturii
dacă ploaia îți udă aripile de argint
ierbii îi pun vină până să o mint
când creierul încărcat de atâta sârguință
te golește de atâta ființă
tocmai când trufia nu are gură să strige
iar dacă te joci de-a moartea
apucă-ți râsul de degete
așchia ce se-ndepărtează fără pregete
din flori neputința te iartă
te ceartă, îți pune un mic chihlimbar
la gâtul bărcii fără hotar
numai așa poți fi plin de daruri, acum
gângurind frumos, iată oarba-mpăcare
tras în fructe galbene
până învinge melancolia atâtor treceri
de ani zdrențuiți, lacrimi din oarbele întreceri
când cuțitul plugului taie o brazdă de carne
[...] Citește tot
poezie de Octavian Anuța din Tattoo
Adăugat de Octavian Anuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsuri migdalate
Am uitat de mult cum arați,
ultima oară-nu-mi mai amintesc când și de ce-
te-am așezat pe tine, iubire
în camera amintirilor roz,
mi-ai zâmbit....
peste noapte surâsuri migdalate
ți-au atârnat o clipă de pleoape.
Credeam c-ai să m-aștepți să revin,
să te iau de mână și să renastem departe.
Acum... e târziu... prea târziu,
camera roz e pustie... tu nu ești.
Am deschis alte uși, alte ferești,
tu nu ești...
În camera albă
ninge cu flori de cais
peste amintirile mele moarte demult...
tu nu ești.
În camera verde e liniște...
încolteste o noua amintire,
am zăbovit o clipă
[...] Citește tot
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un divorț metafizic (extras, "Cu plugul la arat peste oasele morților")
Stăteam acolo-n frig, în camera jilavă, în vacuumul înghețat stăpân
acelei ore fade, cenușii, din noapte; și mi-a trecut prin minte că chestia
aia care părăsește trupul absoarbe o parte din lume și,
indiferent cât de bună sau de rea, cât de vinovată sau de inocentă
a fost, lasă în urmă un gol mare.
M-am uitat afară pe fereastră. Se crăpa de ziuă și fulgi lenevoși
Începeau încet-încet să umple neantul. Cădeau fără grabă,
împletindu-și drumul prin aer, rotindu-se în jurul axei ca niște pene.
De-acum Picior Mare nu mai era, așa că era greu să fi simțit vreun
fel de milă sau de resentiment pentru el.
Tot ce mai rămăsese era trupul lui, fără viață, îmbrăcat într-un costum.
Arăta calm și împăcat, ca și cum spiritul era mulțumit că în sfârșit
se despărțise de materie, iar materia era mulțumită că se despărțise de spirit.
În acest scurt interval de timp avusese loc un divorț metafizic. Sfârșitul.
poezie de Olga Tokarczuk, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chanson un peu naïve
Care trup mai poate fi arat,
Semănat și frânt an de an?
Dar ea nu va muri, a jurat,
Deși-i aproape moartă, loc viran.
Cântă, inimioară, cântă;
Strigă, colindă-n noaptea de catran.
Și, de vreme ce ea nu va putea muri,
Grijile-i vor deveni un tandru " noapte bună",
O peliculă de catifea vor fi
Peste ochii celor doi, care dorm împreună.
Zboară, cântecel, zboară,
Rupe lanțurile, răsună, răsună.
Astfel, din urma de vlagă de-altădată
Ea-și face prilej să se dezmierde,
Devine câmpie brazda vindecată,
Iar ea-ți poate cânta iar de frunză verde.
Plângi, cântecel, plângi,
Și-ascultă cum plânsul tău se pierde.
poezie de Louise Bogan,1897 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre arat și moarte, adresa este: