Citate despre bârfă și vorbire, pagina 2
Psalmul despre Sancta Simplicitas
Dacă-ai ajuns chitarei să-i numeri decibelul,
În freamăt să vezi vântul și-n murmur doar cascadă,
De nu-ți dă osebire belciugul și inelul,
De ce-aș vorbi de vultur la gloata din ogradă?
Fac dragoste, spun unii, ca și cum zici fac treabă!
O, nume sfânt, Iubire, primul născut Luminii...
Păcat până la ceruri, de-ajungi să fii tarabă
Vânzând din moștenirea ce ne-o lăsară crinii!
Nevindecatei lepre, mai poți spera-n miracol,
Dar de simplicitatea cea groaznică, prostia,
Nici Dumnezeu din ceruri, nici demoni, nici oracol,
N-au leac tămăduirii, chiar de-ai dubla vecia!
Nu lua în seamă bârfa prea gureșelor țațe,
La tine n-o s-ajungă, că eu te țin în brațe.
sonet de Dumitru Ichim (4 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la bârfă și vorbire, dar cu o relevanță mică.
Prostia și căsnicia
De n-ar fi Prostia-n lume, ai vedea vreo căsnicie
Care să nu se dezbine, să dureze-o veșnicie?
Nu e ea aceea care soțiorul îl orbește
Când l-înșală nevestica, dar de dragoste-i vorbește?
Deși știe-ntreaga lume și bârfirea se ascute,
El îi "șterge cu săruturi lacrimile prefăcute".
hexagramă de George Budoi din Dicționarul prostiei (31 iulie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Tu spui că este greu, dacă nu chiar imposibil, să-l realizezi pe Dumnezeu! Dar eu îți spun că este la fel de greu cât e să îți întreții viciile. Fie că vorbim de cafeluța dimineața, tigareta2, masturbatul, bârfa, etc, etc. Absolut toate viciile sunt întreținute pentru că nu-l cunoști pe Dumnezeu!
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna
Iarna, în lumina albastră a aragazului
stăm in bucătărie
vorbim discuții până spre dimineață...
Focul albastru pâlpâie la cele patru ochiuri
și noi stăm față-n față, cu pahare aburite în mâini
și ne-apucă, așa, ne cuprinde un farmec...
vorbim în semiîntuneric
nu ne privim în ochi
ne spunem ce n-am fi visat să ne spunem vreodată...
Privim focul albastru cu vinișoare roșcate
simțim căldura,
ne apucăm câteodată de mână
și-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile bârfe sau
firește, cu situația.
Geamurile înghețate până sus
câteodată le mai deschidem
când se face prea cald
și aerul negru de-afară se umple de aburi
Toate luminile sunt stinse la blocul de vizavi
toți dorm.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se vorbește mult de teatru, dar cine n-a făcut parte din el, nu-și poate închipui cu adevărat ce e scena. E de necrezut: oamenii aceștia nu se cunosc deloc pe ei înșiși, își fac meseria fără să reflecteze asupra ei, însă au pretenții nemăsurate. Nu numai că fiecare vrea să fie cel dintâi, dar vrea să fie și unicul; fiecare i-ar înlătura bucuros pe toți ceilalți și nu-și dă seama că nu ajunge la ceva decât împreună cu ceilalți; fiecare se crede grozav de original, dar când îl scoți din rutină, e incapabil să se descurce; în același timp e într-o agitație perpetuă în căutarea noutății. Și cu câtă îndârjire se sapă unul pe altul! Numai din cel mai meschin amor propriu și din mărunte interese personale se leagă între ei. Despre un sprijin reciproc nici nu poate fi vorba; o veșnică neîncredere este întreținută prin răutăți săvârșite pe ascuns și prin bârfeli; pentru ei, cine nu e desfrânat e prost. Fiecare are pretenția să i se dea o atenție fără margini și e sensibil la cea mai neînsemnată critică. Fiecare știe toate mai bine decât oricare altul. Dar atunci, te întrebi, de ce le fac pe toate pe dos? Mereu lipsiți de mijloace și mereu fără încredere, parcă de nimic nu se tem mai mult decât de ce e rațional și de bun-gust și la nimic nu țin mai mult, decât la dreptul suveran al bunului plac.
Goethe în Idealul plenitudinii umane
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
În numele mamei
eu știu că tu ai învățat cuvintele să meargă.
eu știu că tu învârți zilele cu cheița, că seară de seară pui soarele în piept, la încălzit și-mi trimiți visele la joacă.
eu știu că tu coși cerul de pământ, cu lacrimi pentru cei care ne așteaptă.
eu știu că tu ai inventat ciocolata, pisicile și vara. că îți place să vorbești cu păpușile mele, când plouă. că tu ai pus fluturii la borcan, peste iarnă. că tu ai înrudit gutuia și scorțișoara.
eu știu că tu îmi frămânți sufletul înfrigurată, să fie crescut și plăcut sfinților, să le țină de foame, când îmi vor bate la poartă.
noi știm că fierbem în aceeași oală. dar nu vorbim despre asta, niciodată. eu nu îți spun că în burta mea se zbate amintirea facerii. noi zâmbim cu subînțeles și îl bârfim pe doamne iartă, amatorul care a pus prea multă carne în oameni. eu știu că doar sarmalele tale mai pot salva lumea.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
Roată, roată, roată, roată,
Te-aș mai inventa odată!
Tot ce merge-n lumea toată
Are totuși și o roată!...
Vrei să spui că omul n-are
Și o roată-nvârtitoare?
Ba să știi că și el are
Și-încă două-n angrenare!
Gândul... este roata care
Merge fără încetare!
Colindă lumea-ntr-o clipă
Și nu bate din aripă!...
Roata gândului lucrează
Chiar când dormi, ea este trează!
Și nici nu visezi pe unde
Mintea merge să colinde!
[...] Citește tot
poezie de George Petre (6 mai 2010)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie-jurnal
Când Dumnezeu a vrut să fiu,
Pe lumea asta - ființă,
M-a hărăzit, poem, să scriu,
Cu-a inimii peniță,
Și-ntr-o primă zi de Mai,
Plângând, și fără nume,
Mi-a dat o cruce de "cărat"
Și o soartă... anume.
Crescut-am ca orice copil,
Cu doi părinți la masă,
Însă, când alții se jucau,
Eu lăcrimam prin casă.
Aveam păpuși, și mari, și mici,
Bombonele, jucării,
Dar nimic nu-nlocuia,
Acea... joacă de copii.
Din când în când, mă vizitau,
Prietene, vecine,
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prefă-mă, Doamne,-n vânt!
Prefă-mă, Doamne,-n vânt,
Să văd cine m-ar plânge,
Dacă mâine, în pământ,
Pumn de oase voi ajunge.
Să mă duc la fiecare,
"Rubedenii", cunoscuți,
Să-i văd cu chipuri amare,
Sau hlizând, ce prefăcuți!
Să văd cine-mi duce dorul,
Și-mi jelește căpătâiul,
Care-i falsul, bârfitorul,
Ce ieri îmi pupa călcâiul.
Să văd cui i-am ținut partea,
Și câți vin c-o lumânare,
Câți îmi aplaudă moartea,
Șerpi, având două picioare.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a bătut moșul la ușă
Mi-a bătut moșul la ușă
În mână c-o nuielușă
Și mi-a spus că-i supărat
Pentru al lumii păcat...
Privind cu înfrigurare,
Pe Pământ e jale mare...
L-am primit cum se cuvine,
Cu o sfântă plecăciune;
Iartă-mă, Sfinte Părinte,
N-am fost atât de cuminte...
Ca un creștin smerit pe loc am mărturisit,
Știu și eu că am greșit,
Sunt ca orice muritor, fiind supus păcatelor,
Mai pierd vremea fără rost,
Vineri nu mănânc de post,
Vorbesc vorbe cu mânie,
Nu prea merg la Liturghie,
Mai bârfim, mai clevetim,
Semenii nu prea-i iubim,
Trăim viața în mândrie,
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a bătut moșul la ușă
Mi-a bătut moșul la ușă
În mână c-o nuielușă
Și mi-a spus că-i supărat
Pentru al lumii păcat...
Privind cu înfrigurare,
Pe Pământ e jale mare...
L-am primit cum se cuvine,
Cu o sfântă plecăciune;
Iartă-mă, Sfinte Părinte,
N-am fost atât de cuminte...
Ca un creștin smerit pe loc am mărturisit,
Știu și eu că am greșit,
Sunt ca orice muritor, fiind supus păcatelor,
Mai pierd vremea fără rost,
Vineri nu mănânc de post,
Vorbesc vorbe cu mânie,
Nu prea merg la Liturghie,
Mai bârfim, mai clevetim,
Semenii nu prea-i iubim,
Trăim viața în mândrie,
[...] Citește tot
poezie de Livia Mătușa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auzi?
Atâtea gânduri, gânduri, rânduri
le facem vorbe, le-mpărțim
ne pregătim culcuș din scânduri
din timp cu moartea ne-nfrățim
De parcă ea nu o să vină
atâta caz din cum va fi!
Dar cântărim a altor vină
și-n somn ne place a bârfi
Am hotărât să număr fluturi
oricâți ar fi, să nu-i omit
n-ai vrea prostia să mi-o scuturi
oftatul să mi-l sugi din gât?
E ușa vraiște deschisă
îmi intră fluturii pe rând
se prind în hora interzisă
îi urmăresc, dar până când
[...] Citește tot
poezie de Radmila Popovici
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sentimente amestecate în grădina Sui
1
Bucuria și supărarea nu vin din exterior:
Pur și simplu, cresc în inimă.
Înălțarea și căderea nu sunt acte ale sorții:
pur și simplu, cineva le întâlnește în cale.
Citind o carte și negăsind nimic acolo,
arunc volumul, mă ridic și fac o plimbare.
Cred că mă voi duce în crângul de bambus
unde pot asculta cum se revarsă apele primăvara.
2
Lasă-i să bată la ușa rugilor de mure
camera de primire e într-un vis!
Trezit brusc, îmi caut ciorapii;
i-am pierdut, desigur, la răsărit de coliba din stuf.
Noaptea, cu mintea golită,
am vegheat în vis bambusul crescând înalt.
Dacă ar veni acum oaspeți în grădina mea,
i-aș vedea, desculț, cum iute se îndepărtează.
[...] Citește tot
poezie de Yuan Mei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către străbunicul meu
Nu știu cum o fi în rai,
Dar la noi, ca tot săracu',
Străbunicule să ai
Pile și tot dai de dracu'!
Nu-s povești, nici nu bârfesc,
Dar ți-o spun fără perdea,
Câte șuturi eu primesc
Personal pe pielea mea,
Nici nu îți imaginezi
Prin ce cazne poți să treci,
Nu e timp s-o fredonezi,
Sau ridichea s-o mai freci,
Ca să vezi de ce am parte,
Mama ei, azi, de belea!
M-a pus dracu' să-nvăț carte
Și-am un post de muhaia,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crima din Șoseaua Ștefan cel Mare
ieșisem de la scala sufocat de stele, năclăit de stele
mușcat de păienjenii galbeni stelari
era toată bolta stea langa stea
și stanioluri, cioburi, celuloide și peruzea
zornăiau, pâlpâiau, era atât de scântâietoare zăpada
încat nu mai puteai să mai știi care sunt stelele și care e strada.
la fondul plastic, spre romană, stelele din ce în ce mai apoase,
microbi transparenti, cu protoplasmele de matase
se-mpiedicau de vitrine, se xeroxau pe capote
se ștampilau pe fețele costoboce, cumane și vizigote,
fete fantastice de pietoni.
era întuneric plombat cu neon.
eram azuriu, amețit.
- pardon, nu știți cât e ceasul? vă rog frumos!
în jur, pustiu, case și garduri.
palide strângeri de inima. echipament sportiv, stilouri și ceasuri.
neliniști, extaze, iar străzile - râme, cobre, năpârci.
cine putea să întrebe?
cine mi-a pus drugi de gheață pe ochi? tu ești, bebe?
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joey: Hei, frumosule!
Pacey: Poți merge mai departe. Nu voi spune că ești nepoliticoasă.
Joey: În ciuda primelor impresii, nu am venit să te trag de limbă. Nu știu dacă zvonurile sunt adevărate sau exagerate. Sau dacă este una dintre încercările tale ciudate de a părea mai atrăgător pentru fetele mai mari. Vroiam doar să-ți spun că înțeleg prin ce treci și...
Pacey (râde): Nu. Mă îndoiesc că știi.
Jen: Păi ia să vedem. Toată lumea se holbează la tine când mergi pe coridor, am văzut asta. Șușotesc în spatele tău. Dintr-o dată îți auzi numele în conversația unor necunoscuți. Și cât de curând vei deveni paranoic și de vor vorbi sau nu despre tine, tu tot o să crezi asta. Imaginează-ți cum ar fi fost dacă făceai ceva îngrozitor.
Pacey: Cum ar fi?
Joey: Cum ar fi să locuiești cu sora ta însărcinată și nemăritată și prietenul ei negru, în timp ce tatăl tău e închis pentru trafic de droguri. Imaginează-ți asta, Pacey. Chiar avem ceva în comun... Furnizăm subiect de bârfă cetățenilor înguști la minte. Și din păcate tu ești atracția principală acum.
Pacey: Grozav. Și ce fac acum?
Joey: Același lucru pe care l-am făcut eu... Te rogi în genunchi să apară o altă poveste mai interesantă.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unchiul Dan despre viață
Nu gândi în exces,
visează la lumina zilei;
astfel vei deveni mai inteligent.
Einstein este dovada.
Nu fi exagerat de umil și de respectuos,
ai putea sugera că te simți atât de măreț și de deosebit
încât este necesar să te porți în felul acesta.
Nu fi prea înțelept,
asta deranjează pe mulți;
mai degrabă faci un pas înapoi
astfel vei părea mai deștept decât ești.
Nu căuta să arăți prea bine,
oamenii vor crede
că ești bun doar pentru așa ceva.
Fă-ți un prieten
sau doi;
[...] Citește tot
poezie de Lonie Hicks, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legile Marinei Militare
Acum, iată, acestea-s Legile Marinei Militare,
Nescrise, multe și folositoare;
Cel înțelept va ține cont de ele
În toate voiajele lui pe mare;
*Nimic nu-i scapă distrugătorului,
Nici legii care vântură mereu pleava,
Pentru că forța navei e Serviciul,
Iar puterea Serviciului, nava.
*Aveți grijă ce spuneți despre Comandanții voștri,
Fie că vorbiți cu glas tare sau în șoapte moi,
Ca nu cumva vreo pasăre să plimbe vorba,
Iar aceasta să se-ntoarcă, jungher, la voi.
Dacă muncești de dimineața până seara
Și pentru toată truda un reproș e stimulul,
Este-n regulă ca tunul să fie smerit,
Orice armă trebuie să-și domine reculul.
[...] Citește tot
poezie de Ronald A. Hopwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
Am tot zis că o să-ți scriu, dar mereu am amânat,
că am sufletul pustiu și de gânduri frământat.
N-am să-ți cer și nici să-ți dau, vreau numai să mă asculți,
c-un prieten vreau să stau că dușmani îmi sunt prea mulți,
au comportament de turme, umblă cu jalbe și pâre,
unii-n viață lasă urme, alții mâzgălesc doar dâre,
unii au noroc prea mult, alții-au ghinion destul,
unul se crede prea cult, altul este prea fudul.
Doar Celui de Sus Îi cer ca să fie Bun și Drept,
tu să fii plin de mister, eu să fiu mai înțelept,
tu ești bun, neaoșă-ți vorba, nu te-neci că știi înotul,
dar te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul,
lasă ura și mânia, ducă-se-n pustii de-acum,
poți să-ți pui în cui mândria că din foc a rămas scrum,
nu te da cocoș de munte, fii păun împărătesc,
uită de patimi mărunte ce gândul îți iscodesc,
nu vreau să mă cert cu tine, nu mai e timp de-mpăcare,
din greșeli înveți ce-i bine când suferința e mare,
respirăm ce-i poluat, cu-apă chioară ne-mbătăm,
turnăm otravă-n ficat, pe-alții pretind să-nvățăm,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn umbrei (colaj)
sunt o scânteie prinsă între două umbre
umbra celui ce sunt și umbra
celui care-am fost cândva
aventura mea a-nceput
într-o noapte tăcută în care fierbinți
mi-erau dorințele și lacrimile reci
pe atunci visam ca Soarele
să-mi dezlege umbra de picioare
să rătăcesc printre stele...
dar știam că umbra mea
acest câine cu limba tăiată
acest profanator al mormântului meu viu
acest detectiv al morții angajat
în urmărirea sufletului meu ziler
această fantomă a morții eterne
care mă urmărea la tot pasul
avea nevoie de pași să respire
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bârfă și vorbire, adresa este: