bărbierit şi timp

Mă bărbieresc şi plâng

De cum octombrie apare
iar scad un an din câţi mi-au mai rămas
şi spun: voi duce-o viaţă ca şi alţii,
de toate neghiobiile mă las!

dar-nu ştiu cum-prea repede se-ntâmplă
să uit ce mi-am promis cu-nverşunare
şi mă trezesc bolnav aicea, între cărţi,
ca pasărea care-a uitat să zboare

mă bărbieresc şi plâng-în seara asta
nu-i nici o sărbătoare pentru mine
dar voi pleca aiurea, prea nu am respectat
promisiunea clipei cuprinsă de ruşine

... abia plecat, mă simt un dezertor
din ceruri-nu din casa cea oarbă la noroc-
mi-s grei bocancii timpului pe umăr
şi merg numai să am de unde să mă-torc

poezie clasică de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două vise, amândouă cu tata

pe primul nu mi-l amintesc foarte bine,
în al doilea urcam un munte călare,
noaptea, senzaţia că vântul îmi trece briciul pe faţă
şi uită să-mi şteargă mirosul de spirt,

trece pe lângă mine fără spună nimic,
aplecat,
parcă aveam trei ani şi mama voia să-mi facă poză
când am putut să-mi ţin capul.

i-am văzut lampa agăţată de şa
în culoarea lunii,
înainte să-l ajung ştiam că vor fi acolo
frigul, focul,
apoi m-am trezit

vorbind despre lucruri trecute,
nu pierdeam niciodată ocazia de-a întreba
ale cui sunt mormintele acelea frumoase,
până în iad,

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea sfărmând patul lui Procust

Eşti liberă să-şi faci de cap cu trandafirii
să faci nudism pe plajele din tei
să-ţi acordezi cu sentimente coarda firii
să dai cu tifla celor ce-şi spun zei

Eşti liberă să cochetezi iar cu infernul
să vină Proserpina la mine să reclame
să văd cum într-o clipă m-ar bărbieri eternul
cu razele de lună de-a pururi lame

Eşti liberă să-mi deturnezi orice tristeţe
să plângi cu lacrimile într-un vers
să insulţi ninsoarea cuprinsă de tandreţe
scurcircuitând toţi sorii rămaşi în Univers

Eşti liberă să faci din voluptate-o armă
să strângi de gât tăcerea când vrea să mă seducă
să negi că lacrimile-s semnale de alarmă
iar depărtarea dragă s-o spargi ca pe o nucă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins focul (8 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţii politico-economice

Respiraţii politico-economice...

De la o vreme bărbaţii nu se mai bărbieresc
somnul şi-l împlinesc
între două staţii
de autobus
sau tramvai
micul dejun şi-l iau în pauza de ţigară

nu nu le mai pasă

copiii au spart tabla
la şcoală se fumează
pe la colţuri
în wc şi-n ghereta portarului
fondul clasei a mai
crescut
un părinte
repară tavanul
altul raşchetează parchetul la trezorerie trei bugetari aliniaţi la ghişeele de la parter

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul care merge

în mâini se uita la omul
care-şi taie venele felii
felii cu lama de bărbierit
s-a oprit de crescut
la paisprezece ani şi a început
să bea bere în biblioteca
lui taică-su care era frizer
striga morţii să-i facă un copil
la fel de nebun
vorbea vrute şi toate îl jenau
bancurile cu oamenii
de stânga îi aduceau scandal
uneori era salvat de femeia
cu cizme mari de cauciuc
a învăţat să se scarpine
cu picioarele şi multă lume
s-a zgâit la el
apoi s-au obişnuit şi cu asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Faci injecţii?
Lucian: N-am încotro. Stela nu-mi dă de ales. Cel puţin are mână uşoară, nu mă doare.
Lia: Măcar atât. Cu ce mă serveşti?
Lucian: Vei vedea.
Lia: Dar obrazul? Ţi-a trecut puţin.
Lucian: Poate, puţin, numai că n-am voie să mă bărbieresc deloc, decât după vreo zece zile. Până atunci...
Lia: Zece zile?! De abia aştept să văd cum vei arăta!
Lucian: Aşa, mulţumesc... Încurajează-mă!
Lia: Ce nu-ţi convine? Mie-mi pari deja interesant, încă de acum.
Lucian: Îmi închipui... Nu pot să sufăr barba asta!
Lia: O să te obişnuieşti cu ea. Cine ştie, poate că după cele zece zile n-o să mai vrei deloc să te bărbiereşti.
Lucian: Aşa crezi? Nici gând! De abia aştept să scap de pacostea asta! Eu, bărbos?! Nu-mi place deloc gândul ăsta!
Lia: Dacă asta te consolează, află că arăţi foarte bine, cu sau fără barbă.
Lucian: Îmi imaginez... Ca un maimuţoi.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul rebel

lua iarbă şi era fericit
iubea mai mult decât era iubit
nu ştia ce să mai facă
se plimba cu maşina de tuns iarba
îşi lua rămas bun de la vecini
cum văzuse-n filme şi pornea
maşina ce scurta firele
de iarbă verde crescută uniform
era sedus de timpul
care bătea în adâncul fiinţei lui
gândul era aproape sferic
pătruns de plane ca nişte oglinzi
de ape verzi de la prea multă iarbă
pleca chemat de instinct
mâhnit pornea aparatul de ras
făcea o tură până-n vârful capului
revenea de-acolo uitând de ce a plecat
regretând timpul pierdut prin capul lui

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul Moş Crăciun

Aş fi putut să cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Şi nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că Moşul cel iubit e-un basm pentru copii,

Şi nici chiar prin liceu, chiar şi la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am aşteptat,
Cătau sa mă convingă, cu chestii fumate,
Că Moşul nu există şi nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci şi n-am să cred vreodat',
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri aşteptat
De oameni înţelepţi şi nu de maimuţoi,

Aşa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât mă iubesc, să-i mint pe nepoţei
Că "Moşul" care-l ştiu nicicum n-ar exista...

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia talciocului cotidian

Vând
stampe timbre maşini din epoca de piatră
sau de aur păpuşi ceasuri embleme masonice
vederi din diferite locuri şi timpuri sculpturi
din piatră bronz şi aur abţibilduri
bilete de dragoste de autobuz de tren de avion
sau de rachetă intercontinentală
bancnote cecuri carduri chei sticle coca-cola
lame de ras cartele de masă de pat sau de purcel
diplome de orice clasă inclusiv clasa întâi
sticluţe de rachiu parfum sau lapte de cuc
ambalaje umane
şerveţele cu Anul Nou
chiştoace chibrituri şi nuduri
Mă rog la liber
Vând Homo Sapiens
Fiat poesis
pereat
mundus

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Briciul lui Occam

Împingeam orice indecizie până la paroxism
Gotic... şi femeie mi-e numele real,
În timp ce voi mă veţi numi veşnic, Haborym!
Prima oara ţi-am vorbit în franceză, cu un accent de curtezană
Aveam limba ascuţită şi mă plimbam pe jugulara
Dorinţelor tale întunecate, era un viciu fumat,
Puţin barbar, deşi nici tu nu-mi erai cel mai educat sentiment.
Mă priveai sceptic în toată stângăcia fără logică, dar gândită...
Zâmbeam, după mult timp, nici apă... nici vin.
Uneori noaptea, în oglindiri de apă sărată, îţi auzeam ecoul sufletului,
Călimara ta nu îmi ştia numele, dar striga răguşită
Therese, Therese... philosophe!
Puţin prea erotic pentru trăirile mele.
Sufeream de sindromul lui Stendhal, în fiecare secundă care
Îmi penetra gândul cu simpla iluzie a unei posibile prezenţe de... tu.
Te-am căutat prin romane şi lucrări nescrise, încercam să descopăr
Nu ştiam ce, dar ştiam că îmi trebuie
Acel ceva care se ascundea într-o lepră, care voia să îmi distileze uitarea...
Acum, într-un final pretins, cred că am început să uit să mai uit...
Mă transform în Praxilla din Sicion

[...] Citeşte tot

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deal

toamna oxidată din talant în plămân
musca beţivă roită pe buză
principiile trecerii rămân

se pleacă mai devreme
arcul lamelar e concentrat
timpul era mai demult bărbat

inspiraţie
val
aliniere
înţepenire
forfotă la crucea de pe deal

inventar
ce om bun a fost
ce om
ce om
prapor
găină

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Pachiţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucerirea femeii

Când tânăr eşti şi plin de dor,
O cucereşti aşa uşor,
Cu un surâs ce-o pui pe jar,
Cu-o floare ce i-o dai în dar;

Cu o privire drept în ochi,
C-un "Să nu-ţi fie de deochi!",
Cu o atingere de mână,
C-un "Te iubesc, frumoasă zână!";

Cu vorbe dulci, ce sună brici,
Cu-un cântecel ce i-l dedici,
Cu-o serenadă sub balcon,
C-un dulce vin de Sauvignon...

Când sănătos şi tânăr eşti,
Aşa uşor o cucereşti,
Cu o plimbare împreună
Sub un magnific clar de lună,

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (10 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Cutare Poetul

Orice atingeam, drăcia dracului, devenea poezie
astfel că ajunsesem, obsedat fiind că voi muri de foame, de sete,
să-mi ung mâinile-ntruna cu spirt albăstrui şi leşie
paharul de vin se-ntrupa-n vers, scaunul, foile cu sonete

toate obiectele, mai mari sau mai mici, aparatul de ras
hainele, altimetrul, până şi ochelarii, adidaşii, ceştile de cafea
chiar şi fiinţele, gălbuiul canar, Jean, motanul cel gras,
căţelul vecinilor, un bichon, stupoare: iubita - poezie şi ea

aşa că, nemângâind femei, lipsit de-un asemenea păcat
teologii aşa-i zic, cu sau fără motiv, habar n-am,
de ce n-aş fi eu însumi, ca alţii, încă şi mai fraieri, sanctificat
să se-nchine toţi apoi la mutra mea icoană strivită sub geam

dar faceţi-o de pe-acum, fraţilor, să particip şi eu
vreau o ditamai masa, lungă, lungă cât veacul, în curtea bisericii
şi pe ştergare lucinde întinse de vreun firoscos alizeu
care să sufle ca foalele şi-n fustele în care clericii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (septembrie 2015)
Adăugat de Georgiana Romanaţi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă doare-n cot!...

Mă doare-n cot de existenţă,
Mă doare-n paişpe de decenţă,
Mă doare-n brici că n-am un sfanţ,
Că mi-e bocancul fără branţ,
Mă doare-n temenea de dracul
Când şuieră ca pitpalacul,
Gătit în măşti de dindărături
Cu hoitul călărind pe mături,
Mă doare-n flendurita viaţă
Că n-am costume de paiaţă
Croite-n viclenii hapsâne
Leprozerite şi nebune,
Mă doare-n danie de lege
Şi drept în brăcinar de rege,
De naufragiul din ponoase
Sau calicitele foloase,
Mă doare-n har de socotinţă,
De curviştina necredinţă,
De gândul schingiuind scăparea
Negustorită ca putoarea,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanţa pentru clopot la patru mâini (2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era timpul florilor

cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate şi reprezentanţe
iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele
îţi trimiţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani.

ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în mii de poziţii, îmi spionează secreţia insulinei
iau interviuri până şi trusei mele de bărbierit
şi îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivăţul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.

de-acum, până şi şoferului tău mă adresez cu efendi
până şi lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, guleraşului tău cu dantelă
îi croiesc şi agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătraţi de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoţeşte...

parcă eşti un păun, cu bucureştiul înfoiat în spatele tău.

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbier evreu: Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat, nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc, aş vrea, dimpotrivă, să-i ajut pe toţi dacă s-ar putea – evreu, arian, negru sau caucazian. Cu toţii vrem să ne ajutăm unii pe alţii, aşa e natura umană. Vrem să trăim din fericirea celorlalţi, nu din suferinţa lor. Nu vrem să ne urâm şi să ne dispreţuim. E loc pentru toţi în lumea asta, iar pământul e bogat şi darnic. Ne-am rătăcit pe drumul unei vieţi care poate fi liberă şi frumoasă. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a închis lumea cu o baricadă de ură şi ne-a împins în sărăcie şi vărsare de sânge. Alergăm din ce în ce mai repede, dar ne-am închis în noi înşine. Maşinăria abundenţei ne-a lăsat în penurie. Ştiinţa ne-a făcut cinici, inteligenţa – distanţi şi inumani. Gândim prea mult şi simţim prea puţin. Mai mult decât tehnologie, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligenţă, avem nevoie de bunăvoinţă şi tandreţe. Fără acestea, viaţa devine potrivnică şi atunci totul e pierdut. Avioanele şi radioul ne-au adus mai aproape. Însăşi natura acestor invenţii ne cere să fim buni, să ne avem ca fraţii, să fim uniţi. Chiar în acest moment vocea mea este auzită de milioane de oameni din toată lumea, milioane de bărbaţi, femei şi copii deznădăjduiţi, victime ale unui sistem care chinuie şi arestează oameni nevinovaţi. Celor care mă aud acum le spun să nu-şi piardă speranţa. Sărăcia care se abate acum asupra noastră e doar efectul trecător al lăcomiei, al amărăciunii oamenilor care se tem de progres. Ura dintre oameni va dispărea, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni, va reveni oamenilor. Şi atâta timp cât oamenii vor muri în numele libertăţii, ea, libertatea nu va pieri. Soldaţi! Nu vă lăsaţi pe mâna brutelor, a celor care vă dispreţuiesc, care vă transformă în sclavi, care au pus stăpânire pe vieţile voastre, care vă spun ce să faceţi, ce să gândiţi şi ce să simţiţi! A celor care vă îndoctrinează şi care vă tratează ca pe nişte animale. Nu vă lăsaţi pradă acestor monştri, acestor oameni-roboţi cu minţi şi inimi mecanizate! Voi nu sunteţi roboţi, nici animale, ci oameni! Aveţi în inimi umanitate! Voi nu purtaţi ură celorlalţi. Doar cei neiubiţi şi inumani urăsc. Soldaţi! Nu luptaţi pentru sclavie, ci pentru libertate! În versetul 17 din Evanghelia după Luca scrie: "Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", al tuturor oamenilor, nu al unui grup, nici al unuia singur! Voi, oamenii, sunteţi cei care aveţi puterea să creaţi roboţi, să creaţi fericire! Voi, oamenii, aveţi puterea să faceţi această viaţă să devină liberă şi frumoasă! Să folosim această putere în numele democraţiei, să ne unim în lupta pentru o nouă lume, o lume decentă care va oferi oamenilor şansa să muncească, tinerilor – un viitor şi celor în vârstă, o bătrâneţe sigură. Brutele au ajuns la putere promiţând toate acestea. Dar au minţit, nu şi-au ţinut promisiunea şi nu o vor face niciodată! Dictatorii se eliberează pe sine înrobind oamenii! Să luptăm acum pentru a împlini această promisiune! Să luptăm pentru o lume liberă! Să rupem toate barierele naţionale, să înlăturăm lăcomia, ura şi intoleranţa! Să luptăm pentru o lume raţională, o lume în care ştiinţa şi progresul să aducă fericire oamenilor. Să ne unim întru democraţie! Hannah, mă auzi? Oriunde ai fi, Hannah, priveşte spre cer! Norii se risipesc, soarele răsare din nou. Am ieşit din întuneric la lumină. Ne aşteaptă o lume nouă mai bună, în care oamenii vor lăsa în urmă ura, lăcomia şi cruzimea. Priveşte spre cer, Hannah, sufletul omului a prins aripi şi zboară în sfârşit spre curcubeu, către un viitor glorios. Un viitor al tău, al meu, al nostru tuturor. Priveşte spre cer, Hannah! Priveşte spre cer!

replici celebre din filmul artistic Dictatorul, scenariu de Charlie Chaplin (7 martie 1941)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este anotimpul călduros, e primăvară, timp frumos

Foaie verde lămâiţă, cin' m-a pus să mă însor
Este-a mea, şi când guiţă, toate străchinile zbor;
Mamă, ce bătaie-i dau, am băut, m-am îmbătat
Eu o bat, ea zice crau, să vadă că sunt bărbat!

- Iar te-ai îmbătat bărbate, ce ţi-am spus să nu mai bei?
Acum să-ţi arăt carate, cu toţi cocoşeii mei;
Eşti un mare beţivan, să vezi ce te ciomăgesc
Sări acum până-n tavan, că te părăsesc!

- Te rog, nu mai da că doare, nu mai beau nimic!
Eu ţi-aduc mâine o floare, lasă-mă să-ţi zic:
Am băut, ultima oară, că m-ai supărat
Nu te mint, dracu' să moară, dorm de vrei su-pat!

- O să dormi în pat cu mine, te dezbăt imediat!
Te bat până faci pe tine, de ursuz bărbat;
Iar dacă mai mişti în front, nu-ţi revii în fire
Mori, şi-ţi fac din flori un ront, pentru pomenire.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (18 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun pe mare

Velele, brice de gheaţă, tăiau în carne-acolo,-între Capul Sud şi Capul Nord,
Puntea era patinoar de la prova la pupa, de la babord şi până la tribord;
Vântul bătea dinspre nord-est, împingând turme de berbeci albi pe mare;
Adăpost? Doar lângă recifurile-ascuţite şi stâncile albite de vânturi şi de sare.

Mateloţii, la resac, auzeau valurile în dimineaţa zilei friguroase;
În lumina vineţie-a zorilor ne zăream feţele vineţii, ceţoase;
O zbugheam toţi pe punte la ţipătul sălbatic al înfriguratului nostrom –
Tot ridicând, tot coborând, prin rafalele de vânt vela artimon.

Toată ziua-am luptat cu talazurile între Capul Nord şi Capul Sud
Şi-am tras de velele-îngheţate luptând cu vântul duşmănos şi ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă-, n dureri amarnice şi groază, în gura de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord şi sud, spre sud şi nord.

Ne-am ţinut departe de Capul Sud, unde scrâşneau balaurii în ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord se-aţinea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele şi-ogorul gras,
Şi paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.

[...] Citeşte tot

poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!