artă şi mediocritate

Nu suntem aici!

încercăm pronunţarea cuvintelor
reuşim partea infimă de început
restul este luat în posesie
de un fel de ape... de timp...

[arrière-fond... sugestie... sentiment impresionist]

ochii ni se adâncesc într-o prăpastie
gesturile devin frugale ca de anxioşi
parcă eram într-o familie... parcă într-un supermarket?!
avem minima grijă să fim politicoşi!

o sonerie sau un clinchet!
surpriza mimată a evenimentului antologic!
aerul acela de viaţă!
rochia apretată şi alura de galben
silueta de-abia descinzând
cu iuţeala fericirii pierzându-se
în irealitate!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură fiinţă a atins un nivel de viaţă a cărei imagine este comparabilă cu seninele perfecţiuni ale Renaşterii. Aceasta este Gala soţia mea, pe care am avut fericirea miraculoasă s-o aleg. Stările sale trecătoare, expresiile sale formează o altă a Noua Simfonie şi reflectă contururile arhitectonice ale unui suflet perfect cristalizat chiar la nivelul carnalului, aproape de spuma marină a ierarhiilor propriei vieţi. Clasificate şi clarificate de către cele mai delicate sentimente, aceste atitudini şi expresii se materializează şi se ordonează într-o impecabilă arhitectură de carne şi oase. De aceea pot să spun despre Gala că are aceeaşi graţie cu a lui Tempietto de Bramante, aproape de biserica San Pietro în Montorio la Roma. Şi după cum a procedat Stendhal la Vatican pot şi eu să măsor coloanele zvelte ale măreţiei sale, coloanele tandre şi obstinate ale copilăriei sale şi scările divine ale surâsului său. Privind-o pe furiş, fără să ştie, ceasuri întregi, aplecat în faţa şevaletului meu, îmi repet că ea este la fel de bine pictată ca un Vermeer sau Rafael, în timp ce oamenii ce ne înconjoară sunt atât de puţin delicaţi, sunt atât de mediocru pictaţi, încât seamănă mai degrabă cu acele sordide schiţe caricaturale, încropite în grabă de către un artist hămesit pe terasa unei cafenele.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confirmare fără recomandare în... trimitere

Stupefacţia, are un nume anost şi bizar.
Nu vreun "titlu"... doar ascunse valori impostoare
Ce prezintă în fals un "criteriu" neclar;
De a decide ce-i viu, sau pe cel care moare.

Nu de fizic omor ei cu jind se ocupă...
Bizantinii relicve, cei din timpuri stră... vechi
N-au lentile în contact cu "valori", ci doar lupă;
De mărit inepţii de grotesc... în urechi.

Necunoaşterea lor este rang de "virtute.
Importanţi, falşi, se îmbracă în negru de robe;
"Judecată" crezând că e scurtul de fuste
Sau de minţi bizâite în zgomot, nu probe.

Ele, ei... ne "numiţii" de nimeni, neştiuţi în eter,
Revanşarzi creatori de jigniri, neînţelesuri,
Limba biz au creat-o; nu cunosc "caracter",
Nici arhaic ce este, nici licenţa în versuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conrad - Cântul al III-lea - Egiptul

Cunoaşteţi voi pământul ce Nilul a născut?
Ce crivăţul cu coama de gheaţă n-a bătut;
În care sub cununa-i se-nalţă palmierul
Şi pare că sprijină cu mândra-i frunte cerul
Aşa ca o columnă de marmur minunat
Ce sprijină un templu cu aur înstelat?
În care dulcea Ibis de zefiri legănată,
În silvele de cactus suspină amorată,
În care zea Isis c-un graţios surâs
În tristele deşerte crea un oasis;
Cunoaşteţi voi Egiptul ce n-are semănare
Cu nici o altă ţară? Loc curios în care
Întunecoasa fiie a vechii Ethiopii
Contrastă cu evrea cu ochii azurii,
Şi palida arabă, cu fruntea visătoare,
Cu copta cu păr negru şi braţe de ninsoare?
Pământ ce fecondează în fiecare lună,
Şi nici un timp n-abate splendida sa cunună!
În care frunza cade sub soarele de foc,
Şi alta vine-ndată de ţine al său loc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Permisiuni (distihuri inspirate după dictonul latin "Quod licet Iovi non licet bovi")

Ce-i permis abilului
Nu-i şi imbecilului.

Ce-i permis academiei,
Nu-i permis şi ageamiei.

Ce-i permis academiei,
Nu-i permis nicicum prostiei.

Ce-i permis academiei,
Nu-i permis şi neroziei.

Ce-i permis activului
Nu-i permis pasivului.

Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis şi belicosului.

Ce-i permis afectuosului
Nu-i permis şi ticălosului.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!