Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

autostrăzi și viață

Citate despre autostrăzi și viață, pagina 2

Textele de mai jos conțin referiri la autostrăzi și viață, dar cu o relevanță mică.

Tudor Gheorghe Calotescu

În pacea aceasta de o mie de ani

până și infanteriștii devin inutili
cavaleria e doar un curs la academie
tunarii învață să tragă oblonul
oricum balurile nu mai au loc fără ofițerii tineri
nici carmen nu mai e la modă
iar în curând top gun se va ocupa de roboți
dealtfel sunt un soldat perfect
neinstruit
am tras trei gloanțe la ținta piept numărul opt
apoi am scos cărbune
dar eram îmbrăcat în kaki și mâncam de la cazan
am lustruit bocanci și am făcut bătături
între două permisii și o revoluție inutilă
mai știu încă seria p. m.-ului
nu am uitat stânga împrejur
și dau onorul vieții
spre apus
oricum nu există decât înainte
marș

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Angi Melania Cristea

Campus

beau cafea cu diminețile rostogolindu-se în cearșafuri și nu am nicio ezitare să îți plantez arbori în iris
dincolo de fereastra dublă caii pur sânge vomită zăpadă iar tu îți piepteni muțeniile ca un robot ce nu a învățat râsul oamenilor
vezi imensități de gânduri zânatice?

adu-mi! strig cu pieptul deschis încât îmi poți pipăi plămânii atrofiați
adu-mi largul și strâmtul! fă-mă să simt creșterea și descreșterea sâmburelui de cais
universul gonflabil pe care îl poți plia ca pe o umbrelă cu spițe uzate

știu cât din timp l-am înfipt în autostradă ceasurile cu aromă de năut
pasagerii beau cafele prea scurte liniile vieții de campus s-au subțiat și iată zac eu peste mine sticlete ce fluieră aiuritor de subțire cu dosarele morților antologice sub cap
scriitor cu fâșii de carne ascunse sub unghii care sigur deschide poarta cu unul dintre omoplați

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 13.99 lei.
Angi Melania Cristea

Print-love

iubirea/ frunze de canabis/ cerceii de colecție ai mamei și Honda aceea cu care jonglezi cu o mână
un sentiment așa de teribil încât pare că ți-ai faultat viața
și nu mai poți fi singur pe autostrada //bară la bară

lângă ușile azilului copiii bolnavilor de alzheimer
așteaptă acel refresh existențial ce pictează părinții în graffiti
pe oricare dintre zidurile orașului
din fotografii digitale surâzi cu mâna dreaptă
în semn de victorie
îți cumperi domenii virtuale faci amor cu acei căutători de iluzii
și camera te posedă într-un mod fatal până
vei sucomba
îndrăgostit de formele curbate ale cuvintelor
cu stânga pe accelerație
departe de frivolitatea poeziei postmoderniste

gamer al ideii de dragoste îți ții mâinile pe genunchi
de parcă lumea ar avea cărțile gata pregătite și
un cataclism
ți-ar sufla din plămâni oxigenul fără să poți să te mai multiplici

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Se bănuiește că există undeva o țară

se bănuiește că există undeva o țară în care
laptele și mierea nici nu contează
(din cauza asta nici nu se fac autostrăzi)
.
acolo Maica Domnului nu este inclusă niciodată în sudalme
iar locuitorii au mândre contururi de lupi îmblânziți până la confuzie
tinerii au cumințenia munților iar femeile sunt deopotrivă frumoase
.
regimul hidrografic și solul mustind de înțelesuri
le ascund recoltele în metafizica sării
.
acolo niciun om nu moare destul și nici nu trăiește pe zimții monedelor
ei cred cu tărie în memoria cerului care se hrănește cu iertare
.
câte unul mai scapă hatul și ajunge departe cu haina lui de țărână
pe care nu i-o poate dezbrăca nimeni și nimic
are o poziție specifică de dor ce amintește de un străin răstignit cândva
.
se bănuiește că această populație nu poartă niciodată ceas, ori este doar de jucărie
e-o cucernică nație care irită aurul cu disprețul său

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru acei care plătesc taxe

Inutilitatea de a merge oriunde ar trebui să ducă
La o concluzie contrară învârtitului în jurul cozii.
Am plecat spre nicăieri de ceva timp.
Căile alese, ca autostrăzile interstatale, sunt supra-aglomerate,
Toate spațiile goale sunt pline de promisiuni și de amabilități vesele,
Cu simboluri mincinoase controlând fiecare curbă de-a lungul drumului.
Furnizorii adevărului și prădătorii justiției se ascund
În spatele paravanelor din beton și a lizierelor,
Împlinind citatele vieții noastre scurte, dar iuți,
Taxându-ne pentru exces de viteză și abandonând
Departamentului de Resurse Umane moralitatea convingerilor.
Mergând spre nicăieri... odinioară, în tinerețe, am avut viziunea
Părții indolente a vârstei de patruzeci de ani...
Iar la distanță, derulându-se-n mare viteză, vârsta de șaptezeci de ani,
Asemeni unor apartamente de pensionari și cărucioare de golf.
De-a lungul drumului
Am condus mașini fierbinți și femei iuți...
Le-am luat cu mine atât de departe cât am putut...
Nenorocoasele adevăruri ale tinereții mele
Se uită la mine prin oglinda retrovizoare-a ochilor mei –

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Existență... rutieră

Viața e o autostradă cu multe miliarde de benzi pe care se intră cu echipament furnizat
și se rulează între puncte de control, cu plată pentru privilegiul participării,
iar din loc în loc, fără niciun criteriu de timp sau viteză, se iese, cel mai adesea neavizat
și cu șanse nule de revenire; la fel cum saltul cu parașuta e ireversibil din momentul aterizării!

Odată destinația atinsă, se eliberează culoarul pentru un nou cărăuș
investit cu reluarea experienței în stil absolut personal, pentr-o înscriere în ceva dur
de piatră sau metal, sau lemn, ca semnele de circulație adunate elogiatic de-un fluierat de arcuș
în niște parcuri de staționare pe termene nedefinite, cu iluminări la lumânare și mirosul de pur.

... În timp ce pe sensul opus, total invizibil, doar o bănuială bizară, dogmatică c-ar fi contrasens,
mai curând e o pistă de zbor, doar c-un fum de la scrumul din arderi finite, nevăzutul de mens.

Și șoseaua se-ntinde epocalic; o ștafetă ce n-are jalon de predare căci nu-i nicio cursă, câștig,
e ruloul de smoală întărită ce se are ea însăși și așteaptă bătaia de pas, de elan
de la altul și altul ce-ncearcă să zboare desprins dintr-un bulgăr -profan început în covrig-
și se-ntinde în lat și în lung fără a ști că nu-i loc de mai mult, că-n final smoala îi e și tavan.

poezie de (26 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Fabula patriotismului

Viespea slabă, costelivă și lipsită de avere,
A dorit și ea s-ajungă înăuntru-n stup, la miere
Și-și făcu cu grijă planul, fără urmă de sfială,
Să-și realizeze visul chiar de Ziua Națională,
Când albinele serbează și au zi de relaxare.
Îmbrăcă deci salopeta de albină lucrătoare
Și intră în urdinișul cu tot roiul prins în horă,
Ba în piept cu grijă-și prinse o cocardă tricoloră.
Se dansa, era mult zgomot, dar albinele avare,
Se vedea că nu vor scoate de băut și de mâncare
Și cum foamea realmente o scotea deja din fire,
A-nceput din abundență din toți porii să transpire.
Tot machiajul ce-l făcuse ore-ntregi cu multă trudă,
A-nceput domol să curgă, că părea o paparudă,
Cu un tricolor ce comic îi rămase agățat,
Ca un clovn cu față tristă după ce s-a demachiat.
Alarmată veni paza cu lănci lungi, cu coifuri, scuturi,
Ce-alungă rapid intrusul cu împunsături și șuturi,
Care stând pe-o buturugă vânăt și în pielea goală
Medita la ce înseamnă viața fără de morală.

[...] Citește tot

fabulă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

Înțelepciunea nimicului

Trec anii și mulți dintre noi nu apucă
să vadă filmul de groază
pe care starea de lucruri
îl toarnă în fiecare zi.

Ochiul minții, dacă mai există,
este inundat de atât de multe culori și zâmbete false,
fără nicio substanță care să le dea gândurilor unitate.

"Trec anii",
de parcă ei ar avea puterea de a se plimba
și de a face giumbușlucuri în eter
în timp ce ar trece pe lângă noi,
de parcă cineva a turnat în marele șablon care este însuși timpul
oase, carne, vene, sânge, piele, membre, ochi, urechi,
astfel încât aceștia să urmeze o dinamică umană.

În fiecare zi bucăți mari de vise
pot fi găsite sub roțile mașinilor turbate
sau călcate în picioare de trecătorii care mărșăluiesc

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

La petite étoile

credinței i-am pus o gură ironică-sceptică, din acel moment
păream un cazino dărâmat, nimeni nu mai credea în mine;
feței mele i-am pus o mină ocupată și neprietenoasă
iar lumea n-avea curajul să se-apropie, viața mea părând autostradă
iar cine s-ar opri să-mi vorbească ar crea ambuteiaje mortale;
pasiunii i-am pus ochi ostili și mândri, fortărețele unui aisberg,
de aceea femeile deveneau confuze prefăcându-se că nu mă văd
când treceau pe lângă mine sau când mă depășeau pe coridoare,
pe stradă, prin viață...

însă trucurile astea nu mergeau peste tot
pentru că steluța aia vicleană ca o vulpe,
cernută cu toate manevrele și hârșâiturile,
strălucea peste mine ciudat
și mă invita oarecum, chemătoare, s-o contactez.

la început, amabil, numai zâmbet, am poftit-o să mă lumineze
era însă mai neastâmpărată și mai greu de prins decât
un licurici din nopțile calde de vară,
așa că, pentru multă vreme, am rămas chiorându-mă la ea:

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumini de avarie

lupii s-au adunat mai aproape de oraș.
aici e liniște.

zidurile au fost acoperite de mușchi verde/ precum stâncile din anzii cordilieri.

aici ne hrănim copiii în case dărăpănate cu ierburi și carne crudă.

nu ne e teamă.

e aceeași explozie nucleară care a făcut ca aceasta să fie casa noastră.

unii copii mor. bebeluși cu fețe ca de păpuși cu
ochi albaștri și reci.

din când în când lupii urlă la lună,
din când în când ne dăm în leagănele abandonate.

pădurea a pus stăpânire pe noi.

bărbații se întorc în fiecare zi de la vănătoare.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primarul panglicar Sorin Oprescu vrea iar autostradă suspendată prin inima Bucureștiului

Mulți români nu au o pâine,
Duc o viață ca de câine,
Iar el, din a lor sudoare,
Vrea o stradă zburătoare!...

epigramă de din Politică și politicieni (28 noiembrie 2013)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nobodiness menhir

Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre autostrăzi și viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook