atracţie şi gânduri

Desen inerţial

Eşti poezie,
azi ţi-am descoperit curbura sculpturală,
existenţial
mă atrăgeai c-un magnetism insinuant
fixat într-un erotism simbolic.
Te-am sorbit în gândul răvăşit
dizolvat cu violetele de Parma,
spulberat în deznădejdea
dorinţelor noastre.
Ametistul ochilor tăi
încrucişat cu realităţile lubrice
năvălea,
n-am recunoscut umbra violată
cum hohotea încâlcit,
în amalgamul atracţiilor nestăpânite.
Încurcaţi, tipărim continuu,
niciodată nu vom avea aceeaşi polaritate.
Acoperiţi din tine iubito,
ne prăbuşim.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să te uiţi cu prea mare atenţie la un om ca să îţi poţi da seama de trăirile pe care le are mai mereu, de măsura în care se preţuieşte şi se iubeşte pe sine, de "lumina" sau "întunericul" pe care le acceptă şi le hrăneşte în mintea sa. Mai ales după o anumită vârstă, firea omului este întipărită pe chipul şi pe corpul său. Poţi să vezi cât de fericit sau nefericit este după ceea ce transmite prin prezenţa sa, după tonul vocii, atitudinea şi mimica pe care le are şi după lucrurile despre care vorbeşte. Gândurile negative care duc la furie, nelinişte şi agitaţie interioară, invidie, ură, frică, tristeţe, răutate, dezamăgire, aroganţă, disperare, se reflectă pe faţă, corpul şi atitudinea omului. Boala fizică este o consecinţă directă a acestor gânduri. Energia negativă pe care o emană un astfel de om îl îndepărtează pe alţii de el sau, pe baza legii atracţiei, se va găsi în tot felul de situaţii neplăcute ori conflictuale.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o carte veche

Într-o carte veche - de vreo sută de ani -
între paginile-i, uitată,
am găsit o acuarelă neiscălită.
Trebuie să fie opera unui artist foarte abil.
Avea ca titlu: "Prezentarea Amorului".

Dar s-ar potrivi mai degrabă: "amorului esteţilor extremi".

Căci era evident când vedeai lucrarea
(gândirea artistului se făcea uşor simţită)
că nu celor ce iubesc cât de cât sănătos,
rămânând oricum în limitele admise,
nu lor le era destinat efebul
picturii - cu ochi de-un castaniu-închis;
cu frumuseţea singulară a feţei,
frumuseţea anormalelor atracţii;
cu buzele ideale care aduc
plăcere trupului iubit;
cu idealele lui membre, plăsmuite pentru paturi
care-n morala curentă sunt numite ale ruşinii.

poezie de Konstantinos Kavafis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu carul... alegoric

Vreau să pătrund intim, în tine gând să înmoi,
Să mă pliez, din dur să mă îndoi,
Să plecăm umezi amândoi până la lacrimi,
Fără a spune din secrete... plini de patimi.

Vreau din atingere din trupu-mi să-mi răscoli
De atâta nou dorit mister, ce altul ştie
Şi, plictisit.... de-a ta savoare nu reînvie,
Uitând dorinţele... atracţia de poli.

Vreau să mă satur fără pudic de dezmăţ,
Să mă curg ape învolburate de gheizer,
Să te inund până a durea, plăceri, răsfăţ,
Să mă vrei iar... înamorat cu cazier.

Vreau să plec beat de atâta vis înfăptuit
Cu gol de tine, toată tremur împlinit
Şi din ascuns să-l văd din nou când îmi lipseşte...
Să-ntind doar mâna... Eşti sinapsa ce-mi lipeşte...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tren

Trenul nu stă...
Dar nu stă deloc şi continuă să mă lumineze
Este vorba de trenul plăcerii,
Cel care-mi săvârşeşte o săvârşire interioară imensă
Şi cel ce mă face să mă simt ca o pădure întreagă în culmea fotosintezei
E un tren ce mă duce către o destinaţie la care nici nu ştiu să fi visat... dar acum visez
Şi mă iau fiori reci şi calzi
Şi dintr-o dată se simte o schimbare
....
Se duce lin, ca o pană de struţ
Şi alunecă în viteză
Şi e arzătoare şi puternică
E acea privire! Este sclipirea ca din basme din retină
Ce lasă o vrajă de nedezlegat
Îmi aprinde sufletul ca un incendiu
Ce se extinde treptat-treptat
Şi persistă-n a ei profunzime şi focar
Ca-ntr-o pădure aprinsă de conifere
Mă pierd în a ta lumina romantică
Simt cum aş putea fi printre miliarde de alte lumini

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Drăghici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel nepreluat

înserările invernale în foşnet mistic zăngăne atracţii
selena dă în sfioşenie tot mai întunecate apele ei
temeri că aş putea rata încă o dată
o convorbire imaginată cu o seară înainte
când telefonul se zbate în buzunar îmi pierd cuvintele
mi-amintesc fiecare pasăre căutându-şi gâtul
după ce un teribil înfometat i l-a desprins de trup
cum încearcă să se ridice şi cade
mătură în cercuri pământul îl însângerează
zbuciumul ei e propriul zbucium despre cum
încetezi de a fi atunci când cineva îţi taie optimismul
aparatul înglobează convorbiri
stridenţe existenţiale fotografii fără zâmbet mesaje cum că
mai ai de plătit în viaţa asta tot ce te poate face nevoiaş
îl atingi şi vibrezi odată cu el până la un finiş relativ
te temi că ai putea fi din nou ameninţată cu o discuţie
intransigentă luna se împlineşte pare scăparea din gheena
ştiu că vrei să plec din mine cu primul gând
să vin în ţinutul tău geros de la polul opus
însă cine-aş mai fi dacă m-aş pierde pe mine

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurt

Scurt, concis şi mult profund
e curat ca un coşar,
gândul domnului Einhund
ne influenţează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,
discobolii-n carusel
îl salută ca pe-un ştab.
Personaj animalier
ştie a vorbi romand,
are zilnic caracter,
disconfort & redundant.
Cu umorul stă perfect,
ce gândeşte e invers,
el răspunde la obiect,
joacă şah în stilul pers.
Nici defuncţii nu-s iertaţi,
fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i daţi
când vă spune ce-a aflat.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!