becuri şi timp

Rugăciune pentru lucruri

Linişteşte inimile ceasornicelor,
prea obosite sunt -
stinge pleoapele becurilor, prea mult ne priviră,
lasă tramvaiele să se odihnească,
să nu tot meargă-ntruna,
să interzici caselor să se grămădească
în oraşe ovale, precum oalele.

Roţilor obosite de tren
porunceşte-le odihna florilor,
umple plămânii motoarelor cu aromata linişte stelară,
cu respiraţia de mort a fumului
să nu mai plângă
marşul înalt al coşurilor, în timp nebănuit.

Eliberează glasul mort al lucrurilor noastre tăcute,
dă răgaz penelor, goleşte de litere hârtia,
să cuvânteze din rafturi cărţile pătrunse de praf,
peisajele încătuşate de pânze
să coboare în camerele noastre -

[...] Citeşte tot

poezie de Tadeusz Gajcy din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În birou...

În birou la Scotland Yard,
toate becurile ard.
Ce s-a întâmplat? Sunt crime!
Câte crime? O mulţime!
Oare cine poartă vina?
Asasinul? Asasina?
O fi domnul scamator
Îmbrăcat multicolor?
O fi doamna cu păr frez
care ţine-un pechinez?
O fi trompetistul chel
de la barul «Show pe el»?
O fi gingaşul contabil
tuturor indispensabil?
Diva cu piciorul fain,
Miss Lolita Frankenstein?

Poliţiştii – ce să zic! –
nu descoperă nimic.
Dar «particularul» Nat,

[...] Citeşte tot

poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aminteşte-ţi

Aminteşte-ţi, eşti utilă
Ca un pui de crocodilă
Aminteste-ţi, esti frumasă
Ca bureţii de pe casă
Carapace de ţestoasă
Aminteşte-ţi, eşti deşteaptă
Ca un tren ce nu te-aşteaptă
Ca o scară făr* de-o treaptă
Aminteşte-ţi, esti neînvinsă
Ca un pui de curcă ninsă
Ca o îngheţată linsă
Aminteşte-ţi că eşti bună
Leafa când o iei pe-o lună
Inimoasă dacă eşti
De amici să te fereşti
Meriţi tot ce e mai bun
Un cojoc şi un zăbun
Importantă de-o să fii
Şi prin fiice şi prin fii
Aminteşte-ţi de-un eşec

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa cu părul de soare

Suflet taciturn ce-şi caută azi muza
am rămas în aşteptarea singurătăţii,
dar fiorul versului îmi e călăuza
spre dorinţele puse-n poarta cetăţii.

Caut mereu zeiţa cu părul de soare,
nu am veşmântul aripii şi-i aduc în dar
un bec s-o lumineze şi o lumânare
prinse prin negura timpului în calendar.

Am pus lângă fulgii cuvintelor rostite
crinul care deschide lumina nopţii,
strângând boabe de rouă cu flori împletite
pe gândul ce deschide pleoapa dimineţii.

Pe zeiţa cu părul de soare poţi s-o vezi,
pe scările spre cer îmi trimite şoapte
şi îmi spune că plâng noaptea cu lacrimi de zi,
iar ziua plâng zadarnic cu lacrimi de noapte.

poezie de Constantin Rusu (1 septembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara aceea

veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un val care udă ţărmul pentru prima dată
nu ştiai ce se va întâmpla, dacă va mai rămâne ceva din tine
sau vei fi cu totul absorbit în pielea mea

dar încercai şi veneai tot mai aproape, tot mai aproape
ca un sinucigaş căruia îi e teamă de fereastră
pipăiai rama, grilajul, geamurile
şi-atunci m-ai privit în ochi şi mi-ai spus:
parcă te-aş cunoaşte
eu am râs pentru că pregătisem cuşca asta de ani de zile
o mirosisei de la mare distanţă şi te apropiai, te apropiai

făcusei deja câţiva paşi dar nu-ţi dădusei seama
că trupul meu era o spărtură în moarte

erai hotărât să mergi prin beznă până la capăt
cine ştie acolo poate ar fi fost o lume perenă
în care orele, zilele erau numărate în nopţi de iubire
care curgeau neîncetat ca nişte bătăi muzicale

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În urmă cu ani la Cenad

atârnau din tavan fragmente de porc
afumate sărate tăiate
contre jour de lumina furişată din pod
cristalele
de acum par a se numi candelabre
becurile mici au forma capetelor de os (?!)
din şoncile de banat de odinioară
la cenad
e toamnă acum, a fost vară
şi iarnă în urmă cu sute
şi sute cusute de ani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric în succes

Întuneric, înorat, o calmă noapte,
Nori luminaţi, arată ziua de departe,
Sunt plini de lumină, nu sunt goi,
La ei este soare, dar nu şi la noi.

Drum de stele şi becuri le zăresc,
Nu am cum vreodată să le deosebesc,
Sunt doar buline ce zac, luminate feeric,
Blajine şi dulci, într-un misterios întuneric.

Şi copacii fără frunze îmi sunt prieteni,
Uitaţii tei şi părăsiţii mesteceni,
Sunt doar tulpină uscată şi lungi crengi,
Tăcute de fel, dar cu care te înţelegi.

Este surd totul, ca dup-o dinamită,
Ce linişte este într-o lume adormită,
Vântul mă loveşte tăios ca realitate,
Neştiutor şi firav la fel ca libertatea.

[...] Citeşte tot

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că pot

mă-nchin precum aş face-o cu o mână amputată
de prea mult timp toate izvoarele mă dor

copacul dezmiardă tăietorul de lemne
în noaptea asta luna are o privire de nebun
dau de-a rostogolul panica ce s-a născut în mine
pe o pantă lunecoasă ireală de săpun

cum din străinătăţi ar face asta
zorii exilaţi se zgârie pe ochi
nu ştiu al cui e chipul care se profilează în oglindă
tu îmi spui în şoapte repezi şi melodioase de deochi

mă hrănesc din Sfânta Carte cum aş face-o pur şi simplu
dintr-o pungă
nici un verset nu mi se sparge de priviri precum un val
Doamne câte becuri de o sută de waţti echivalează
cu o candelă şi-o lumânare
întreb în timp ce orele se desfăşoară de pe mosor
haotic şi banal

[...] Citeşte tot

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Bovary este el

Doamna Bovary este el,
eu sunt un bazar sentimental,
lucrez la servicii funerare complete, non-stop,
ajungem la Dvs. în maximum 15 minute,
aveţi timp să nu muriţi,
ne puteţi vizita personal,
înainte de...
acoperim fără probleme toate sectoarele
Cea mai frumoasă parte a trupului
nu veţi ghici, este mişcarea, înainte de...
Haosul va veni după,
Frigul este vital,
Tot ce laşi în urmă nu-ţi aparţine,
poate pantofii, lasă
un bec aprins, în cămară, în inimă,
unde vrei, dar Bovary, doamna este el,
A venit, n-a fost recunoscut, a plecat.
Unii zic că era Messia.

poezie de Boris Marian Mehr (29 ianuarie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul din lentilă...

se pune în semi-lună,
noaptea-n soarele din bec
doar cu dioptrii s-alerg.
Gândul face pârtii pe hârtie,
atras ca un magnet.
Cuvintele dansează-n
hora poeziei cu viteza luminii.
Mirosul de cerneală
îmi stă brodat pe faţă.
Orele zboară ca vântul!...
Dimineaţa îşi varsă
lacrima în gura ierbii.
Rimelul cade greu pe gene.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu (30 mai 2016)
Adăugat de Cristina Mariana Bălăşoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love story

Stau chiştoacele picior peste picior.
Tonomatul e în limbă după Bee Gees.
Halbele umflate de la bere
Au început să crape în a noua lună.
Madame Bovary are geacă de piele.
Urzicile cresc în dosul lor.
Toate curvele vor un romance ca la carte
Cu un soţ, doi copii şi o slujbă decentă.
Pe ziar usturoiul a început să miroasă a om.
Barmanul cu hemoroizi
Fură câte un strop de vodcă din fiecare Bloody Mary.
O masă şi-a scârţâit coasta
Şi cheamă la scaunul ei un bec spart cu filament otrăvit.
O, mâine e ziua cea mare:
Va merge cerul în coatele mele
În timp ce eu mă voi târî în genunchi
Pentru ea.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturna

Dormi, frumoasa mea! De-acum
Noaptea luminoasa
Ca o unda de parfum
Navaleste-n casa.

Luna clara din neant
Pune pe covoare
Straluciri de diamant
Si maragaritare.

Ea priveste ca-n extaz
Bluza ta lejera
Si pantofii de atlaz
Langa etajera.

Si trecand prin budoar,
Raza-i ce se rupe
Lumineaza un lavoar
Cu flacoane scumpe…

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facebook

suntem noi doi
intr-o cameră
cu perdelele lăsate...
mă priveşti zâmbind
de pe monitor...
si eu iţi răspund!
pot gândi orice
nu pot scrie orice...
in câte dormitoare
zâmbeşti
la această oră?
oare tu ştii?
e noapte şi-i târziu...
afară ninge viscolit!
lumina dispare...
becul s-a stins!
rămân in intuneric
eu singură
fără tine.... păcat!
era seara de Crăciun!

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acele

ceasului arătau ora patru pe masă
ochii s-au întâlnit cu umbrele
la un rendez-vous pe peretele prost
văruit şi cu crăpături ce înfăţişau
balauri gheboşi în incapacitate
de plată la ora aceea din noapte
camera mirosea a transpiraţie
şi dragoste irosită inutil până la miezul
lumina becului se strânge în jurul foii
unde se experimentează poezia pumnal
care te poate mântui la ora patru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminozitatea Soarelui este imensă când este comparată cu cea a celor mai puternice surse de lumină de pe Terra. În fiecare secundă Soarele emite o energie echivalentă cu 4x10la24 becuri de 100 de W. Pentru a obţine o energie asemănătoare cu cea emisă de Soare într-o secundă ar trebui să detonăm 100.000.000.000 de tone de dinamită. Dar Soarele este o stea medie ca temperatură, strălucire şi vârstă.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică

Aş vrea să suflu, dar mi-e tare greu...
La fiole e şi mai greu
Cum nu consum alcool mi-e greu de tot
Să pot curma viteza-n fiecare plop
Şi dacă tu-mi vei lumina...
Pe mine mă vei captiva
Şi vei gândi că vreau un bec aprins...
Dar tot aprins va sta cât voi dormi?
Nu vreau un ceas pe masă...
Nici unul la mână...
Timpul măsoară doar anii fără rost...
Pe cei ce-mi vor schimba destinul îi luminează
Nu le da decât să guste din lumina cu gust de gutui
Să doarmă cu stele-n vis şi să acopere toate miraculoasele flori
Sunt aici să-ţi desenez iubirea...
Ea are culori mii şi mii...
E tot ce-mi stă aproape, e trăirea...
Din care mă scald în vibraţii alese
Am sa înviu cu fiecare coală de hârtie
În care-mi pot urni literele şi alfabetul luminii.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine să mai deschidă ferestre pe lună

când toată lumea e ocupată cu driblatul iernii
până şi oamenii de zăpadă devin luptători galactici
o sumedenie de stele verzi pe cine ştie ce păşuni
se luptă să înflorească precum trifoiul cu patru foi
înainte de orice alt potop
iar eu mă chinui cu un amnar pe o iască de suflet
să aprind beculeţe în univers
prin cine mai ştie ce coridor supus întunericului
îmi descarc licuricii greierii cosaşii
de fluturi poţi să te ocupi tu că ai ochii frumoşi
apoi îmi întind cerul să odihnească un pic
între două furtuni parcă din ce în ce mai lungi
şi un armistiţiu preţ de un curcubeu
nu ştiu dacă pasărea de foc şi-ar vinde zborul
pe o lume albastră
cum nu ştiu câţi copaci şi-ar dori să ardă
doar ca să pot visa eu
.
între timp descânt codrilor de muguri
şi îmi ascut securea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

comparaţie

Un pui în coajă – au spus unii -
Iată ce-i viaţa ce trece
În lumea strâmtă şi îngustă
Viaţa nu-i decât o muscă.
La spital – rază de soare – doctorul zâmbeşte trist:
Nu mai ai decât o lună...!
Se agaţă-n disperare de o mână de halat, pacientul.
Iară doctorul răspunde:
"Iarna muştele îngheaţă!"
Asta-i tot ce ai de zis?
Uşa se închinde-n urmă, paşi se-aud pe holul sec
Asta-i viaţa din păcate
Ni se stinge ca un bec.
Floarea ce o pui în vază simte glas de ghilotină
Însă viaţa ce o are, n-a murit
e-acolo-n tină.
Şi la fel cum puiul coaja o înlătură cu ciocul
Tot aşa raza de soare bate-ncet în glia seacă
Şi prin uşa ce-o deschide...
Cine ştie ce urmează,

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorul de libelule şi-a pierdut jobul

dar vara e abia la început şi fluturi sunt cu miile
mai albi mai fără ţel mai mai să moară pe un bec
tocmai când dintr-o scoică albă cântă marea
iar el împleteşte răsăritul cu o jumătate de lună
şi cântă şi descântă de lacrimă cu zâmbet
pentru că înainte de orice minune
contemplaţia firescului e unica plăcere

umil precum o stea căzută pe o frunză
înaripează petale de margarete vesele
pe un pod de piatră vie sub un tei vrăjit
nu este trist nu este plâns
doar un pic plecat spre infinit

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biletele de la loterie stăteau pe jos ca nişte scame

vino şi stai aici
pe acest fotoliu
simpatic

eu o să sting becul păgân
cu degetele
să nu îţi fie frig
o să pun apă în cadă
voi lăsa apa să curgă
tocmai din lună

am încercat
am încercat
am încercat
/te rog să nu începi să tremuri
pentru că momentul acesta care stă pe tine
într-un echilibru perfect
va cădea/

am încercat să nu mai fiu mereu

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Ciobanu
Adăugat de Ştefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!