băuturi şi moarte

Viaţa stă mereu

sub semnul iernii dar noi
nu suntem bucuroşi
ne pregătim de somn
de hibernare şi de moarte
nu ne pasă că mergem
prin întuneric prin noaptea
udă de uitare topiţi de băutură
suntem verlaine la puterea n
ajungem pe aleea adevărului
nu intrăm în paradis
dar plonjăm în iarna contradicţiilor noastre
ne dăm pe gheaţă rănindu-ne
inima învelită în staniol

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia

"Beţia nu este altceva decât o nebunie voluntară."
Seneca

Prima dată om când bea
Începe cu mintea sa
Dacă nu are stopat
În pahar s-a înecat.

Apoi bea în băutură
În paharul ce tremură
A femeii lacrimi vii
Şi viaţa la lui copii.

Şi în fond ce e beţie
Drumul ce dă la prostie
Drumul ce o să te poarte
Către ceartă, către moarte

Drumul spre nenorocire
Spre necaz şi păgubire

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea sărac

Am zis iubitei mele: "Vino
La câmp, s-auzi un pitpalac".
Ea: "Da, îmi place pitpalacul...
Dar nu merg: tu... eşti prea sărac".

Plimbându-mă-n singurătate,
O odă gloriei eu fac:
Dar gloria se depărtează
"De ce fugi?" zic. — "Eşti prea sărac!"

Mă duc atunci la masa verde,
Să-ncerc norocul — poate fac
O lovitură... Dar norocul
"Pleacă, îmi zice; eşti sărac!"

Mă duc acasă melancolic.
Stau trist, visând într-un ceardac,
Şi piţigoiul din grădină
Îmi fluieră: "Eşti prea sărac!"

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cu îngerar

"Eşti plin de vise", mi-a zis de parcă aş fi fost plin de râie,
"sunt", i-am răspuns, "de aceea şi plutesc aşa, ca o văcuţă gonflabilă din reclame"
"şi de paradoxuri desăvârşite"
"şi de gol", adaug zâmbind,
e nevoită să-mi dea dreptate, deşi nu-i convine deloc: "mda..."
Aşa începea mai mereu cearta noastră
un fel de război de o sută de ani,
îmi reproşa că pun cuvintele acolo unde nu te aştepţi
şi caută cu săptămânile până să-mi poată spune ceva,
că de multe ori plec pe neaşteptate
lăsând rezemat de geam între muşcatele rozalii un carton de la o cutie de pantofi
înfăţişând o siluetă incertă pe care scrie "eu"
că-l mângâi mai des pe Montaigne, motanul, decât pe ea,
se enervează la culme când găseşte lipit cu buburuza cu magnet
de uşa frigiderului un bilet din hârtie galbenă caligrafiat artistic:
"sunt cu Cervantes la băutură",
o să scot odată şi odată în stradă frigiderul acesta nenorocit
în care-ţi ţii morţii din romanele alea de care nu te mai apuci
în paranteză fie spus sunt cel mai prolific autor de cărţi nescrise
şi mai are o mie de motive pentru care-mi scoate ochii

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Marius Cantemir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora

Născut în sat, în pace şi lumină,
Nu pot trăi, de nu se ţin de mână,
Duminica la horă, când timpul e frumos,
Flăcăii, dârz, sau fetele, duios...

Era nespus de greu – mi-aduc aminte –
Când trebuia să iei hora-nainte,
Dar, dacă sârba îndrăcită reuşea,
Erai în satul tău un "cineva"!

Acasă chiot dau prin băutură,
Că sunt chitit, ad-hoc, pe-nvăţătură,
Tot calc şi bat în tact, alerg pe loc
Dar nu mă las – că mor de nu mai joc!

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletul

Un lucru drept, rămâne drept
Aşa-i şi omul înţelept
Nu-l schimbă nici chiar băutura
Sau fetele ce au dulce gura.

Toate-s pentru el ca vântul
Şi se schimbă tot ca gândul
N-ai cum să mori crezând în vise!
Când sufletele stau aprinse.

Când nimic nu mai contează
Nici un om nu mai visează
Omenirea nu se schimbă
De-ar vorbi aceaşi limbă

Mereu cade în păcat
Cu sufletul ei s-a jucat
Şi de ce sa nu mai cadă?
Ca-n iad nu mai stă la coadă...

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia omului de rând

să arunc tot ce-mi vine în mână,
să fac totul una cu pereţii,
să stau calm şi să aştept să treacă,
dar nu pot,
e acolo în mine.

femeile plâng din ce în ce mai mult,
din ce în ce mai mulţi bărbaţi dependenţi de băutură,
majoritatea oamenilor se cred bolnavi psihic,
însă în capul lor prostia se loveşte de pereţi.

nu poate trece de la sine;

credeam că sufăr din cauza unei iubiri pierdute
până când m-am trezit cu un mesaj de la ea,
deja avea 3 copii şi era în plin divorţ.
mi a spus că încă mai simte ceva,
cu fărâma aia de suflet care i-a mai rămas,
dar nu pentru mine,
pentru un altul,

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare

Când printr-o hotărâre a voilor din Slavă
Veni pe lume fiinţa psalmistului firavă,
Lăuză, -nspăimântată şi blestemându-şi ceasul,
Cu pumnii strânşi la ceruri îşi varsă tot necazul:

- "Cum nu-mi secaşi, Tu, sânii, ca să rămâie sterpi!
Şi nu-ncolţi mai bine în ei un cuib de şerpi!
Afurisită fie ispita trecătoare
Din noaptea când fui prinsă furiş de cingătoare.

Că m-ai ales din lume femeie de ruşine,
Să-i fie scârba tocmai bărbatului de mine,
Nu pot lepădătura s-o zvârl măcar în foc,
Ca un bilet de seară, ascuns, strâns glomotoc,

Aceeaşi ură, însă, cu care m-ai hulit,
Voi pune-o să-mi razbune greşela înzecit.
Spurcată buruiană, ieşită la lumină,
Îţi voi usca lăstarul bolnav, din rădăcină!"

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul VII

Preaslăvirea, aceasta-i! Un glas slăvitor
ivit, precum metalul pur din zgura
tăcerii. Inima lui e un teasc trecător:
vin omenesc, din veci, băutură.

Nicicând nu dă greş, în pulberi grăind,
învolburat de pilda zeiească.
Dar se preschimbă-n vie, struguri mustind,
în freamăt al zilei miez să-i pârguiască.

Nici de leşuri regeşti nu-i dezminţită
slăvirea aceasta care nu minte,
nici de zei nicicând nu-i umbrită.

Nu-i solie-n pierdută zăbavă,
ce dăruie veghe pe scări de morminte,
morţilor, cupe cu poame de slavă.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi mai este niciodată frică

De frica cea cumplită a morţii, mi-am construit şi eu o casă
Şi acum, această casă este beatitudinea oceanică şi nemărturisită a Sinelui Suprem pe care deja l-am descoperit în mine.
De frica frigului, mi-am cumpărat şi eu o haină
Şi acest veşmânt îmi dă acum mereu căldura din interiorul inimii mele care arde de o iubire nestinsă.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de frig.
De frica sărăciei, am căutat mereu bogăţia
Şi glorioasă îmi este acum această misterioasă bogăţie fără limite care îmi vine clipă de clipă de la Dumnezeu.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de mizerie.
De frica foamei, am căutat mereu hrana
Şi acum hrana îmi este meditaţia yoghină profundă ce este realizată asupra adevărului ultim care m-a eliberat.
Acum tocmai de aceea nu-mi mai este deloc teamă de foame.
De frica setei, am căutat mereu să beau ceva,
Iar băutura mea cea nelipsită a devenit acum nectarul cel tainic şi veşnic îmbătător al adevăratei cunoaşteri supreme.
Acum nu-mi mai este niciodată teamă de sete.
De frica duşmanului, mi-am căutat şi eu mereu un tovarăş
Şi până la urmă l-am găsit în vidul cel enigmatic şi etern al betitudinii divine care nu se sfârşeşte niciodată.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nici un duşman.
Din cauza fricii de a nu greşi, am căutat şi eu cu o neostenită frenezie o Cale spirituală adevărată.
Şi acum aceasta este pentru mine Calea Uniunii Transcendente în Dumnezeu cel Unic şi mereu Omniprezent.
Acum nu-mi mai este deloc teamă de nicio greşeală.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Milarepa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taxe

Taxaţi-i pământul, taxaţi-i leafa,
Taxaţi-i patul, perna pe care-i stă ceafa.
Taxaţi-i tractorul, taxaţi-i focul de sub plită
Învăţaţi-l că taxa trebuie plătită.

Taxaţi-i vaca, taxaţi-i găinile din curte,
Taxaţi-i pantofii, cămaşa cu mâneci scurte.
Taxaţi-i cravata, taxaţi-i gunoiul menajer,
Taxaţi-i munca şi haina din cuier.

Taxaţi-i ţigările, taxaţi-l dacă suge gumă;
Bagaţi-i la magnetofon că taxa nu-i o glumă.
Taxaţi-i maşina, taxaţi-l la baracă.
Taxaţi-i drumul pe care vrea, nu vrea, îl calcă.

Taxaţi-i hrana, taxaţi-i băutura,
Taxaţi-l dacă gândeşte şi nu-îşi ţine gura.
Taxaţi-i pastilele, taxaţi-i apa de pe-acoperiş,
Taxaţi-i căsătoria şi-orice aliş-veriş.

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pieirea dacilor

"Prea se-ntinde veselia
Tot cu praznic şi desfrâu!
Veţi tăia cu toţii via,
Şi veţi duce toţi la râu
Vinu-n sticle ori în vase
Să-l vărsaţi pe apă tot:
Cel ascuns de voi prin case
Cu putere am să-l scot.
Aşa vreau. Aşa veţi face
Ca-i tai capul cui nu-i place!"

Fost-a jale-n tot regatul
Şi la munte, şi la şes;
Plânse-oraşul, vai, şi satul,
Cârciumarii mai ales.
Şi vărsat-au lacrimi dese
Popii şi poeţii lor,
Cele două tagme-alese
Cari la orişice popor
Sunt apostoli ai mulţimii,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurcă lume

vă rog să mă ajutaţi să învăţ
ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă ştiu am fost un încurcă - lume
şi n-aş vrea ca în momente solemne
să - ncurc lumea asta cu lumea de dincolo
lumea de dincolo e un fel de şaitroc prin care
Dumnezeu spală lumea asta
se-agaţă de-o rugăciune ca un prospector falit
De ultima gâlmă de aur

aşadar vă rog să îmi spuneţi
Ce trebuie făcut mai întâi când se moare
de când mă ştiu am furat vreo şapte mirese
fugeam cu ele în braţe în timp ce alţii
se tocmeau pentru ele cereau băuturi fine
n-aş vrea să vă pomeniţi că fug cu mortul în braţe
în timp ce mă tocmesc pentru el cer băuturi fine
apă vie sau crismă

ce trebuie făcut mai întâi când se moare

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedea

numai sânge şi urină pe jos
în tot barul şi pe hol era la fel
s-au luat amprentele
căuta ceva inedit cu ochii lui
un indiciu care să-i aducă pe tavă
făptaşul sau făptaşii
se gândi să facă meditaţie yoga
simţea cum îi fuge camera de sub el
picioarele îi tremurau
comandă unui agent: cheeseburger
cu ceapă prăjită şi fără sos
şi fără varză tocată mărunt

oamenii ăia n-au murit de doruri multe
sau de sete în faţa paharelor
pline cu whisky şi tequila şi vodcă
moartea se adăpase din belşug
probabil că mulţi erau sub influenţa
amfetaminelor şi au avut
sistemele nervoase centrale stimulate

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şalăul (Sander lucioperca)

Peşte mare, carnivor,
Un feroce răpitor,
Ce trăieşte-n estuare,
Bălţi şi ape curgătoare.

Spatele e gri verzui,
Cu dugi brune sau negrui,
Gura largă, dinţi colţoşi,
Solzii mici şi mulţi, rugoşi.

Ca momeli, se pescuieşte
Cu năluci, cu râme, peşte;
Mai uşor e capturat
Doar cu "mortul manevrat".

Carnea crudă-i rozalie,
Iar gătită-i alburie;
E un peşte fără oase,
Cu arome savuroase.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 decembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contrarius

Agonie şi extaz,
Beat, mort, distrus şi totuşi treaz,
Miez de noapte în amiaz',
Foc de apă pe-aragaz,
Metal gaz,
Umor fără haz,
Mâzgă neagră, bleu turcoaz,
Bucurie în necaz,
Mii de degete pe-obraz,
Topaz.

Fericire şi tristeţe,
Frumos, hidos, cu două feţe.
Respect în impoliteţe,
Libertate cu stricteţe,
Aspru cu delicateţe,
Incorect dar cu justeţe
Alteţe.

Adevăr şi minciună,

[...] Citeşte tot

poezie de Denisa-Maria Ilie din Vocile Eutherpei
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e totul

Iubirea nu e totul: nu e mâncare, băutură
Sau somn adânc, acoperiş ce apără de ploaie,
Ori un buştean pentru aceia ce în ocean căzură
Pe care urcă şi-apoi cad şi-n apă iar se-nmoaie.
Plămânul îngroşat nu-l poate face să respire
Sângele nu-l va curăţa, fractura n-o va vindeca;
Dar mulţi care iubirea n-au, şi sper să nu vă mire,
Chiar în acest moment cu moartea doresc a se-alia.
Şi totuşi s-ar putea ca-n ceasul de necaz
Nevoia să mă împingă când gem să scap de el,
Căci mă apasă tare şi nu îmi dă răgaz,
Să vând iubirea noastră ca să-mi revin niţel
Sau amintirea nopţii, să simt hrana-n stomac.
Dar chiar de-ar fi posibil, nu cred că am s-o fac.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea

Stă moartea, o infuzie albăstrie,
uite,-ntr-o ceaşcă fără farfurioară.
Un loc atât de straniu pentru-o ceaşcă:
pe dosul unei palme stă. Ce bine
se vede pe-arcuirea smălţuită
spărtura toartei. Prăfuită. Şi
pe rotunjimea-i scrie şters: «Nădejde».

Asta citi, la un dejun, demult,
cel căruia-i menită băutura.

Dar ce făpturi sunt oare
ce trebuie cu-otravă să le-alungi?

Altfel ar rămânea? Sunt ahtiaţi
după mâncarea asta chinuită?
Prezentul dur eşti nevoit să-l scoţi
din gura lor ca pe-o dantură falsă?
Atunci ei gângăvesc. O, gângăveli...
..................................................................................

[...] Citeşte tot

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încerca să noteze

ce vedea prin hamburg mergând
pe lângă femeile acelea furioase
schandwartfreierweiber ce aşteptau
clienţi cu patimi strânse într-un nor
de iubiri ingrate interzise copiilor
stătea pe o bancă rece şi încerca
să cunoască întâi viciul pentru a şti
ce e virtutea cum ar fi spus marchizul
de sade într-un astfel de loc
unde îţi stimula mintea
oricât de sumbru şi de ostil
ar fi decorul
auzea poveşti mai incitante decât
orice poveste care ar fi fost editată
erau de o violenţă dementă şi beţivii
turnau băutură
va fi o carte despre mizeria umană
despre neoameni născuţi din greşeală
se gândea că nietzsche declarase
că dumnezeu e mort şi văzându-i

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Benjamin Pantier

Împreună în acest mormânt zac Benjamin Pantier, avocat,
Şi câinele Nig, companionul constant, consolatorul şi prietenul.
În josul drumului cenuşiu, prieteni, copii, oameni şi femei,
Părăsind unul dupa altul viaţa, m-au lăsat până la urma singur
Cu Nig ca partener, împărţind acelaşi pat, tovarăş de băutură.
În dimineaţa vieţii am avut ambiţie şi am cunoscut gloria,
Dar ea, care îmi supravieţuieşte, mi-a prins sufletul în capcană
Cu un laţ care m-a însângerat de moarte,
Până când eu, odată cu voinţa tare, am ajuns o rufă, indiferent,
Trăind cu Nig într-o cameră din spatele unui oficiu murdar.
Lângă maxilarul meu stă cuibărit osul nasului lui Nig.
Povestea noastră s-a pierdut în tăcere. Treci pe alături, lume nebună!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!