bere şi moarte

Copilul care merge

în mâini se uita la omul
care-şi taie venele felii
felii cu lama de bărbierit
s-a oprit de crescut
la paisprezece ani şi a început
să bea bere în biblioteca
lui taică-su care era frizer
striga morţii să-i facă un copil
la fel de nebun
vorbea vrute şi toate îl jenau
bancurile cu oamenii
de stânga îi aduceau scandal
uneori era salvat de femeia
cu cizme mari de cauciuc
a învăţat să se scarpine
cu picioarele şi multă lume
s-a zgâit la el
apoi s-au obişnuit şi cu asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul băjenarilor

Sunt foarte mulţi ce pleacă-n ţări, departe-
Şi medici, şi mari artişti, şi cioflingari-
Fie că pleacă pentru senzaţii tari,
Ori să presteze-un lucru ca la carte.

Şi mulţi dintre nepricopsiţii căpşunari
Culeg de toate, chiar şi urzici moarte,
Să aibă şi ai lor infimă parte
Din cele strânse de răii demnitari

Ce n-au lăsat o fabrică-n picioare,
Unde să meargă omul să lucreze
Şi nu ca sclav pe plaiuri calabreze.

Ei sunt utili, în ţară, numai la vot,
Fi'nd răsplătiţi c-un mic, bere şi-o nucă,
Şi biruri noi, cât nu pot ca să ducă...

sonet de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi văd pe proşti ca pe o specie de extratereştri, care s-au infiltrat în oameni şi, treptat, i-au transformat pe toţi. Au mai rămas câteva zeci netransformaţi, care rezistă aici pe baricade, dar pentru cât timp? Într-o bună zi, n-o să ţi se mai vândă la magazin ţigări, bere sau cola, până nu aduci dovada că eşti şi tu prost. Ce-o să facem atunci? O să alegem să murim de foame şi sete numai pentru a apăra idealul inteligenţei umane? Poate că nu. Poate că nici n-o să mai avem ce să facem cu ea. Într-o lume de proşti, e teribil de inconfortabil să fii deştept.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doruri de vară

mi-e foarte dor să mai merg într-un club
să dansez disco până la miezul nopţii
dar greoi se scurge timpul meu în cub
bătrâneţea mea-i la îndemâna sorţii.

mi-e dor cu prietenii să stau la taifas
la o bere pe terasa invadată de soare
timpul să se scurgă frenetic prin ceas
vântul să fluiere un refren de răcoare.

viaţa mi-e îngrădită de bătrâneţea grea
moartea s-a cuibărit în spatele meu
picioarele mă dor, vai tinereţea mea
e doar o amintire pe negru imprimeu.

dar am un vis romantic un corifeu se vrea
să strângă lumini înţelepte de la Dumnezeu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În portul Amsterdam

În portul Amsterdam marinarii cântau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam.
În portul Amsterdam mureau beţi şi sterili,
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau până în zori, plini de dramele lor,
Pe faleza uscată spre-un ocean mişcător.
Iar când zorii de ziuă aproape mijeau,
Cadavrele lor descompuse rânjeau.

În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinţii lor mari peşte fript şi tăceau.
Pe şervetele albe puneau tot ce aveau,
Iar seara la lună beau din nou şi dansau.
Te invitau la masă uneori liniştit,
Înfulecând cu mâini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor,
Se-ncheiau la nădragi şi urcau pe vapor.

În portul Amsterdam marinarii dansau
Frământând corpuri moi de femei şi râdeau,

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet despre militari

Noi nu putem muri
Decât de plictiseală,
Şi vine înc-o zi
Când focul de afară
Ne face campioni
La halbele cu bere
Şi-aduce deseori
Mulţimea de plăcere.
Cu militari în termen
Se scriu catrene-anume
Pentru cei cu greşeală,
Ori cei în misiune
Sunt reticienţi la multe,
Amenzi şi munci făcute
Iar când înţeapă-n vers,
Sunt conectaţi la stres.
Cu militari în termen
Se schimbă raţiunea
Căci ei în orice clipă
Vor să salvează lumea.

[...] Citeşte tot

pamflet de Ileana Nana Filip din Sub ochelarii unui papuc umoristic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O betie cu Marx

Batrine Marx tu pe aceste meleaguri
vei fi degraba barbierit si trimis la reeducare.
Pina si faptul ca vacile estice
care au pascut pe lângă linia ferata
se cred vagoane de locomotiva si nu mai dau lapte,
ti se pune tot tie în circa.
Bine-ar fi să cada orasul pe mâna negustorilor,
să nu mai puta piata atât a retorica,
să vina berarii, pastramagiii, laptarii
cu dialectica orzului fermentat
si a brinzei inchegate.

Deocamdata taranul ar cam iesi la cosit
sepia verde din parul punkistilor,
deocamdata, banuind ca esti mort,
noii filosofi se imbata cu ideea ca polemizeaza cu tine.
N-au nas să simta cum colcaie drojdia
ce umfla societatea
si pune în functiune alambicul
prin care razvratitul Con Bendit

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onorat eşti

că vei fi vânat de un prinţ
adevărat din liechtenstein
aproape accepţi să tragi
un joint adevărat cu el
ai dori să-i vezi coroana
şi să faceţi un selfie
îţi vine să-l serveşti cu fragi
şi mure şi miere dintr-un stup
din apropiere de cătarea puştii
miroase a bere străină răsuflarea
şi cârnaţi fini şi scumpi
îi dai de înţeles că-i oferi pieptul
să tragă sănătos
să te ochească atent
privirea ta e apoasă
te întinzi mândru în tufiş
cerul se va prăbuşi
mirosul de pădure inundă plămânii
e ultima dată când mai tragi aer curat
miroase şi a praf de puşcă

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amsterdam

În portul Amsderdam
Marinarii cântă despre mare,
Despre iluzii, femei şi vapoare,
Iar fiecare vis e o rană şi doare.
În portul Amsterdam
Mulţi marinari dorm cu capul pe masă,
Visând o mamă, visând o mireasă...
Şi-n apele negre cad stele gânditoare.

În portul Amsderdam
Sunt marinari care mor
Răpuşi de bere, de votcă, de dor
Ori în aprige-încleştări de beţivi.
În portul Amsderdam
Întotdeauna se află-un marinar
Născut într-un ceas amar,
În nişte zori duşmănoşi, corozivi.

[...] Citeşte tot

cântec interpretat de Jacques Brel, muzica de Jacques Brel, versuri de Jacques Brel, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai?

Mai stai o lună ori o viaţă, mai stai un secol sau un an,
mai stai cinci ieri, opt azi, un mâine, nouă clătite şi-un motan.
Mai stai în noi, cu noi, cuminte, cu mine stai, în gând, în pori,
mai răspândeşte-mă spre tine, mai fii lumina dintre nori.
Mai stai un prânz, un luni, o cină, un miercuri stai, un mic dejun,
un pod, o bere, o plimbare, trei maratoane, un Crăciun,
o linguriţă de smântână, o margaretă, un kefir,
o amăgire, un spectacol, un bronz, o ploaie, un sictir.
Mai stai un timp, mai stai o vreme, mai stai un ceas, mai stai un ev,
neîncercând să te substitui, am reuşit să te prelev.
Mai stai şi nu mai sta pe gânduri, mai stai un pic mai mult decât
până în clipa-n care fuga ţi-ar arăta că-ţi stau în gât.
Mai stai ca roua pe zambilă, mai stai ca piatra în pârâu,
mai stai ca frunza sub omidă, mai stai ca mortul în sicriu.
Mai stai o mare şi un munte, mai stai un nor, un stânjenel,
mai stai ca ridul meu din frunte, ca intunericu-n tunel.
Mai stai de-un curs de limba greacă, ca o brăţară de argint,
mai stai un port, un far, o barcă, mai stai ca orbu-n labirint.
Mai stai că vrei sau fără voie, mai stai un drog, mai stai un fum
sau dacă pleci, du-te, dar lasă, mereu, firimituri pe drum.

poezie de Eduard Lupascu (24 iunie 2019)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mesele bătute

de lumina unui soare suspect
de roşu cum vezi în filmele
science-fiction americane
erau flori pentru bolnavii
din salon atinşi de vreo toxină
scoasă special dintr-un laborator
alături de pahare ciobite resturi
de pâine unsă cu de toate
se întind muştele negre şi leneşe
la capăt de eprubete transparente

sunt la capul bolnavului ostentativ
şi-i amintesc că va fi absent
de la întrunirea familiei când va muri
încet fără idei multe vegheat
de-un păianjen nu prea mare
dintr-un capac de bere metalic

pe mesele mirosind a dezinfectant
curg petale de crini albi ca chipul lor

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata

Mi-a batut viata la poarta.
A venit sa-mi dea o carte.
Manual de utilizare,
Baterii de incarcare.

I-am deschis frumos, voios,
I-am spus:"Roze!"-tacticos.
Am poftit-o-apoi in casa,
I-am pus tot ce-aveam pe masa.

I-am dat vin,
I-am dat pelin,
Am servit-o cu mult chin,
I-am dat lacrimi si durere
Si amaruri dintr-o bere.

Stai asa ca nu-i asa!

I-am mai dat apoi sa bea
Din paharul de cristal!

[...] Citeşte tot

poezie de Simona Moise
Adăugat de Simona Moise
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegere

văd lucruri nevăzute celorlalţi prieteni ce mă cred
nebunul de pe tabla de şah a terenului de supravieţuire
oamenii stau în frigider aliniaţi în rând cu
sticlele de bere şi micii tradiţionali picanţi
mi-a plăcut matematica între minus şi plus
infinit
n-am ştiut să iubesc secţiunea periculoasă din calculul
de rezistenţa materialelor
deci am ajuns un jalnic boem inginer ratat
nu-mi plac maşinile, îmi plac răsăriturile şi mai ales
apusurile, pentru că mă seduce moartea
unde eu o găsesc pe frumoasa Minerva
în haosul hulpav al dorinţelor de carnivore hămesite
caut un algoritm limpede, uşor de scris pe o plajă întinsă
la marginea mării şi la marginea pământului
simplu şi clar ca un scâncet de nou născut
ce seamănă izbitor cu ultima suflare a unui
muribund.

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ophelia, bff

Când te-am luat de mână în taxi
am simţit degetele tale ca o prelungire a sinelui,
un adevăr cast şi fragil, o victorie a mea să te pierd

şi înainte, când vorbeam la masa rotundă, degetele
strânse în jurul dozei de bere irizau mici flame
care mă făceau să tresar şi să dau răspunsuri tâmpite

despre renaştere, că drumul în sus şi în jos e acelaşi, probabil
ca mângâierea, că numai prin persuasiune Adam s-a lăsat părăsit de Elohim

cu toate că singurul lucru care mă interesa era traseul flamei
în jurul gâtului unde o venă pulsa în sus şi în jos
şi m-am temut pentru tine, ani în şir te-am jelit,

dar acum ştiu că ea se apropie, ca o poetă de moarte,
şi încerc, lovind cu degetele pe volan,
să-mi amintesc melodia ce sfâşia noaptea în care am plătit cursa.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săptămâna beţivului

Lunea, e după beţie... Nu lucrez, nu-mi place mie!
Marţi postesc, în cinstea ei... Miercuri bere, mititei.
Joi amantele mă cheamă. Merg să las darea de seamă.
Vineri nu lipsesc de-acasă. Sâmbăta mi-am luat o plasă.
Deci de-acasă, chiar de-ncerc, nici de-al dracu n-am să plec.
Am pierdut la păcănele. Păi vedeţi?! Dau de belele...
Este lucu hotărât. N-am să plec pentru atât.
Şi duminica, zi sfântă. Jur pe cruce, nu muncesc.
Pot să intru în păcate. Săptămâna o sfârşesc
Şi să fiu un sfânt, spun vouă,
Beau decât la masa mea. Şi nevastă-mea munceşte
C-a ajuns ca vai de ea.
Munca te înnobilează?! Hai sictir! M-am săturat!
Las pe alţii să muncească...
Vreau când mor, să mor de beat.
Cum de mult este la modă,
Prazu-n scopuri imorale,
Pana mea şi un praz verde
Nici în cot nu mă mai doare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, Betty, iar de mine, te rog, nu-ţi aminti

la revedere, Betty, iar de mine, te rog, nu-ţi aminti,
machiază-ţi ochii, renunţă la piedici şi la frâie
şi distrează-te cu băieţii-înalţi şi şarmanţi la Tabari,
păstrează-ţi dinţii albi, nu renunţa la berea cu lămâie,
poartă haine-închise la culoare, iar unde sânii se-întâlnesc rotunzi
plantează câţiva trandafiri, cam asta-i tot ce-ţi cer –
dar când lumina scapătă, iar acest dulce şi imens
Paris e cutreierat de-îndrăgostiţi căutându-se-n peisajul florifer
doi câte doi pe ei înşişi, când amurgul sidefiu, pasional şi dens
coboară de pretudindeni mireasma lumii toată
(aşa cum cei mai mici aştri-încep să se dezghioace pudibunzi
pe cer ) tu, precis tu, palidă şi cârlionţată,

cu buze mistice propune-aceeaşi înserare-într-un ştiut tremolo:
dovedind că Moartea şi Dragostea-s aşa şi pe dincolo.

poezie de E.E.Cummings,1894-1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente incolore

acea zi fără echinocţiu mi-a schimbat viaţa/ştiai că sunt în palma ta
ca o brichetă stricată
nu puteam să întorc orele cu acea cheie uriaşă de la intrarea în oraşe
iar tu lipeai asfaltul de pe autostradă îmbrăcat într-o uniforma incoloră
şi beai stupid de sincer o halbă de bere
ca toţi artiştii nerealizaţi

ţi s-a spus vreodată că sistemul solar este populat cu emoţii pure,
din toţi arborii va curge dragostea aia cu iz de filme în 3D
şi, doar eu, voi fi ţigara slim strivită de asfalt/
ultima ta noapte zen
de parcă aici poţi trăi în parcări subterane ∞love
şi absolut niciodată nu te vei lăsa sedus
de liniile verticale ale morţii

iar acest sentiment de autoizolare ne va împlini sufleteşte
căci eu şi cu tine venim din câmpiile ivorii
tineri victorioşi capabili de a ne multiplica pinkemoji

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada încornoratului pirpiriu

Omul bun e păgubos şi pe faţă şi pe dos
Şi pe dunga banului şi-n gura băcanului
Cum o dă şi cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale

C-aşa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Şi când făcui şi eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste şi homari
Şi şampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus

Hopa hopa Europa-i naşul!

Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Şi homarii-s turnători când îţi bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman

C-a rămas şampania paştii şi grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă

[...] Citeşte tot

poezie de George Astaloş din Pe muchie de şuriu (1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim făr-a simţi ţara de sub noi

Trăim făr-a simţi ţara de sub noi, din substanţa ei extraşi.
Cuvintele noastre nu se-aud dincolo de zece paşi,

Dar când, rareori, se-aud câteva şoapte, ele conţin,
Aluzii fricoase despre omul de sus, de pe muntele Kremlin.

Degetele lui sunt grase ca nişte viermi,
Iar vorbele bolovani, ochii încruntaţi şi fermi.

Carcalacul mustăţii lui se zguduie mereu de râs,
Iar cizmele militare strălucesc, atât de lustruite îs.

În juru-i se-învârte-o gaşcă de şefuleţi cu gât uscat,
Pe care-i sperie şi-i manipulează neîncetat:

Ei miaună, sâsâie sau scâncesc morţi de frică,
Dar numai el loveşte, vomită şi cu degetul indică.

Fierar, forjează decretele-potcoavă după propriul plac,
Lovind pe unii-n gură, pe alţii între ochi sau în stomac.

[...] Citeşte tot

poezie de Osip Mandelştam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i de făcut?

Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranţă?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanţă
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!

Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la şerpi de dudău
Nu staţi la balcon, puneţi mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi şi mai rău!

Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ţine-n genunchi şi cu capul plecat.
Fireşte, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plinge, ce mult ne-am schimbat!

Uitaţi-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Pofteşte cîrnaţii şi berea din lăzi.

[...] Citeşte tot

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (18 august 2013)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!