biliard

Paşte

Ce componentă universală suntem
Să ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Ş-apoi păşim spăşiţi, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.

Ne-avem în luptă surdă cu hazard
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaşte;
Si-aşa ne-am dat la suflet, Crăciun, Paşte...
Să nu fim bila dintr-un joc de biliard.

Suntem supremi în vise ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forţe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârşit, eternul să-l inducem.

Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar "fizici"
Uitând, morala, sufletul, de-a naşte...
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paşte
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

poemul se descompune pe umerii mei
ca lemnul putred
căci moartea e aproape şi o simt respirând;
florile de tei curg în cana cu apă
iar peste cinci minute vine ora când va trebui
să mă împingi
de pe turnul fără ceas
către masa de biliard care străluceşte ca o stea
de data asta am de gând să închid ochii
căci prin văzduh trec pelerini
iar vârful spre care tind nu are culoare
ci doar gust;
întunericul e o lămâie putredă cu degete
iar eu sunt aceeaşi bolnavă mintal
căci am iarăşi
praf stelar pe buze şi sub unghii.
medicamentele au rămas lângă Adolescentul lui Dostoievski
şi mă vor aştepta până când îmi voi mima căderea
de jos

[...] Citeşte tot

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea este propriul ei prizonier frumos

mintea este propriul ei prizonier frumos.
Mintea a privit îndelung cum luna incendiază
cerul deschizând în amurg cleioase aripi noi

după-aceea cu decenţă s-a spânzurat, era-într-o după-amiază.

Ultimul lucru pe care l-a văzut ai fost tu în ceasul de-acum bastard
goală printre lucruri înveşmânate,-apoi

carnea ta, animal concis ca o baghetă inventând trasee melodice,
încă la plimbare cu sângele torcând inutil;
sexul tau a chiţăit ca un tac pe masa de biliard
auto-testându-se pentru a evita orice posibilă eroare,
în spasme spontane şi totodată metodice.
Mintea testează deodată viermi ferestre şi trandafiri

mintea râde şi-şi închide ochii aşa cum o fată eşuată-n amintiri
închide palma stângă pe oglindă refuzând să zboare.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac

jocul nebuniei, tac
bat sau noroc
pe masă verde
cu dungă maronie
este a mea sau a ta
când tânăr încă eram
viaţa era tac, tacuri multe
tac lucios
mâner echilibrat
în nopţi cu vrăji
de dragoste, iubire
uscată şi ridată acum
pleoapa se pleacă obosită
pleoapa cu care tac
mâna tremurândă
în ani uscată
cu burlane în genunchi
de pantaloni uzaţi, de timp
şi ei de tac
buzunare goale

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contre-jour

Vin timpuri când păsările îşi desenează aripi,
vremuri cu peşti solitari şi oameni ce se dezîndrăgostesc.
Eu tot cu inima în delir aşez vorbe pe masa de biliard...
Este ultravioletă dragostea mea pentru tine;
vede, cu partea din mine neîmblînzită, orele tale de dolomit.

La intersecţii sunt filtre ale poliţiei; îmi este teamă de orice radar care poate simplifica
cursa finală.
Un degustător de vinuri spumoase, simplu ca un calcul matematic ce poate rezista
fără niciun declic al existenţei;
aşa te-am cunoscut pe şantierele umede,
cu motostivuitoare ce turau maxim.

Hai să ne rotim între Altair şi Vega
cu picioare rococo şi albastrul în stern!
Să creştem răsădind ore în betonul
unde umbrele noastre se vor scurge contre-jour!
Simt că oraşul nostru va avea acel vibe
care ne va face să plusăm
până nu îmi vei recunoaşte aerul.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi n-aş mai vrea minciuni din alte ere

Un înger gabier îmi dă târcoale
De-atâţia de ani se ţine scai de mine
Oriunde merg, prin port, prin mahalale,
Prin săli de biliard, fără ruşine
Îmi calcă umbra peste tot şi pare
Dacă te uiţi din far că suntem unul
Cu aripi din ţărână târâtoare
Având acelaşi înţeles: surghiunul
Firav ca fericirea mă îmbie
Să-i dau cămaşa mea s-o facă vele
Făgăduindu-mi trai pe veresie
Când s-o-nturna cu zeci de caravele
De peste mări şi ţări nelămurite
Şi m-o acoperi întreg cu daruri
Livre de perle, vise spălăcite,
Ţigări de foi, absinturi, avataruri
Promite câte-n lună şi chiar luna
Verzi papagali, lingouri de speranţe
Hamacuri fără sfori, promite-ntr-una
Nu-l cred, atâtea mângâieri malfranţe

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

digerăm frica când ne sărutăm avem
sângele ei ca nişte rictusuri pe obraji şi buze
în mintea translucidă levitez
sunt mireasă-pe bune?
în rochia maculată de strugurii tineri?
îţi ricoşează spre ţintă ochii ca bilele de biliard.
nu accepţi să întelegi. ninge. păr roşcat peste tot.
pe urmele lui zâmbeşti incisiv. îngurgitezi sălbatic visul.
tulburări gastro-intestinale. intrăm amândoi într-un balon cu puţin hidrogen sulfurat.
de fapt mă împingi în el. reuşesc să fug spre fereastră fără termopan. spre apus.
eşti gelos. regreţi că l-am învăţat iubirea în arta vegană.
vrei să bei vin tulbure din carnea soţiei presată şi fermentată în paturi străine. din răzbunare.
păr alb scuturat ca fulgii de zăpadă ghemuiţi gata să se absoarbă. sau un decor în semintuneric. pe balcon degetele ei freăcă zahărul pulbere aşezat pe-o tipsie. în ploaie. oricine ai fi alege. bum!
în jurul unei triade mişcarea soarelui sub forma rădăcinii morcov zgâlţâită să iasă din pământ. păr roşcat crescut la loc. speri.
strugurii ating faza maturităţii depline. aşteaptă vulpoiul cu mâini libere. de ce te bagi?

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!