avere şi timp

.. Marea Neagră înghite averi de când e lumea lume şi de la român, şi de la bulgar, şi de la rus, şi de la turc. Da numa-n noaptea de Sfântă Măria Mică le arată. După aia, poţi să umbli cu capul la fund până crapă splina-n tine, nu găseşti nimic, pentru că morţii iau totul înapoi pe corăbii, ca să amăgească si pe alţii la anul.

Fănuş Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

Bunicul stă pe scăunel,
Gânditor de Amangia.
Gânduri frământă în el,
Se luptă cu nostalgia.

Ar munci dar nu mai poate.
Bătrâneţea-l stăpâneşte.
- E grea viaţa, măi nepoate,
Când totul te părăseşte.
Bătrâneţea-i haină grea,
Ce n-aş da să scap de ea!
Altădată, nu acum,
Mergeam sprintenel pe drum.
Acum am îmbătrânit,
Părul în cap mi-a albit,
Puterile m-au lăsat,
Ani destui am adunat.
E timpul să vă părăsesc.
Nu vreau să vă chinuiesc.
Dumnezeu, la el mă cheamă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o democraţie, se face avere din dat, în timp ce într-o dictatură se face avere din luat.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i amară

Viaţa-i amară. Toate feţele zilelor, de dimineaţă şi până-n amurg
Sunt cenuşii de la atâta trudă şi lacrimi care-au curs şi curg.
Trebuie să ne trezim doar pentru a munci, obosi şi plânge?
În soare, prin frunze, dincolo de flori, refuzând orice emoţii,
Somnul este avangarda visătoare a clipelor grele ale morţii....
Lăsaţi-mă să dorm. Ajunge.

Averile strânse râd de oamenii bătrâni, de gurile lor ştirbe-n ora de amurg;
Faima-i o perlă-ascunzând sub ea râuri de lacrimi care curg;
Iubirea trebuie să moară sau să-şi fie sieşi îndeajuns atât cât poate plânge.
În soare, printre frunze, de dincolo de flori, refuzând orice emoţii,
În vreme ce noi aţipim, se-apropie, tiptil, orele morţii.
Lăsaţi-mă să dorm. Ajunge.

poezie clasică de William Ernest Henley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pansament

Să-mi fii o creangă de măslin
Ce să umbrească soare mut,
Să mă atingi tandru şi lin
Pe sufletul necunoscut...

Să mă ridici din ape tulburi
Unde am plâns prea multe ere,
Să mă aşezi pe cei doi vulturi
Ce să mă poarte spre avere...

Să-mi fii un cântec de mătase,
Care aleargă pe câmpii...
Cascadă pentru inimi arse
Balsam ales rănilor vii.

Să-mi dăruieşti ceva din tine,
Din timpul tău ce îl iubeşti...
Să laşi minutele prea pline
Să-mi spună cât de bun tu eşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meandrele puterii

A stat câţiva ani pe tuşă,
A-nmormântat o mătuşă,
A consolidat averea,
Astăzi "viseză" puterea...
Nu e greu sà ajungi "star"
De eşti "fresh"... curat-murdar...

hexagramă de Constantin Enescu (21 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu le poţi avea pe toate

Are case, un palat
Şi-o averea fabuloasă:
Însă îi lipsesc, ciudat,
Chiar cei şapte ani de-acasă.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se fură cu simţul măsurii: săracul, atât cât să-şi ducă zilele, bogatul, atât cât să-şi menţină averea.

aforism de George Geafir din Capul piramidal şi efectul de piramidă (2001)
Adăugat de Cristina Paula Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerile în Eterna şi Fascinanta Românie (6)

Tot din patru-n patru ani,
Noi alegem hoţomani,
Iar apoi, te ţine, vere:
Noi la jug, ei fac avere!...

epigramă de George Budoi din În Ţara lui Invers, Alegeri, alegători şi aleşi (1 noiembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea numelui

Cuvânt în loc primit...
Începe un sfârşit.
Sfârşitul naşte începutul...
Veacul devine minutul.
Dragoste reînvie lumina...
În cea ştiută pe nume de "Adina".
Primită-n inimă iertarea...
M-a vizitat şi vindecarea.
Am renunţat la nume...
Să n-am destin în brume.
Astăzi e chemat...
Numele-nzestrat.
Cuvântul e puterea...
În El ne stă averea.
Alt nume dă noul destin...
Împlinind terestru şi divin
Veşnic mereu...
Amin.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere, avere şi durere

Când eşti în floarea vieţii,
Când ai anii tinereţii,
Ai putere, n-ai avere,
Sufletu-ţi saltă-n plăcere
Că nu ai nici-o durere.
Când intri în toamna vieţii,
Când simţi povara bătrâneţii,
Degeaba ai multă avere
Dacă nu mai ai putere.
Ai suflet plin de durere
Că şi averea îţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al cui e soarele?

Al cui e soarele de-a pururi
Al cui pământul pentru veac?
- Cine-a venit aici puternic
Şi cine n-a plecat sărac.
Cine-i pe lumea asta veşnic
Şi ce-i aici netrecător?
- Ce oare e mai slab ca viaţa
Ce zboară oare mai uşor?

Ce-i mai supus ca omu'-n lume
La trecere şi la dureri?
Ce zi nu poate să ne-aducă
Sfârşitul unei triste seri?

Cine-a putut opri vreodată
Vreun timp şi soare pentru el?
- Cine-a putut scăpa pe lume
De putrezirea de vreun fel?

A cui averi n-au fost trecute

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai uimitor fusese gestul testamentar al lui Efraim, ce mai lăsase Salemei parte bună din avere, do-vedind că douăzeci de ani de credinţă la tinereţe însemnau pentru el mai mult ca cei zece ani de părăsire la vîrsta periculoasă; restul averei mersese la familie şi la unele instituţii susţinute de Efraim, care, fără a fi filantrop, vroia totuşi să-şi supravieţuiască. N-aveau copii. Un băieţel murise de mult, născut şi acela prea curînd după căsătorie.

Hortensia Papadat-Bengescu în Drumul ascuns (1932)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenilor mei, Ioni şi Ioane

"La mulţi ani!", cu mare drag,
Sănătate, bani, avere...
Eu v-aştept, pe toţi, în prag,
Să mă scoateţi la o bere.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scamator deghizat în apărător al săracilor încasează lunar o avere! Iar săracii, plătesc şi aplaudă! Săracii de ei!

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui parlamentar

Votând o lege foarte bună,
Motive n-am să-l contrazic,
Doar văd că într-un an şi-o lună
A strâns avere din... nimic.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia este totuşi bună la ceva. Nu te mai declară copiii tăi iresponsabil după vârsta de 80 de ani, ca să-ţi ia averea.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Să pot să fac eu unic lume, aşa aş vrea,
Şi-n fiecare zi să ţi-o dau ţie, o alta nouă!
Cum ghiocei şi toporaşi se spală-n rouă
Să îţi dau tot ce e mai pur, de ziua ta!

Eu singur să deţin norocul, de-aş putea
L-aş ţine strâns la piept, la suflet, să-l ai cald!
M-aş lăsa gol de averi; sărac în al tău fald
Aş sta ascuns şi ţi-aş da tot, de ziua ta!

În câmp întreg de drog de vis te-aş dezmierda
De câte ori aş şti c-ai trup în suferinţă
Şi-n zâmbet m-aş transfigura! De-ar fi putinţă
Bucurii zilnic ţi le-aş da, de ziua ta!

Să nu duci lipsă de nimic te-aş răsfăţa
Muncind din noapte până-n zi şi din zi-n noapte!
Doar şansă s-am, n-aş fi nici vorbe, numai şoapte!...
M-aş face mall şi Credit Bank, de ziua ta!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am luat salariu', "o avere",
Mi-ajunge cât să beau o bere
Şi de-un salam, că sunt flămând,
Şi restul lunii, mă-mprumut.

epigramă de Mihai Valentin
Adăugat de Mihai Valentin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa am iubit aşa ceva (fragment)

Toată viaţa am iubit aşa ceva– pe lacul de vest este plăcut.
Mulţimea în jurul roţilor roşii,
Averi şi onoruri plutind in juru-mi ca norii,
Privind în jos, privind în sus, au trecut douăzeci de primăveri.

Acum, reîntorcându-mă, arăt ca o macara din depărtatul est.
Oamenii din jurul zidurilor oraşului
Sunt cu toţii necunoscuţi ochilor mei,
Cine îşi mai poate aminti pe guvernatorul din zilele de demult?

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!