Citate despre arat și suflet, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la arat și suflet, dar cu o relevanță mică.
Sămânța
Un cer plumburiu, foarte jos
Încât ai putea să-l împături,
Revarsă c-un gest generos,
Din tolba de nouri, omături.
Pornește c-un șuier prelung
Un vânt prin scheletice ramuri,
Penelul de gheață, prelung,
Așterne argintul pe geamuri.
În gerul cumplit, dureros,
Lipsit pare totul de viață,
Dezolant, poate chiar dușmănos,
E-ntinsul de alb și de gheață.
Dar cel ce în toamnă-a arat
Îngropând bob de aur sub glie,
E-n sufletul lui împăcat
Căci ce-i sub zăpadă el știe.
[...] Citește tot
poezie de Flavius Laurian Duverna (29 ianuarie 2007)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nicio zână nu-i ca mama
Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.
Eu sunt viață pentru mama,
sunt chiar îngerașul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.
Cu privirea ei cea blândă
în brațe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.
Deși mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau și o sărutare
să-i arat cât o iubesc.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pasărea își îngroapă zborul în eter
cum își îngroapă omul sufletul în dragoste
cum își îngroapă salcia lacrimile-n râu
cum își îngroapă plugul lama în pământ
cum se îngroapă tâlcul în cuvânt.
imaculata iarnă
cum se îngroapă-n ger
o pasăre se-ngroapă
cu aripile-n cer.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stele căzătoare partea a VI-a
Luceafăr blând al existenței mele,
În câte constelații să conjug,
Sub plugul sufletului, praful dens de stele,
Apoi, în râu de lacrimi să tot curg?
Pe-al visurilor rug, demente umbre
Își plimbă trupul, căutând un sens
Trăirilor atât de insalubre
Din fiecare lacrimă și gest.
Zadarnic cauți raze de lumină...
Sub geana mea, un tulbure destin,
Durerea altor mii de vieți ascultă
Fâșie ruptă din incest divin.
Sunt albatroși ce zboară-n universul
Scăldat în ape tulburi și stihii...
Azi, mângâiere-mi este numai versul
Ce-a izvorât din nopțile pustii.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cânturi printre rânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbări prin Welsh
M-ajunge-un aer cunoscut, îl simt până în vintre,
Dinspre țara de care puhoi de ape mă desparte
Văd dealuri verzi sub cer senin sau doar mi-aduc aminte?
Ce-i cu-acele ferme, cu acele hornuri de departe?
Mi-au ieșit caii la arat în lungul văii
Și-i plugul meu în brazdă de cu zori?
Răsună iar în aer proaspăt zurgălăii
Pe care, viu, i-am auzit de atâtea ori?
Îmi crește în suflet lemn câinesc când spuze
De trecut ajung la mine jos, prin calde ploi;
Revăd fetele din sat cu roșii buze
Și gașca mea desculță prin câmpul de trifoi.
poezie de A.E. Housman din Un flăcău din Shropshire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de dragoste
Fată frumoasă, în iarna grea,
Hai, încălzește-mi tu inima
Colind la geamul tău luminos
Mi-e frig, dar să intru mă simt sfios.
Sfiala-mi vine dintr-un trecut
Care mă doare sau m-a durut...
Copilăria-mi, ca și un fulg,
Topitu-s-a, parcă, pe brazdă de plug.
Fată frumoasă, în casa ta,
Nu e tristețe ca-n inima mea
Ci-i veselie și-un brad frumos
Colindu-mi devine prea dureros.
Dar îl tot cânt, cu lacrimi în glas -
Colindul meu, parcă-i, de bun rămas
Căci nu mai pot sau n-am fost copil
Ci doar un bătrân urât și umil.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mărturisire
E toamnă iar și iar mă dor cocorii
Ce pleacă zgribuliți de vânt și ploi,
Săgeata lor îmi sângerează zorii
Ce i-am visat de-atâtea ori în doi.
Bucăți de jar, de lună și smaralde
Cad de pe crengi văzduhu-agonizând;
Lumina toamnei a-nceput să-mi scalde
Și sufletul și gândul, rând pe rând.
Au adunat gutuile lumină,
Ciorchinii sufletului s-au brumat,
Doar plugul rațiunii îmi dezbină
Dorințele de ce-am realizat.
Și iar te-adun, te chem de peste vreme,
Cu miezul bun cad nucile din gând;
Simt toamna în văzduh, dar nu te teme,
Am să te-aștept mereu, ca azi, oricând.
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lege nescrisă
Un cuvânt de-al tău aștept în van,
Un cuvânt, un zâmbet, o privire,
Gândul mi-e departe, am obosit,
Sunt o mare adâncă de simțire,
Dor, tristețe și dezamăgire...
Cu speranță-n suflet am pornit
Să-ti arat iubirea-mi interzisă,
Poate-mi vei îngadui, chiar peste timp,
Să pot abroga legea nescrisă
Ce sancționează, peste ani,
Dragostea de tine ca proscrisă...
poezie de Elena Vlădescu (2 iulie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări fără răspuns
Doamne, oare, nu-i prea mult?! Boli, războaie și suspine...
Moartea iar a renăscut de sub lumea în ruine.
A pătruns subtil, tăcut, azi, în sufletele noastre.
Poate n-am murit demult. Plâng întinderile-albastre!
Ploi acide ne-au atins sufletul, cu cianură.
Talpa cerului zvâcnește sub mormanele de zgură.
Plâng străbunii, plâng de dor, sufletul de-acum, i-nțeapă
Îngerii-au adus în zbor, vești că-s cu-un picior în groapă.
Sufletul s-a resetat, diavoli le-au săpat în carne,
Nu mai au de așteptat. E război într-ânșii, Doamne!
Moartea-i azi un giuvaer, poleit. Inundă trupuri
Și îi poartă spre părinți, dinspre viață, spre mormânturi.
Ce sclipiri, ce poleieli! Sunt gonaci după avere,
Dar zadarnic ce-au fost ieri bogați, falnici, în putere!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
Primim cădura zilei ca pe-un dar,
În suflete renaște bucuria,
Când muguri vii pe ramuri reapar,
Când cântă din înalturi ciocârlia.
Ne descălțăm prin ierburile moi,
Amirosim miresmele curate
Și ne mirăm cum iese, după ploi,
Mulțimea de gângănii agitate.
Ne cântă-n inimi fluiere de os,
Pe glia odihnită scoatem pluguri
Și jubilăm c-a înviat Hristos
În păsări și în gâze și în muguri...
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchetul de cuvinte
Ai prins de tânăr meșteșugul,
Dărui buchete de cuvinte
Românului cu tunul și cu plugul,
Imbold la mersul înainte,
Acel crez care înfruntă
Neîncetat durerea-nfrântă.
Pătimitul om de rând
Arzi cu el pe-același rug,
Un părtaș în suflet și în gând
Nu poți să taci când mamele mai plâng.
Ești glasul lor ce timpul va străbate,
Suspinul și visarea la dreptate,
Cuvântul Pământului Deocamdată
Unealtă de luptă dreaptă și faptă.
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te îndemn
Să semeni sămânță ce va rodi stele,
Să ari pământul
Ce hrănește cu duh și cu adevăr,
Să porți în pântecul sufletului
Toleranța și iubirea de semeni!
Să alungi neliniște și norii din preajmă!
Să te aliezi cu înțelepciunea
Și cu lumina,
Născând prin pruncii tăi fericire!
Căci lor li se cuvinte ninsoarea de flori
Și curcubeul de stele...
Al lor este altarul pe care au adormit îngerii...
Un frontispiciu al tăcerii
Și al reveriei.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripă lX
Te simt cum simte un orb lumina
ce-i bandajează ochii,
când lacrimile îi ară sub piele, adânc,
și nu plânge, chiar dacă durerea
îi mușcă din carne...
Te simt ca pe o zbatere sub sticla icoanei,
atinse de buzele unui copil,
după ce și-a fărâmițat bucata de pâine vrăbiilor...
Îmi ești ca o frânghie de cer,
de care sufletul meu se prinde,
ca să urce la Dumnezeu
pentru a-i sărută cireșii din palmă,
din care ne vom face o cămașă
pentru amândoi.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem de om sărac
Din balegi și din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
Și din haznalele de bani
Costume negre cu șnapani,
Viteji ca musca la arat!
Și ne-ați mințit și ne-ați furat,
Și-ați pus pe noi și jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Murdari în suflet și în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici și uzine,
Voi ați lăsat numai ruine!
V-ați gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri și cu biserici
Și vile v-ați făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Voi v-ați trădat și între frați,
[...] Citește tot
poezie de Dan Puric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii de rouă
Cenușa sfântă a strămoșilor
A fost spălată de roua
Din ochii românilor prigoniți.
Schiază lacrima pe oasele gri,
Căutând eliberare, într-o rază de soare...
De aceea lumina se strigă precum un clopot...
E vuietul inimilor ce plâng!
Arat cu gândul prin cimitirul iubirii,
Cenușa tăcerii scuturată de la tâmplele cetății!
Aici a rodit pomul morții
Dat martirilor rod de lumină!
Nu-i izgoniți din mormântul sufletului vostru,
Ignoranți ai neamului românesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
Îndrăgit ca o mireasă, dușmănos ca o sudalmă,
Chica vântul ți-a-ncâlcit-o, veacuri-veacuri, monoton,
Tu, pământ al țării noastre, pătimaș cuprins în palmă,
Încălzit cu buze aspre de tot neamul lui Ion.
Pe sălbatica ta față cu lungi riduri brune, parcă
O vrăjmașă-ntruchipare coborând din basm punea
Greu blestem, ursind făptura-ți să nu poată să întoarcă
Dragostea pe care omul necăjit ți-o închina.
Dunărenele întinderi, cu fântâni țipând a sete,
Adunau ursuz sămânța și iubirea de țăran,
Alungând din sate-n sate suflete nemângâiete
Și ciulini de-a dura-n zarea veștedului bărăgan.
Cunoscutu-le-am aievea păstorind un ied și-o iadă
Cu merinde-nchipuită în desaga de la șold.
Rupte-s blestemele astăzi și-i cu noi pământul darnic
Și de-aceea-i mângâi țărna, prins de-un aprig, viu imbold.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare de la mama
Puiul mamei,
Dacă ți-i dor de-acasă
Atunci te rog poftește
De sărbători la noi.
S-aduci nădragi tătucăi
Mie-o broboadă groasă -
La noi sunt tare multe
Necazuri și nevoi.
Că ești poet de seamă
N-am nici o bucurie
Că faima cea deșartă
Mi te-a băgat în jug.
Era cu mult mai bine
Ca din copilărie
Să fi umblat pe câmpuri,
Cu brațele pe plug.
Bătrână sunt și trupul
De-abia mă mai ridică
[...] Citește tot
poezie celebră de Serghei Esenin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheie
A sosit un străin de undeva din vest,
La cureaua lui se legăna o cheie ușurel.
"Va deschide-o ușă undeva-n lume",-a spus.
"Trebuie," a adăugat el.
"Am călătorit amar de zile,
Până și sufletul mi-i plin de praf, ehei!
Dar nimeni, desigur, n-ar turna o cheie
Care să n-aibă ușa ei."
"Poate-i o ușă din aur greu, masiv,
Dincolo de care-i palatul unui rege,
Cu nuferi și cu păsări albe
Pe-un lac frumos, se înțelege."
"Sau poate o ușă spre-o pădure
Spre-un loc sălbatic, magic, unde dimineața
L-auzi pe Pan cântând la nai
Și cine știe? i-ai putea zări chiar fața."
[...] Citește tot
poezie de Hamish Maclaren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscruce
Iată locul dintre nicăieri și niciodată
Răscrucea vieții mele
unde niciun drum nu se oprește
Iată eu îți prezint trecutul
Negru cu ochi albaștrii de oțel - ura
Biciul tremură încă în mâna sa crispată
Vezi, el calcă în picioare
toate visurile mele de libertate
el îmi ară măruntaiele semănând grânele violenței
Vezi, el destramă copilăria mea, Africa mea pierdută pentru totdeauna
Vezi, ura îi mănâncă inima, se crede atotputernic
Iată-l îndreptându-se spre noaptea refuzului meu
El mi-a violat cerul
Și ploaia sfâșiată ce stropește pământul
Roșu este sângele său roșu asemenea iadului nebuniei
Și iat-o pe bunica tremurând
de frigul urii incredibile
Neagră ca noaptea cea mai lungă
Sclava din mine ascultă tobele
[...] Citește tot
poezie de Nicole Cage-Florentiny (august 1999)
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară târzie
Prin valuri ce se sparg din pluguri,
Zăpada mieilor turbați
Omoară,-n suflet de Carpați,
Sărutul razelor pe muguri
Și-ngheață-al ciocârliei zbor
Spre ceru-nalt, de-i piere cântul
Acolo, unde-o duce vântul
Fatidic al schimbărilor,
Spărgând ce știm de prin străbuni
În cioburi de-amintiri de verde,
Ce-ntr-un bucolic vag se pierde
Printre grimase de cărbuni
Cu răsuflări întrepătrunse
De carii lemnului din cruci,
În timp ce tu cu ele-ți duci
Nemerniciile ascunse...
poezie de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre arat și suflet, adresa este: