Citate despre bătrânețe și noapte, pagina 2
Recitind
Elogiul Nebuniei dragă Erasmus
o tu colegul meu de zi și de noapte
își dau iar și iar dreptate
lumea e o casă de nebuni
iar omul cel mai fidel reprezentant al lumii
și cum există și excepții
care nu fac decât să confirme
regula ta de aur
dau mai încet bătrânețea
măcar cât timp tinerețea râde în hohote
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (17 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra salcâmului de lângă fântână în care dormeau, pe prăjini, câteva perechi de curci și bibilici, cădea peste el ca o plasă deasă. Două crengi noduroase închipuiau pe pământ figura unui călăreț cu cojoc și căciulă. Ene Lelea se aplecă și potrivi la șoldul călărețului un vreasc, în formă de spadă. Când era copil, în nopți ca astea, maică-sa chema o bătrână să-i "toarne cositorul". Baba venea, topea cositor într-o lingură și-l răsturna, bolborosind, într-o găleată cu apă descântată. Cositorul se închega luând înfățișări ciudate, în care bătrâna deslușea, după semne ale ei, norocul băiatului. Își aminti că mereu era vorba de bani mulți, o comoară, de un drum lung prin Bărăganul ascuns în ceață și de o fată frumoasă.
Fănuș Neagu în În văpaia lunii (1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Munți: cernire, tăcere și zăpadă.
Sângerie, vânătoarea coboară în pădure;
O, privirile moi ale sălbăticiunii.
Liniștea mamei; sub brazi negri
Se deschid somnoroasele mâini,
Când luna rece răsare năruită.
O, nașterea omului. Sub temei de stâncă
Apa albastră vâjâie nocturn,
Suspinând, îngerul prăbușit își zărește imaginea,
O paloare se trezește în odaia înăbușitoare.
Îndoită, luna
Iluminează ochii bătrânei împietrite.
Vaierul, strigătele facerii! Cu aripi negre
Noaptea atinge tâmplele băiatului,
Zăpadă, care cade domol din nor de purpură.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avatarurile istoriei
Doar cei bătrâni mai pot să spună
Ce-au tras sărmanii moldoveni,
Că s-au culcat cu "noapte bună!
Și s-au trezit cu "dobrâi deni!"
epigramă de Vasile Larco din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La pândă
[Devoratorul nocturn]
Noaptea,
am rămas la pândă.
Trupul vlăguit,
caută salvarea.
După un stejar bătrân,
acolo am
zărit trupul tău gol
devorat în noapte,
ce tânjea după
Sufletul meu Pierdut...
Devoratorul Nopții nu iartă,
voia preț pentru farmecul tău,
apoi ne-a privit,
ne-a bănuit de iubire
adevărată.
Privea insistent
[...] Citește tot
poezie de Daniel Bozga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte înstelată
"Asta nu mă împiedică de a avea o nevoie teribilă de dacă tot trebuie să-i pronunț numele religie. Apoi ies afară în noapte și pictez stelele"
Vincent Van Gogh Într-o scrisoare către fratele lui.
Orașul nu există,
exceptând locul unde un copac cu frunziș negru se strecoară
ca o femeie înecată spre cerul fierbinte și clar.
Orașul este mut. Noaptea fierbe împreuna cu unsprezece stele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar.
Se mișcă mereu. Toți aștrii sunt vii.
Până și luna se umflă în fiarele ei portocalii
pentru a își expulza copiii prin ochi, urmând zeescul tipar.
Bătrânul șarpe ceresc, invizibil. absoarbe stelele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar:
în monstruozitatea grăbită a nopții,
înghițită de marele balaur, să mă desprind
de propria viață fără nici o credință,
[...] Citește tot
poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trece supus în noaptea mare
Nu trece supus în noaptea mare.
Bătrânețe, arzi și-njură bezna.
Doar furie - când lumina moare.
poezie de Dylan Thomas din Scrisă când tatăl îi era foarte bolnav, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Festivă
Seară plăcută...
Lumini de candelabre...
Și fotografii mă filmau.
O, sala cu flori
Și versurile mele
Bătrâne!...
Am văzut bogățiile de aur
Și mătase ale trecutului
Acum ale lui AZI!...
Da, fusei în castelul
Nababilor
Cu cristale, oglinzi și marmoră...
Iată! Am venit ca Hamlet
În hainele mele
Cernite.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
bătrânul șchiop vine
în fiecare noapte
să-i cânte Vivaldi
cu vechea lui vioară
și să lăcrimeze pe mormânt
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dușman perfid
E noaptea un dușman hapsân,
Perfid și neînduplecat,
Căci dimineața-s mai bătrân,
Decât eram când m-am culcat...
epigramă de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrâne, dă o fugă la Stockholm și vei constata cu surprindere cum noaptea polară recită poeme de Octavian Mihalcea.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Arborii
Mai aud și-acum în noapte
Tainice bătăi de ram,
Ale arborilor șoapte,
Tremurând la mine-n geam.
Dezgoliți de-al lor veșmânt
Și cu brațele chircite,
Dormitează-n alb mormânt,
Pe ulițe părăsite.
Satu'-i gol, fără mișcare
Și de iarnă-ncremenit,
Câte-un arbore-n visare
Freamătă neliniștit.
A mea curte adăpostește
Doi stejari bătrâni și goi,
Troieniți într-o poveste
Scrisă noaptea de ninsori.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Crăciun...
Moș Crăciun în pragul nopții,
Petrecând pe rând nămeții,
A plecat cu bucurie,
Către visele zglobii,
Să împartă de Crăciun
Saci cu daruri minunate,
La bătrâni, părinți, copii.
Gerul nu-i poate opri
Renii ce văzduhul taie,
Cu coarnele lor de-argint
Și colindele ce cad
La ferestrele-înstelate,
Și-n căsuțele curate,
Cu brazi mândri împodobiți.
Înhămând la sănioară
Bucuria dărniciei,
Moș Crăciun de fericirea
Celor care îl așteaptă,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (17 decembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu îmi fortific somnul
Eu locuiesc un munte în care intru seara
prin ușa larg deschisă a jnepenilor suri
și mă întind pe lavița de piatră
mutilată de furia fulgerului
pe lavița de piatră în care e-ngropată
ninsoarea neagră a insomniei mele
eu îmi fortific somnul și el o piatră veche
rostogolită din culmea muntelui
spre ferigile văii
fereastra mea e mărul tăiat în jumătate
cu sâmburii ca două fecioare la scăldat
adorm în rădăcina copacilor bătrâni
mă scoală noaptea foșnetul coroanei
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
În munți
Lângă schit miezul nopții găsește
făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed
umblă prin văgăuni.
Din răsărit vin fluturi cât buhele
să-și caute în focuri cenușa.
La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor
ciobanul pune pământ
peste mieii uciși de puterile codrului.
Peste muche trecând
fetele stânilor - își freacă de lună umerii goi,
aventura lor se pătrunde suprafirească
de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi.
Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi.
Mocnind subt copaci Dumnezeu se face
mai mic să aibă loc ciupercile roșii
să crească subt spatele lui.
În sângele oilor noaptea pădurii e vis lung și greu.
Pe patru vânturi adânci pătrunde somnul în fagi bătrâni.
Subt scut de stânci, undeva
un bălaur cu ochii întorși spre steaua polară
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 73
Te uiți la mine - toamna m-a înfrânt
Și frunzele uscate au căzut
Doar câteva pe ram tremură-n vânt,
Nu mai sunt păsări, corul a tăcut.
În mine vezi lumina din amurg
Când soarele e jos, la asfințit,
Dar noaptea care vine cu mult sârg
Ca moartea totul a pecetluit.
În mine vezi arzând un foc mocnit
Pe-a tinereții lui cenușă gri
Ce pare-un pat ce-a fost de ea hrănit
Pe care-acum un vârstnic va muri.
Iubirea-ți va spori când mă privești,
Dar ce iubești, mai bine părăsești.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O barcă, primăvara, pe lacul Ruoya
Plăcerea de a gândi nu are sfârșit:
Voi îndura de-acum înainte orice îmi va fi dat.
Barca mea și cu mine, la căderea serii,
Înainte ca zefirul nopții să treacă prin flori,
Ajungând pe lac, face rondoul către valea dinspre apus,
Unde eu privesc, dincolo de munți, Steaua Sudului,
O ceață lină ridicându-se deasupra apei
Și luna răsărind printre copaci;
Decid să îndepărtez de mine tot ce este lumesc
Și să fiu doar un om bătrân cu undița lui.
poezie de Qiwu Qian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crochiu
Pășim în doi
Sub pletele bătrânei ploi
Și-un vânt bezmetic ne adie
La ora udă și târzie
A stropilor ce cad mereu...
Iar părul tău cu părul meu
Se-ating din mers și se sărută,
Precum în noaptea abătută
Deasupra mea și-asupra ta
Doi pomi vecini s-ar săruta,
Sau cum o boare trecătoare
S-ar săruta cu-o altă boare.
Și suntem tineri amândoi
Sub ropotul bătrânei ploi.
poezie celebră de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între două intenții
nu știu dacă zbaterea ochiului stâng
alteori celui drept e un semn
sau o durere
țintuită pe propria-mi bătrânețe sau
e așa un fel de rană
dintr-un război cu mine însumi
sub toate dărămăturile astea
a rămas doar liniștea
ca o toamnă
golașă
în mijlocul zilei
nu prea am timp să developez fiecare clipă
aerul rarefiat îmi scurtează orizontul
teama se lipește de mine
ca un aluat
cresc și mă descojesc printre
lucrurile transformate în nisip
îmi sprijin capul pe întunericul
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre bătrânețe și noapte, adresa este: