Citate despre arat și sat, pagina 2
Pentru pâine
Țăranul și-a făcut din suflet
candelă de luminat neamul
Lumina ochilor săi
e
o sărbătoare în haine de lucru
În fiecare primăvară
își cere iertare pământului
cu
plugul
Lanurile de grâu fi-vor de-aceea
un detaliu al conștiinței sale
Pâinea
Pasărea Phoenix
renăscută
din
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 ianuarie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Boii
Astăzi, când tractorul ară,
Boi nu mai găsești la țară,
Însă, de privești atent,
Îi găsești în... Parlament.
epigramă de George Budoi din Epigrame (9 aprilie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranii până la primele subvenții
Guvernul le-a și dat ideea
Precum și calea propășirii:
Să iasă la arat cu cheia
Și la grăpat cu trandafirii.
epigramă de Vasile Bârzu din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Musca la arat
Plugarul, obosit de muncă,
Se întorcea cu boii-n sat;
O muscă ce-i ajunse-n luncă
Striga: mă-ntorc de la arat!
epigramă de Vasile Moșneanu din Între coasă și floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-mă să ard
Îmi pare rău dar nu e primăvară
îmi pare rău aceasta nu-i părere
cu brazde scriem viața pe la țară
și grâul se coace prin cădere
Îmi pare rău aceasta nu-i părere
îmi pare rău indiferența e chiar ură
când trântorii își fac averi de miere
tăcerii un căluș îi pun în gură
Îmi pare rău indiferența e chiar ură
cu brazde scriem viața pe la țară
s-au intergrat și arta și țăranul în natură
cu ce cuvinte totuși nu se ară
Îmi pare rău mi-asum părerea
că-n brazdă-i laptele și mierea
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
La ce visează pământul?
La ce visează pământul
în timp ce ară țăranul?
La grâne de aur, la pâine
pentru foamea copiilor -
femeile, bărbații de mâine -
visează pământul copii,
și grânde de aur, și pâine.
Visează ploi oarbe, averse
căzându-i în brațele mari,
pământ devenind ele însele,
visează pământul copii,
visează grâne-aurii...
poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ale "migrației"
Aduși din sate, de prin țară,
Și stând în bloc atâția ani,
Uitară ce-nseamnă "plăvani"
Și nu mai știu nici cum se ară!
epigramă de Miltiade Ionescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofuri de la inimioară (După poezia "Focuri de primăvară" de Lucian Blaga)
'Nalță triluri ciocârlia,
Badea Gheorghe ară glia,
Lacrimi cad pe cruzii muguri,
Bolovanii gem sub pluguri.
Prinși de duhu-navuțirii,
Fii ai satului fugim,
Dintr-o țară unde zbirii
Nu ne lasă să trăim,
Pentru-o viață mai ușoară,
Glia dragă părăsim,
Ce ne-așteaptă în afară
Nici măcar nu bănuim;
Căutând aiurea-n lume
Job cu bani frumoși plătit
Vom uita pământul unde
Mitic ne-am alcătuit?
parodie de Ica Ungureanu din Alb Umor, după Lucian Blaga (2012)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dor de viață
Mi-e dor de tine viață,
De primăvara mea,
De câmpul cu verdeață
Când soarele ardea.
Mi-e dor pe arătură
S-alerg din când în când,
S-arunc semănătură
De grâu și de porumb.
Să simt mustul zăpezii
La tălpi cum mă inundă,
Și-n ceasurile-amiezii
Mâncarea aburindă.
Mi-e dor de vântul care
În anotimpuri bate,
Și plimbă pe cărare
Frunzele roșcate.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
România la post restant
Pleacă țara iar la oaste
țara-i tunsă iar chilug
a ajuns piele și coaste
toți copiii unde fug
Țara-i tunsă iar chilug
țăranii au tuns câmpia
a și munții scot un plug
să brăzdeze România
Țăranii au tuns câmpia
ajunsă piele și coaste
și-asta-i toată comedia
pleacă țara iar la oaste
Țara-i tunsă vai chilug
dar românii unde fug
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (9 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrâni
De ce m-ați dus de lângă voi,
De ce m-ați dus de-acasă?
Să fi rămas fecior la plug,
Să fi rămas la coasă.
Atunci eu nu mai rătăceam
Pe-atâtea căi răzlețe,
Și-aveați și voi în curte-acum
Un stâlp la bătrânețe.
M-aș fi-nsurat când isprăveam
Cu slujba la-mpăratul,
Mi-ar fi azi casa-n rând cu toți...
Cum m-ar cinsti azi satul...
Câți ai avea azi dumneata
Nepoți, să-ți zică: "Moșu..."
Le-ai spune spuză de povești...
Cu Împăratul Roșu...
..............
Așa... vă treceți, bieți bătrâni,
Cu rugi la Preacurata,
Și plânge mama pe ceaslov,
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Simt o scârbă grozavă față de toate meseriile. Meșterii și lucrătorii de rând, niște țărani cu toții, nespus de mârșavi. Mâna ce ține condeiul valorează tot atât cât mâna care ține plugul. Veac plin de mâini iscusite! Eu niciodată n-am să știu să fac ceva. Pe urmă, prea departe e de mine rostuirea unei căsnicii. Cerșetoria neascunsă mă mâhnește. Răufăcătorii mi se par însă vrednici de scârbă ca și scapeții: eu însă rămân neatins; așadar nu-mi pasă.
Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Sânge osândit (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Improvizare
Tu, omule, cu destinul tuns chilug
Și zilele destrămate până la secunde,
Te spintecă lăuntric un țipăt prelung
Dar cine-l aude?
Îmbrăcat în hamuri ca un cal de rasă
N-ai tras nici o brazdă, nici plug n-ai văzut.
Peste sânul zării liniștea rămasă:
Ai tăiat o hrincă, cerul ai vândut.
Ai lovit în horă, de-au rămas în sat
Brațele de ceară într-un cerc restrâns
Mai încing un dans ca pe un oftat:
Viața mi-e durerea după care-am plâns.
Câți suntem la număr? Cât ne-om ține oare?
Să nu dăm gândirea să ni se repare
După "bunul simț" al vre-unui ghid
Care-n loc de inimă și-a-nălțat un zid.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina crește-n muguri
La orizont pe înserate
Umbra zărilor străbate
Izvoarele-i vorbesc în șoapte.
E-n zori de primăvară iar
Lumina crește-n mugurii din ram,
E-n cursul lin de izvoare
Necontenite, ce coboară la vale
Aduc chemări cuceritoare.
Frescă celebră pare-acum natura
Aud cum ghioceii sună deșteptarea
Răsună iar de doină arătura
A ciocârliei cât e zarea
Glasu-i ce cântă doar la țară
Omagiu-n zori de primăvară.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Georgica I
oripilat țăranul își ară
voios câmpia între lăstărișuri
taie cu plugul brazdă bizară și viermănoasă
grânele cresc la telejurnal se împing
în tubul catodic al ciorilor. cra, fatalistule
pământul e un ochi însămânțat cu poze
păscute de râme dințoase voalate
de peștii cu voal. iar țăranul vetust
și bulversat trage apa la baie
și-ncepe să ningă pe pielea lui carnivoră
cu fulgi de porumb ci dă-ne doamne
nouă pâinea noastră ca să ascundem
în coca ei o sticlă de coniac
și-un pat de fier cu luna drept cearceafuri
cu goethe ca mormânt și cu țăranul
oripilat de grâu
ca epitaf.
poezie de Mircea Cărtărescu din Faruri, vitrine, fotografii (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tricolorul
Albastru, române, ți-e steagul,
Dar știi tu de ce? Să te-nvăț.
Albastru-nsemnează ciocoii,
Și tot ce-ți aduni tu cu boii
Din mila căldurii și-a ploii
Al lor e, și-acum și de-a pururi,
Și-al tău, cerșetorule, un băț.
Dar rabdă, c-o fac din iubire:
Să tem că te duce-n pierire
Belșugul prin trai cu răsfăț.
Și galben, române, ți-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, țăranii,
Voi galbeni de foame sărmanii,
De boli purtate cu anii
La scară, și dracul vă ducă!
Stăpânii au scumpe nevoi:
Va banque și dineuri și păsuri
Și-amante cu cai și mătăsuri,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață de țăran
În viața aspră de la țară
mi-am trăit anii și eu.
Pe tata-l vedeam cum ară
trudind pe câmpuri mereu.
Mama pregătea mâncarea
și punea în cofă apă.
Tata-și încărca spinarea
și-amândoi plecau la sapă.
De cu zori până în seară,
ei scormoneau în pământ.
Așa trudeau vară de vară,
n-aveau odihnă nicicând.
Cu fețe arse de soare,
toamna aduceau acasă,
Rodul muncii din ponoare
și viața era frumoasă.
Iarna ne spuneau povești
cu Ilene cosânzene.
La gura sobei părintești,
somnul venea pe la gene.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi vezi...
- "Câte fete mândre-n sat
Toate țin cu tine" -
Zic și eu! Și nu-i păcat,
Ele știu mai bine.
Când încep și eu să joc
Intră junghiu-n fete
Și s-opresc drumeții-n loc:
- "Ăsta-i joc, băiete!"
Voi săriți ca un ileu,
Ici e șes, ici groapă -
Apoi vezi! Frumoasa, eu,
Voi, pe câte-o schioapă.
Iar la plug de-oi vrea, apoi,
Să mă las pe coarne,
Brazda mea nici patru boi
Nu pot s-o răstoarne.
Eu din umeri scot un car
Până-n dealul mare,
Mut o piatră de hotar...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul Răspunderii
1
Unul ar fi vrut să are
Și să se însoare-n sat
Unul ar fi vrut să are
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să are,
Și de-atunci n-a mai arat
Unul ar fi vrut să-și crească
Visul viu din fier tăcut.
Unul ar fi vrut să-și crească...
Azi pe crucea lui e-o cască...
Unul ar fi vrut să-și crească
Visul... Nu l-a mai crescut
Unul ar fi vrut să zboare
Către ceru-ndepărtat.
Unul ar fi vrut să zboare,
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să zboare,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Viorel Vaida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la arat și sat, dar cu o relevanță mică.
Critica unui țăran
În Pojorâta vremea-i rea,
Te aștepți să pot să fac ceva,
Să ies afară cu zăpadă până-n coate,
Să îmi iau plugul și să îmi fac dreptate.
O fac și poate fac mai multe, poate
Umblu la muls prin pădure după oile pierdute.
Dar te aștept cu drag la primăvară,
Te aștept să vii când peste tot pe deal sunt păpădii,
Te aștept cu drag să le culegem și
Când al tău țăran îți va explica,
Căci stă în pat numai duminică și atunci că este vremea rea.
Vreau doar să te întorci înapoi la mine când iarna va fi în toi,
Să stăm la foc cu-n vin de soi, și să ne împăcăm...
De-i iarnă-n toi
poezie de Taran Grigore Alexandru
Adăugat de alexandrugtaran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre arat și sat, adresa este: