bere şi seară

În portul Amsterdam

În portul Amsterdam marinarii cântau
Despre visele lor, într-un vast Amsterdam.
În portul Amsterdam mureau beţi şi sterili,
Duhnind a bere, a sudoare, a rachiu.
Mureau până în zori, plini de dramele lor,
Pe faleza uscată spre-un ocean mişcător.
Iar când zorii de ziuă aproape mijeau,
Cadavrele lor descompuse rânjeau.

În portul Amsterdam marinarii mâncau
Cu dinţii lor mari peşte fript şi tăceau.
Pe şervetele albe puneau tot ce aveau,
Iar seara la lună beau din nou şi dansau.
Te invitau la masă uneori liniştit,
Înfulecând cu mâini murdare pomes frites.
Nu vorbeau cu nimeni despre dramele lor,
Se-ncheiau la nădragi şi urcau pe vapor.

În portul Amsterdam marinarii dansau
Frământând corpuri moi de femei şi râdeau,

[...] Citeşte tot

cântec, versuri de Jacques Brel, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim, chera mu

să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te...
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca...
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să dăm...

Hai să ne unim şi-n pace să m-aştepţi la Primărie,
Cu-n buchet din toate cele şi-un bilet din ce-o să fie.
Cu priviri împreunate-n vin de zor şi până-n seară,
Să ne crească printre da-uri pofta noastră literară.
Să ne prindem în tăcere frunzuliţe verzi pe deşte.
Să ne pupe toţi de-a valma unde-o fi şi, creştineşte,
Şi primarul ce, degrabă, ne va duce-n Mănăstirea
Unde tu şi eu, de-o sută, vom pecetlui unirea.
Să ne cânte gospodarii până-or adormi cocoşii
Horă mare să încingă moşulicele cu moşii.
Să ne plimbe-aghiotanţii rânduri, rânduri cu bărcuţa
Şi-n costume populare să ne-mbrace doamna Uţa.
Să pozăm în grup şi solo cu berbecul la proţap
Şi din berea cea de casă să ne-ntrecem ţap cu ţap.
Prin ceaunul cu fasole să-alergăm de-o afumătură,
Pân' ne-om pierde câte unul, stan-grămadă, cască-gură.
Hai să ne unim degrabă până zorii ni se-ngână
Să ne dăm cu puncte, puncte, hai să dăm până răsună
Integrarea noastră-n datini, cu dorinţa absolută!
Să trăim reîntregirea, măcar azi, la ani o... sută.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centenar

Străbunicul avea nouăzeci şi nouă de ani,
Iar nouă ne era teamă că, aşa, ca o nefăcută,
Deşi era vioi ca-n zbor un stol de balabani,
Nu va avea norocul să atingă-o sută.
Nu mai mărşăluia, e drept, ca cetele de ferentari,
Dar nu prinsese niciun pic de mucigai:
Un adevărat patriarh, cu muşchi şi oase tari,
Era străbunicul, dintre bătrâni cel mai dihai.

Te-ai fi aşteptat să fie senil, fără putere,
Şi nicidecum plin de viaţă, verde, sănătos tun;
Dar nu, lui îi place la nebunie-un ţap de bere,
Iar vechile petreceri, năvalnice,-l bine dispun.
"Trecătoare asemeni unei gripe," spunea el
"E viaţa pe care-am trăit-o, parcă zburând,
Dar am de gând acum, încet, încet, încetinel,
Să aniversez o sută de-ani curând."

Vizitându-l eu într-o zi pe înserat,
Oh, ce schimbare mi-a fost dat să văd,

[...] Citeşte tot

poezie de Robert William Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ucis

astăzi am adunat de pe caldarâm al nu ştiu câtelea animal strivit sfârtecat însângerat aplatizat risipit sub roţile feroce care se grăbesc să ajungă mai devreme cu zece secunde la destinaţia lor anonimă insignifiantă şi blestemată
ochii lui adică ce mai rămăsese din ochi mă priveau acoperiţi de pâcla albă a morţii aşteptând să îl vindec să îl fac din nou întreg sprinten şi cald cum era înainte
am aşezat trupul adică ce mai rămăsese din trup în pământul la fel de rece ca şi el sub o tufă de lămâiţă unde am mai îngropat atâtea necuvântătoare lăsate în urmă pe şosele de asasinii lor
o pătură de frunze roşiatice îl va încălzi de acum iar mai apoi o plapumă de zăpadă albăstrie
la primăvară oasele mici vor înmuguri după care se vor deschide sub forma unor flori de culoarea fildeşului al căror parfum dumnezeiesc se va înălţa în serile de vară
deasupra străzii pe care a agonizat părăsit şi înfricoşat
deasupra ferestrei de unde călăul lui va privi asfinţitul bându-şi berea
deasupra parcurilor prin care fiinţe bipede se vor plimba agale decretând că viaţa e frumoasă şi trebuie trăită.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă singurătatea e ceva ce te atrage doar fragmentar, dacă nu îţi imaginezi întreaga ta viaţă trăită undeva cu totul şi cu totul izolat de oameni, atunci niciodată, cu niciun preţ, sub nicio formă, nu trebuie sa devii prea deştept. Dacă aş fi avut puţină înţelepciune şi instinct de conservare, acum aş fi fost mediocru, adică prost, şi aş fi putut avea o iubită. O familie. Un copil sau doi. Un câine. Un apartament de două camere cu chirie. Cu balcon. Aş fi urmat un program strict, întocmit de femeia mea, de dezalcoolizare, dezintoxicare şi depurificare. Aş fi mers la sală, iar cu băieţii aş fi avut voie la bere doar sâmbăta seară, de două ori pe lună. Aş fi avut job, mi-aş fi făcut credit la bancă pentru un apartament care să fie doar al nostru. Aş fi mers în vizită la soacră, i-aş fi dus un buchet frumos de flori. I-aş fi pupat mâna. I-aş fi dus crănţănele şoricarului soacrei. Aş fi fost atent să nu-l calc cu bocancul pe cap, sub masă. Aş fi ajutat-o să aducă farfuriile din bucătărie şi să pună masa pentru toată familia. Aş fi dat anunţ la ziar pentru a-i găsi şoricarului soacrei o şoricară cu care să facă şoricăruţi.

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul melcilor care merg la înmormântare

La înhumarea unei frunze
Au plecat doi melci prin toamne
Au cochiliile cernite
Şi panglici de doliu pe coarne.
Treceau cum trec melcii în doliu
Prin cea mai tomnatică seară
Dar când în sfârşit au ajuns
Se făcuse a primăvară
Frunzele care fuseră moarte
Înviaseră toate deja
Iar melcii ( erau doi mi se pare)
S-au pus ofuscaţi acana
Când soarele iată apare
Şi spune pe-un ton radios
Nu vă fie cu supărare
De ce nu vreţi să staţi jos
Luaţi şi o halbă de bere
Dacă aşa v-aţi decis
Şi luaţi de vă face plăcere
Şi-un autocar spre Paris.

[...] Citeşte tot

poezie de Jacques Prevert, traducere de Octavian Soviany
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parnas

Se ridică Parnasul în două picioare,
În două silabe cu aripioare,
Iar la popă fuse-un câine, câinele lătra de zor,
Un poem ce-mi vine-n minte, câinelui de autor.
Noi l-am ucis cu pietre, vai, ori l-a călcat poate-un tramvai,
O vină are fiecare, căci şi talentul e o floare,
Noi crima am ascuns-o grijulii, tu n-ai să vii, tu n-ai să vii,
Ah, câinele acela minunat, un Nobel poate-a meritat,
Legenda mai păstrează urma poetului tradus în Burma
şi-n alte ţări mai importante. Bem bere caldă cu croasante,
aceasta e povestea lui, a câinelui-poetului.
Un lup se ruga pentru iubire, mânca doar miei, uneori, în neştire,
O clipă eu l-am crezut, doar o clipă, apoi m-am trezit eram jertfă-n risipă,
Ce bine, prietene, că ai venit, altfel erai, nu erai, ai murit?
Plăcerea e a mea, l-am revăzut pe tatăl matale juca, cred, barbut,
Vin şi prieteni, colegi deştepţi, blegi, scuzaţi că nu v-am văzut mister Negi.
Spun bună seara, dar nu ştiu cui, leapădă-ţi masca amice Hai-hui,
Cum te mai simţi poate nu simţi, vorbele sunt ferăstrău cu mulţi dinţi,
Mult auzit-am de Dvs., dar cine sunteţi? Ieşiţi pe fereastră.
Bem doar un brandy, apoi vom pleca în insula celor bolnavi de gaga.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă istorie despre un rege fără coroană

în acestă seară a avut loc un eveniment politic
de o importanţă absolut mondială
în curtea unei cârciumi jegoase
denumită, ironic, "Café Bar" –
(deoarece nu servesc deloc cafea) -
dintr-un cartier mărginaş al bătrânului meu oraş

acolo, un bătrânel înalt şi uscăţiv
s-a îmbătat crunt şi s-a încoronat
cu de la sine putere
rege unic
dar fără coroană
al acestei terase murdare –
lucru care, în mod evident
nu putea rămâne fără consecinţe
în desfăşurarea istorică ulterioară

în scurt timp, a urmat o lovitură violentă de stat
în urma căreia bătrânul rege fără coroană
a fost detronat

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Creţu
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai târziu decât gândeşti!

Singur singurel, cu inima amară,
În larma veselă din cafenea,
Îmi sorb berea. În această seară
N-am scris un vers. Privesc peste tejghea.
Am de plătit nenorocita de chirie,
Iar cuvintele-mi bat oarbe în fereşti:
Oh, inspiră-mă, Muză, mă rog ţie –
Întotdeauna-i mai târziu decât gândeşti!

Hello! Iată-o frază fecundă, roditoare...
Bravo! Notează -îndată pe hârtie.
Strânge-o la piept cu inimă încrezătoare,
Poate va da naştere altor fraze, cine ştie,
Toate în acord cu armonia lirei tale.....
Ah! Când foamea te prinde-n ai ei cleşti,
Cuvintele-s de prisos, nu fac două parale:
Întotdeauna-i mai târziu decât gândeşti!

Iată-o gaşcă întregind decorul,
Studenţi voioşi bând bere lângă uşă,

[...] Citeşte tot

poezie de Robert W. Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada încornoratului pirpiriu

Omul bun e păgubos şi pe faţă şi pe dos
Şi pe dunga banului şi-n gura băcanului
Cum o dă şi cum o-ntoarce cum o strânge cum o stoarce
Tot el cade pe nasoale cu flitu din sarsanale

C-aşa se-ntâmplă cu mine tocmai când dădui de bine
Şi când făcui şi eu cheag din care să bag la jgheab
Halimos de zile mari cu languste şi homari
Şi şampanii cu fâs-fâs din spume de jos în sus

Hopa hopa Europa-i naşul!

Asta la prima vedere că langusta mea-i muiere
Şi homarii-s turnători când îţi bagă strâmba mori
Că te dă pe mâini umblate când pe date când pe luate
Când date peste muian când luate din caraiman

C-a rămas şampania paştii şi grijania
Lu Pandele lui acolo care m-a dublat în solo
Ca să mi-o soarbă-nspumată când o scarpină la noadă

[...] Citeşte tot

poezie de George Astaloş din Pe muchie de şuriu (1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărin Motanul

Era de râs prin sat, la Gura Văii
Iar noaptea nu prea mai putea să doarmă;
Era bătrân pe lângă toţi flăcăii
Ce se-adunau să bea (făceau şi larmă).

Era de-un leat cu ei doar... pe la minte
Şi, cot la cot sau bere după bere,
Turnau întruna bancuri, iar Axinte,
Patronul cârciumii, striga: "Muiere,

Mai vino cu un rând, că plânge masa!"
... Şi se distrau în noapţile de vară.
Doar că era Nebuna, Ofticoasa,
Pe care-o deranjau şi zi, şi seară,

Că nu putea dormi de gălăgie;
Zicea că nu putea ieşi la budă
De frica lor, că s-ar putea să fie
Ori violată, ori văzută nudă,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tu, celălaltule...

Ţigară de pământ
ţigară de bere
şi multă tăcere
expir
suflu cu fum către un sentiment chircit de durere zâmbitoare
agăţat cu unghiile de stânca cu valuri de piatră
voal cu picioarele goale lipite de piatră
aproximaţie
resemnare murmurând "Nu mă doare, nu mă doare..."
absurd păşind pe vârfuri
hipnoză bâjbâind după un verb
fascinaţie a ermeticului dus
unde dus?
pe dealuri în sus...

Privesc cu ochi de şomer spre Homer
şi apoi, prin fum,
spre ceasul placat cu aur de 18 k pe care îl port la mână
se deschide,
se măreşte brusc, înspăimântător,

[...] Citeşte tot

poezie de Şerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile

femeile sunt interesante
până în 20 şi peste 30 - ei, da
cam 5 înainte şi 5 după
ce puşti nu-şi doreşte, când nici nu ştie cu ce seamănă "obectu"-ăla,
o muiere de 30 de ani?
ce chelios la 35-40 nu vrea o fâşneaţă?
când ai grasă, vrei slabă - căci femeile sunt interesante
puţin sub siluetă şi puţin peste -
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu ştiu cum,
o ruşinoasă, care să-ţi spună să stingi lumina...

Mareş şi Dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la Dinu, într-o noapte de chef generaţionist
în bucătărie, cu păhăruţele: "Dom'le,
cel mai mişto lucru din lume e să regulezi o femeie, să aşa şi pe dincolo
şi aşa, şi altfel" - şi două ore au vorbit doar de asta, cu detalii,
motanii...

femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt şi ele curioase ca noi

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diateza învinsului

1.
Adevărul dragul meu prieten e că n-ai făcut nimic bun
un an de zile. Ai stat în miezul lucrurilor şi te-ai îndestulat cu
mizeria promisă de alţii. O lună în Blocul Scriitorilor şi-ai slăbit.
Ai filtrat lumina şi întunericul dar n-a rămas nimic.

Ca din cearşafuri ai fabricat o sfoară din zile
şi-ai vrut să evadezi dincolo
de tine însuţi dar n-ai reuşit.

Erai conştient de limite şi n-ai făcut nimic pentru asta măcar să sapi
pe sub ele un tunel. Să rupi măcar o parte din tine pe care s-o arunci
de partea cealaltă a morţii
ca să rămâi aici fără să fi claustrat în propria piele

dar n-ai făcut-o. Te-ai mulţumit cu ideea că toţi oamenii au limite
dar nu şi le cunosc încă şi de-aia se cred invincibili. Nu vrei să vorbeşti despre graniţe
ţi-ar plăcea mai mult să-ţi aduci aminte despre Domnule Motan
pisoiul pe care l-ai pierdut. A fugit sau a fost furat

[...] Citeşte tot

poezie de Leonard Ancuţa (26 iulie 2010)
Adăugat de Leonard Ancuţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea XXL (parodie după "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu)

Un osman dintre aceia fără neam şi fără limbă,
Ce mânat de vreri meschine patria ades şi-o schimbă,
Se plimba matol, sărmanul, neţinând cărarea dreaptă,
Scărpinându-şi cu ardoare scăfârlia cea deşteaptă.
Dintr-un bloc fără ferestre o gagică se coboară,
După mutra rutinată nu părea deloc fecioară,
Mirosea a vişinată de-acum două primăveri
Iar surâsu-i (cu proteză) provoca la ochi dureri.
Osmanlâul, tip sensibil la atâta frumuseţe,
A-nceput să facă zâmbre şi pe-alocuri feţe-feţe
Şi chiar dacă peste case, nesimţită, cădea bură
Pofticios privea la tipă, fermecat de-a ei natură.
Pipăindu-şi marafeţii, vru să-ngaime tandre şoapte
Cam ceva de genul: "Fato, unde vrei să dormi la noapte?"
Ea, văzându-i poticneala, gât de struţ pe dată-ntinde,
Din cotlonu-i plin de zoaie, ca zvârluga se desprinde:
- Scoate euroii, nene, iar apoi în braţe-mi vino
Eu să îţi alin hormonii, iară foamea-mi tu alino!
Hai, acuşi se face beznă şi apar la streşini stele,
Vin să-ţi prezantez tariful plus serviciile mele!

[...] Citeşte tot

parodie de Rudy Valentino, după Mihai Eminescu
Adăugat de Rudy Valentino
Comentează! | Votează! | Copiază!

A zecea elegie

De-aş înălţa cândva, la capătul cruntei viziuni,
imnuri şi laudă îngerilor ce-ncuviinţează.
De nu ar da greş pe strunele moi, şovăielnice
sau prea încordate, nici una dintre bătăile
clare-ale inimii. De mi-ar da strălucire mai multă
obrazul meu şiroind:! de-ar înflori obscurele lacrimi.
O, cât de dragi mi-aţ fi atunci, mâhnitelor nopţi.
Cum de nu am putut, nealinate surori,
să vă primesc mai îngenuncheat, să mă las mai desprins
în voia desprinselor voastre şuviţe. Risipitori ai durerilor,
cum încercăm să vedem înainte, în trista durată,
de nu cumva se sfârşesc. Ele sunt însă
frunzişul pururea verde şi sumbru al duhului nostru,
un timp al anului tainic, nu numai timp
– ele sunt loc, aşezare, culcuş, sol, locuinţă.

Vai, într-adevăr, străine sunt in oraşul-durere stradelele,
unde în liniştea calpă, din stridenţe alcătuită,
se-mpăunează poleita larmă, proţăpita statuie,
fontă turnată-n tiparele golului.

[...] Citeşte tot

poezie de Rainer Maria Rilke din Elegiile din Duino, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preludii

I
Se aşterne seara de iarnă
Cu miros de fripturi în pasaje
Ora 6.
Arsul sfârşit al zilelor fumegânde
Şi acum rafale de ploaie înfăşoară-n hârtie
Resturi soioase
De frunze uscate la picioarele tale
Şi ziare de pe terenuri virane;
Rafalele bat
În jaluzelele rupte şi în hornuri
Iar la colţ de stradă
Un cal singuratic sforăie şi dă din picior
Şi apoi luminile lămpilor.

II
Dimineaţa devine conştientă
De izul subţire al berii răsuflate
Pe străzile cu rumeguş pavate
Şi de toate picioarele noroite care apasă

[...] Citeşte tot

poezie de T.S. Eliot, traducere de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie doamnei inginer F.D

O fi cald sau o fi frig,
Eu am fler de detectiv...
O bizară întâmplare
Mi-a pus semne de-ntrebare..

Nu înţelegeam, adică,
Cum o simplă întrebare,
M-a băgat mai rău în ceaţă.
Ce sunt eu de vină, oare?!

Şi să nu-mi încep povestea
Ne-nţeleasă, dar cu haz,
Până nu v-aduc aminte
Că n-am pată pe obraz.

Deci primi mesaj pe face-book...
(sincer recunosc, blamez)
De ce îmi permit adică,
Astfel s-o etichetez?!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!