Citate despre batjocură și viață, pagina 2
În atenția bărbatului
Dacă vrei să ai noroc
Și-n viață să izbutești,
De femeie nu-ți bați joc.
Pe femeie o iubești.
Alfel, ea te părăsește.
Se duce în lumea largă.
De altul se-ndrăgostește,
Tu rămâi o pată neagră.
poezie de Dumitru Delcă (31 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răni pentru templul meu
Totuși nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume
N-o mai fi urât în lume
moartea își cam bate joc
viața se ține de glume
nenorocul de noroc
Moartea să nu-și bată joc
îmi pun viața iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid
Și cum e urât în lume
îi dau morții un alt nume
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 72
Când o să întrebe lumea, cum socot,
Ce merite-am avut să mă iubești
Chiar de-am murit - ai grijă să negi tot,
Cu mine n-ai de ce să te fălești.
Și n-are rost să minți așa frumos
Și-n mod nepotrivit să mă slăvești
Când eu sunt mort și zac acolo jos
Și adevărul tu îl terfelești.
Dar ca să nu ajungi să minți sfruntat,
Din dragostea ta mare, fă cum poți
Și al meu nume lasă-l îngropat,
Ca să nu fim batjocoriți de toți,
Căci mi-e rușine viața să-ți complic,
Iar tu te faci de râs pentru nimic.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caracterul obștesc al luptelor din viața publică a Românilor e că în mare parte nu sunt lupte de idei, ci de persoane, că cei mai mulți, în deplină necunoștință de ceea ce combat, dau într-un principiu oarecare c-o orbire și c-un curaj, demn de-o cauză mai bună, condamnă ceea ce nu cunosc, batjocoresc ceea ce nu vor să cerceteze, trezindu-se prea târziu c-au fost induși în eroare de ambițiile vreunei gaște și că au lovit într-o țintă, pe care ar fi respectat-o, dacă și-ar fi dat osteneala de-a o privi mai de aproape...
citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul
Nisipuri aspre-n mine se revarsă,
privesc în zări și neclintit rămân,
iar răsuflarea-mi, de căldură arsă,
abia se mai strecoară prin plămân.
Și mă întreb: ce oare mă aduce
pe necuprins și selenar deșert?
Este destinul răstignit pe cruce,
batjocorit de alții, pe nedrept!
M-au vrut umil și fără spor în viață,
un sclav să fiu, pe veci fără destin,
pe ochi să port cumplitul văl de ceață,
din ce-i al meu să vreau cât mai puțin.
Dar evadat din arșița solară
destinul reclădit mi-aduce-n zbor
un strop din apa vie, milenară,
ce mă zidește-n veacul viitor.
Deșertul tot dispare, ca o pată,
mă scald în apa vie de izvor,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru iertarea păcatelor
Știu că-s vinovat, Părinte...
Știu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Și nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Și cu fapta,
Și cu gândul,
Și cu ochii,
Și cu gura...
Știu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...
Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu știu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăiești în mine -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața ezită să ofere avere și responsabilitate cuiva care își bate joc de ceea ce câștigă. Dar asumă-ți responsabilitatea de a ține socoteala finanțelor tale și vei face un pas important; ți se va acorda încrederea de a avea o viață îmbelșugată.
Jim Rohn în 7 Strategii pentru obținerea bogăției și fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai mare păcat! Dumnezeu ne dăruiește viață și unii ne batem joc de ea, de-a noastră sau de-a altora.
Viorel Muha (martie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu încerca să îngropi durerea. Ea va invada pământul pe care calci; se va infiltra în apa pe care o bei și îți va otrăvi sângele. Rănile se închid, dar întotdeauna vor rămâne cicatrice mai mult sau mai puțin vizibile care te vor supăra când se va schimba vremea, mușcându-ți carnea ca să îți amintești că le ai și de unde le ai. Și amintirea durerii îți va influența deciziile viitoare, te va împovăra cu frici inutile și tristeți jalnice, iar tu vei crește ca o ființă sfârșită și lașă. Ce rost are să încerci să fugi și să lași în urmă orașul unde ai căzut? Chiar speri prostește că în alt loc cu climă mai blândă nu te vor mai durea cicatricele și vei bea o apă mai curată? Vei vedea înălțându-se în jurul tău ruinele propriei vieți, pentru că oriunde te-ai duce vei purta cu tine orașul căderii. Nu există nici pământ nou, cu mare nouă. Viața pe care ai batjocorit-o, batjocorită rămâne oriunde te-ai duce.
Lucia Etxebarria în Beatriz și corpurile cerești
Adăugat de Ion Alexandra Monica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rugă
Din trupul salciei bătrâne
Am rupt un ram... Cu trupul său,
Frântă-n duioasă plecăciune,
Am plâns un fiu de Dumnezeu.
Golgota... inimi sfărâmate...
Iisus pe cruce răstignit,
Batjocorit, lovit... Prin moarte
Păcatul nostru l-a plătit.
Între tâlhari, El, prins în cuie,
Nu s-a desprins de Dumnezeu
Ci s-a rugat pentru păcatul
În care azi trăiesc și eu.
Oh, iartă-i Tată! Cu durere
Sufletul lor înfricoșat
Nu-l arunca în gheena morții!
Îi cer iertarea de păcat!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ne furați copilăria, oameni...
Nu ne furați copilăria, oameni...
Nu ne furați copilăria,
Chipuri încruntate cu suflet de statui,
Ce râsul nu-l cunoașteți
Și zâmbetul vi s-a uscat pe buze,
Ca iarba arsă pe câmpii
Și nu-l aveți, decât pentru capricii ieftine, amăgitoare,
Iar viața caier încâlcit de timp, necurat petreceți,
Cu fețe duble, ascunse între murdari pereți.
Nu suntem noi copiii vina neșanselor voastre oameni, părinți...
Venim pe lume nevinovați, pentru a fii fericiți
Și deseori ajungem victime sigure,
Mofturilor voastre bolnave.
Copii nerecunoscuți sau pe viață batjocoriți.
Nu pricepeți oare, războiul
Ce în mințile noastre confuze stârniți?
Nu ne furați copilăria, oameni răi,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea omului
În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut și cerul și pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt și ceață,
Să-Și încunune această operă măreață,
A strâns viețuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Și om și leu și flutur și măgar
Și elefant, mamut și jaguar,
Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar și porumbel;
Și arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât și omului i-a spus:
- Tu, Omule, micuța Mea insectă,
Ești creațiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu ești hărăzit, anume,
Să stăpânești de acum întreaga lume!
Ocean și mare, câmp și deal și vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-i costă pe români această neprețuită, unică posesiune cu care se vor mândri în vecii vecilor: cel mai imbecil serviciu de Inteligență din lume? Îi costă nu numai miliarde de dolari, mizerie de nedescris, foamete, frig și SIDA; îi costă o adâncă rușine în fața întregii lumi, rușinea de a fi răbdat și de a răbda în continuare silnica dictatură a unui aparat de debili mintali care-și bat joc nu numai de buna-credință a cetățeanului de rând, ci și de calitatea și durata vieții sale, de aspirațiile sale, de credința că acei copii aduși pe lume sub șfichiuri de harapnic vor avea un viitor mai bun, o țară mai bună.
Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul
Nisipuri aspre-n mine se revarsă,
privesc în zări și neclintit rămân,
iar răsuflarea-mi, de căldură arsă,
abia se mai strecoară prin plămân.
Și mă întreb: ce oare mă aduce
pe necuprins și selenar deșert?
Este destinul răstignit pe cruce,
batjocorit de alții, pe nedrept!
M-au vrut umil și fără spor în viață,
un sclav să fiu, pe veci fără destin,
pe ochi să port cumplitul văl de ceață,
din ce-i al meu să vreau cât mai puțin.
Dar evadat din arșița solară
destinul reclădit mi-aduce-n zbor
un strop din apa vie, milenară,
ce mă zidește-n veacul viitor.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublishers, București, 2016 (2016)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
22
Cu pieptul de bronz cu inima de piatră
cu gura de cristal
pășesc batjocoriți sub pământ cu pământ
cu viață răsuflând început de final
Cine-au fost? Cine sunt?
Ce umbre de strigăt au fost puse-n cuvânt
când liberi mai plâng pronunțând râsul lor
ca și cum nici n-au fost
nici nu sunt
și nici să mai fie
din mormânt... nu mai vor!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt cam demodat?
Nu înțeleg această lume, recunosc,
În care toți golanii-și au un rost
O existență-n care din păcate
Valorile umane sunt uitate
Nu mai accept să fiu sfidat
De parveniți și potentați
Sau de analfabeți cu doctorat
Cu funcții mari în stat
Trăim o lume cu multe mofturi
Nu mai există viață fără softuri
Să mergi la teatru sau balet
Este plictisitor și desuet
O lume fără trecut sau viitor
Este o lume doar a lor
A nulităților ajunși eroi
A celor ce se scaldă în noroi
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule... nu jongla cu propria viață, nu-ți bate joc de viață, dimpotrivă, ia-ți viata în mâini, strânge-o tare, simte-i bucuriile si suferințele. Apoi mergi împreună cu ea și bucurați-vă împreună.
Daniel Francisc Moraru (14 iunie 2022)
Adăugat de Daniel Francisc Moraru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încearcă să trăiești cu cineva, înainte de a fi învățat să trăiești cu tine însuți și vei face din acea relație o bătaie de joc. Nu va merge. Mai întâi, găsește-ți căminul în interiorul inimii tale.
Paul Ferrini în Liniștea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsare
Ne vindem pruncii încă nenăscuți,
Și sufletul vandutu-l-am demult.
Călcăm pe oameni ca pe niște punți,
De Dumnezeu nu-i frică pe pământ.
Lovim părinții care ne-au crescut
Și-i alungăm din casele muncite.
Noi, sufletul la diavol l-am vândut,
În flăcări el a ars a noastră minte.
Ne batem joc de tot ce ne-nconjoară,
Natura-i un ecou de disperare,
Indiferenți, lăsăm în jur să moară,
Trăim într-un ocean de nepăsare.
poezie de Adriana Paula Huțanu
Adăugat de Adriana Paula Huțanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea vieții...
Știam că vei pleca în ceasul serii,
lăsând în urmă durerea depărtării,
dar știu că tu ești vesel și zâmbești pe undeva,
iar eu supărarea și tristețea nu o pot uita.
Tot timpul am sperat că ai să te întorci la mine,
dar ți-ai bătut joc, cuvinte urâte ce boala întreține.
Am încercat și eu să-mi caut umbra printre flori,
dar am găsit omul ce mă căuta pe mine prin culori.
Iert, pe toți ce mi-au facut rău, că boala mea e grea
și-aș vrea veselia să revină în inima mea.
poezie de Eugenia Calancea (17 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre batjocură și viață, adresa este: