biblioteci şi învăţătură

Cartea cerului

Ceru-i o carte deschisă
citeste-l te lasă în el
să-i răsfoieşte pagină cu pagină,
culegând tot clarul Luminii din el
şi curăţă stelele de praful cel greu
lăsat de spirite netoate şi rele
învaţă din cartea cerurilor,
învaţă că-i viaţă şi în Univers
o lume-i întinsă în albastrul celest
şi o altă aici pe pământ,
aleargă prin oraşe planete,
dezintegreaza-te-n infinit,
pune mâna pe Soare
şi viaţa îţi vei citi,
culege o firimitură din pâinea-i sfântă
şi gust-o cu multă nădejde,
culege o rază de Soare
şi cânta-n dimineţi deschise
cântul Luminii ce şuera-n vânt,
cunoaşte citind Universul

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia versului de aur

În căutarea versului de aur
am secat tone de cerneală
şi duzine de pixuri

Am iubit cele mai frumoase
femei din lume

M-am îndrăgostit
de cele mai gingaşe
fecioare

În căutarea versului de aur
am făcut
salt mortal
după
salt mortal

Între
arta poetică
şi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (20 octombrie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

CERCETĂRI PRIVIND FUNCŢIILE RECURSIVE, LOGICA ŞI TEORIA DEMONSTRAŢIEI - În anul 1927, matematicianul român Gabriel Sudan (1899-1977), cu doctoratul la David Hilbert, a dat primul exemplu de funcţie recursivă care nu este primitiv recursivă, înaintea lui Wilhelm Ackermann (1928). În perioada 1934-1942, la Universitatea din Iaşi, matematicianul Grigore C. Moisil (1906-1973) se ocupa de «Logică şi teoria demonstraţiei» şi propunându-şi «să înveţe matematica de la început», la «minunata bibliotecă» a Seminarului matematic din Iaşi, a studiat cartea lui Hilbert şi Ackermann, dar şi cele 3 volume "Principia Mathematica" ale lui Russel şi Whitehead. Profesorul Moisil a aflat despre logicile cu mai multe valori ale lui Lukasiewicz, în primăvara anului 1935, când T. Kotarbinski, profesor la Universitatea din Varşovia, a ţinut la Iaşi 3 conferinţe publice şi o scurtă lecţie la Seminarul Matematic asupra scrierii fără paranteze a lui Lukasiewicz.

Marin Vlada în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteaptă întoarcerea lui

din măruntaiele clădirii
unde stau de-a valma
într-o alianţă suspectă
mii de volume pe mese
sau în biblioteci de scânduri
cioplite grosolan care murmură
nemulţumiri când aşezi
altă cărţoaie cumpărată recent
şi butoiaşe sprinţare umplute
cu vinuri alese ori ţuici
de tulburat minţi şi inimi
într-un colţ în praf stau
sticle cu licori sleite de timp
lângă reviste vechi
cu litere ce sclipesc în semiobscuritate
coborâtul se umple de învăţături
citind dintr-o cană veche de lut ars
ochii au prins mişcarea păianjenilor
se desprind de slove
umblă prin pivniţă căutând

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul

Ce şi-ar dori, oare, mai mult sonetul –
Măsură, disciplină, eleganţă,
Un plus de sentimente şi substanţă?
Nu e uşor să-i descifrezi secretul...

Sonetul – şcoală fără de vacanţă
(Ţi-ai pregătit stiloul şi caietul?),
Maeştrii ne învaţă alfabetul:
Sonetul – meserie, cutezanţă...

Iluzii, fantezii, vise-n andante –
"Călări pe vin...", bem versul lui Baudelaire
Şi ne-ndulcim cu un sonet de Dante...

Apoi, târziu, cu-o stea, pe-un colţ de cer,
Un înger îşi notează,-atent remarca:
"Sonet – Lumină – Dragoste – Petrarca."
Apa care trece, pietrele care rămân

La senectute, câţi se cred Seneca!

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Romanciuc din De ce plânge clovnul? (11 aprilie 2009)
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte mi-a spus că am valoare ca şi fiinţă umană atunci când niciun om nu a ştiut, putut sau vrut să îmi spună asta. O altă carte mi-a spus că dacă am atitudinea corectă pot înfrunta orice îmi aruncă viaţa în cale fără să mă tem. Tot o carte mi-a şoptit că nu e nevoie să ţin capul plecat şi că de murit se moare cu sabia în mână. Că natura umană este previzibilă şi pot să folosesc legile naturii şi ale universului pentru a mă face pe mine şi pe cei din jur fericiţi, tot o carte mi-a spus. Că există iubire şi că o pot trăi şi eu, ştiu dintr-o carte şi doar cărţile mi-au păstrat vie speranţa că într-o zi voi putea să fiu şi eu fericit. Scriind o carte am câştigat pentru prima oară în viaţă bani munciţi de mine făcând ce îmi place. Printr-o carte mi-am cunoscut soţia şi cărţile sunt promisiunea unei vieţi extraordinare pentru întreaga omenire. Cărţile nu ne judecă, nu ne fac reproşuri şi ne acceptă de fiecare dată exact aşa cum suntem, răbdătoare, să ne facem timp şi să le atingem, să le deschidem şi să lăsăm cuvintele aşternute în ele să ne pătrundă în suflet, prin minte. Între un om şi o carte există o iubire cu adevărat necondiţionată şi asta e alt lucru pe care îl putem învăţa de la cărţi. Atunci când au pictat imagini cu raiul, au uitat să pună în el bibliotecile.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băi!

Băi, ţara vă-i ca şi vândută
Şi prime luaţi de murături
Toţi ce-i cu palma nebătută,
Manifestanţi... de înjurături!

Băi, ţara-i toată o hârtoapă
Şi porcul vi-l tăiaţi din primă,
Orbi vă săpând, orbeşte, groapă,
Uitând că tot trăiţi din crimă!

Băi, ţara moare, e tot mai rară,
Vă premiind cu miel de Paşte
Şi nu vă paşte gând c-afară
Fugind munciţii, gol se naşte!

Băi, pute ţara de putoare,
Ce vrem ca alţii să ne-o spele,
Din bănci luând bani pentru mâncare...
Nu din ce facem; bune-n rele!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lettre a un ami d'autre temps ajungerea la impalpabilul dialog al sinelui cu sinele

vremea miracolelor se sfârşise
şi eu te conduceam pe ultimul drum al fiinţei
exact aşa cum parmenide a definit fiinţa
mi-a fost greu să nu plâng atunci
ştiind că nu te voi mai revedea
decât printre marile canoane
care formează un om
îl dărâmă
& -l fac să rămână pentru veşnicie
aşa cum blaga a definit veşnicia
nu ştiu de ce noica se îndeletnicea cu blaga
servind o supă cu tăieţei de casă la cantina pe care tu ţi-o doreai
ca fiind a săracilor pe atunci eram bieţii studenţi din regie
acum e facultatea de filosofie pe care eu mi-o imaginez cu mintea îndrăgostitului
de –atunci când de la 5.10 dimineaţa îmi exersam
marţial
ca şi cum nu m-aş pregătit să nu mor pământean
un fel de gimnice genii împins de o forţă cu mult mai mare
pentru mine facultatea de filozofie fiind cea mai frumoasă
clădire din lume cu patru aripi planând peste princeton

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!