Citate despre botez și moarte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la botez și moarte, dar cu o relevanță mică.
Misterele nopții
Când din stele auroase
Noaptea vine-ncetișor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe șopotinde,
Cu-a ei vise de amor;
Câte inimi în plăcere
Îi resaltă ușurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând, încetinel.
Două umbre, albicioase
Ca și fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
Pentru-ntregul viitoriu,
Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Și se sting ca două stele,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-o liniște ca-n cer
E-o liniște ca-n cer în fiecare:
din lacrimi nevărsate se-ntrupează
o moarte adormită, dar și trează -
ea-i pretutindeni; noi... care pe care!
Din rădăcini tot răul ni-l retează -
e-o stare tălmăcită în răbdare,
și-aruncă dintr-o simplă încordare
priviri de foc în care ne botează.
Și ritmul inimii, o melodie
ce-i ascultată noaptea în surdină,
răsună ca un tril în colivie
sau ca un urlet la o lună plină,
ce se topește și apoi învie
să ne îmbrace moartea în lumină.
sonet de Ionuț Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reproș lui Dumnezeu
Mi-o făcuși Tu, mie, Doamne,
Botezat și bun creștin,
Om la șaișopt de toamne,
De asear' mă tot închin;
Te-am rugat doi ani și-o vară,
Acatiste-am dat, le știi,
Caprele-n vecini să moară,
Și-uite-acuma-s încă vii,
Plus că s-au mai și-mpuiat,
Ca tâmpitele,-n prostie...
Pe cât sunt de ofticat,
Mor de-amar și gelozie:
A' lu' Gheorghe, peste drum,
A fătat cinci iezi pe an,
Că de aia, cum Îți spun,
E-ăl mai mare-al meu dușman!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegia domestică
Tu, care-mi intri-n casă cu toamna fumurie,
Cu ziua ce se duce
Și noaptea ce-o să vie,
În casa mea fii binevenită...
Iată-mi casa!
Întoarce doar butonul electric din perete
Și-mprietenește-ți ochii cu tot ce poți vedea,
Căci casa mea e-ntreagă, de-acum, și casa ta...
Fii prietenă și soră cu hall-ul și terasa,
Cu treptele ce urcă sub rustice covoare
Spre sala de mâncare
Și-odaia de culcare,
Cu sfinții din icoane și morții din portrete,
Cu câinele, ce-ți linge manșonul de-astrahan,
Și cu pisica albă, ce toarce pe divan...
Oprește-ți apoi ochii pe frunzele de laur
În care se-ncadrează, sanctificând decorul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, II, nr. 8 (20 noiembrie 1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte
Șapte cifra divină,
Zilele săptămânii și tot atâte planete
După care s-au botezat,
Șapte minuni
Despre care lumea a scris în anale.
Culorile spectrului și...
De șapte ori câte șapte
Neam de români
Căliți de iubire și moarte...
Isaac Newton mitul uman,
A ales să împartă
Bucuria culorilor dându-le câte o culoare.
Le-a dăruit portativul,
Pe care notele dansează întocmai luminii
Ce picură-n suflet...
Tot șapte...
Și atunci nu cumva
Și noi vom avea
De șapte ori câte șapte vieți de trăit?
Omule, pentru toate acestea,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Enghidu
A murit Enghidu, prietenul meu,
care ucise cu mine lei.
(din poemul Ghilgameș)
I
Privește-ți mâinile și bucură-te, căci ele sunt absurde,
Și picioarele privește-ți-le, seara, drept cum stai,
Atârnând spre lună.
Poate că sunt mult prea aproape ca să mă vezi,
Dar și aceasta e altceva decât nimic.
Mă voi face depărtare, ca să-ți încap în ochi,
Ori cuvânt, cu sunete de mărimea furnicii,
Ca să-ți încap în gură.
Pipăie-ți urechea și râzi și miră-te că poți pipăi.
Pe mine însumi mă dor, în scurtă trecere.
Mi-am întins privirea și ea a întâlnit un copac,
Și el a fost!
Umerii privește-mi-i, și spune-ți că sunt cei mai
Puternici pe care i-ai văzut, după iarbă și bivoli,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Dreptul la timp
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Botezat întru cuvânt
Botezat întru cuvânt nu e fiecare,
Dumnezeu, însă, ne-a dat suflet și suflare,
Eu respir cuvinte vii, tu ești lemn și piatră,
În natură ciocârlii, uneori, mai latră.
Când adorm, simt un cuvânt cum mă însoțește,
Ceasul bate, ac de crom, rece ca un pește.
Unele cuvinte sunt doar stafii, sunt bune,
Ești alături, când și când, goală ca o lună.
Geometrii abstracte au uneori căutare,
fără suflet au rămas pietre pe cărare,
eu iubesc misterul, yes, haosul și jocul,
botezat întru cuvânt mi-am găsit norocul.
Nu sunt vise de om mort, eu trăiesc din vise
mult mai vii, au pașaport înspre Paradise.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din uluirea mea...
Din uluirea mea văd țara în asalt,
Noroiul plin cu sânge e botezat asfalt,
Pâinea cu chimicale e hrana declarată,
Pensionarii foamea ca jertfă încă poartă.
Saliva urii țâșnește printre dinți,
De-atâta supărare și ceru-i fără sfinți,
Nu mă întreb de sunt evenimente
Sau fapte bune, cu înclinații drepte.
Văd evaziv tâmpenii cu obrazul pătat,
Deșartă e menirea cuvântului brăzdat
De ură, de-ntuneric; apucături adverse
Excavează ochii, lumina să și-o verse.
De-aceea-s hotărât în cearcăne de nori
Să pun boabe de soare, nenumărate flori,
Din lecția de viață o vorbă-am să preiau:
De voi muri e una, în rest dreptate vreau!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Botez - e și ea
Botezat-ai chiar cerul în apă, Ioane!
Ai pus nemurirea în râul ce curge
și de-acuma, prin buze și vene,
albastrul - ne pătrunde în sânge.
*
Ioane! Botezat-ai în val -
pe Cel de cu soare, de cu aripi,
de cu alb și cu TOTUL - venit
să-și toarne prea-plinul ființei
în pocalul curat de argint!
*
Cele de sus, picăturile-nalte,
cu cele de jos, din dreapta, din stânga
și din zările toate... fost-au strigate!
Curge viața-izvor cu voci luminate!
*
Te uită la nori, Ioane cel mare!
și norii se nasc din apele tale!
Te uită la ploi Ioane, la bunele ploi,
la ninsori ce botează negrul noroi...
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt român
Eu sunt român de obârșie
Părinții mei au fost români
Bunicii, străbuneii
Cum naiba, să trăiesc, eu
Cu prezumptia vinovăției
Ce mi-o impută veșnic fariseii?!!
Am obosit să strâng mereu atâtea stări civile
De nașteri
De botezuri
De deces
Am obost să stau atâta-n rând după ștampila
Că-mi curge-n vine sânge românesc
Am obosit să stau la cozi prin consulate
Și nici arginți, eu nu mai am că să plătesc
Pentru străine cosecințe de tratate
Legiferate-n pașaportul românesc.
Hristoase, astăzi, când în Basarabia-i Ispasul
Și te înalți ca-n mii de ani până acu la cer
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (23 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impostura ipocriziei invidiei
Subjug, la tot, într-una, într-o pururea balanță,
Fără criteriu propriu, de ego în importanță;
Ocult pretins de știință, cultura, cultul mistic,
Talentul nenăscut... în impostor artistic.
Pretenția, tupeul fără temeinicie,
Cum popa ce-n ateu își face bogăție
Râvnind să-i vadă morți pe toți, ce-s încă vii
Și, morții să renască spre a boteza copii.
Iluzia, crezută, un adevăr palpabil
Că minte e minciună, nu gajul de capabil.
Speranța, fără margini, că și nimicul crește
Și, zero-umflat din nul, laur se încolăcește.
Jindul, că vreun blestem decade reușite
Vecinului, nevasta i-o ia pe căi greșite.
Credința, într-un cutremur, că va distruge o lume...
Să rămână doar el, cu tot... și cu renume...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba română
Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.
S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.
Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii și răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.
Pământu-acesta cât ne rămase,
Munții cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Duțescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Să mă-nsor? Să nu mă-nsor?
Moșke Fafer, cam în vârstă
Și c-o faimă oarecare,
Nici bigot, nici apicoirăș,
Și-a pus gând să se însoare.
Și fiind om cu angarale,
Nici puține și nici multe,
S-a gândit c-ar fi cu cale
Și c-un Rav să se consulte.
Și s-a dus la rabi Sloimke,
Tadicul din Sărărie,
Venerat de toți evreii
Din întreaga Românie.
- Rabi dragă, viu la tine
Ca la un învățător,
Ca să-mi spui, la vârsta asta
Mai se cade să mă-nsor?
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții nu știu să moară
deși o fac prin fiecare cuvânt
sau prin fiecare tușă de infinit
trasă timid pe acestă imensă pânză cu stele
botezată cu emfază univers
apoi supun piatra
învață pădurea cu zborul
pictează pe cerul lor inimi pulsând vise
sau doar le amestecă cu nisipul
în castele fermecate
iar într-un târziu
pătrund cu labilitate în adn-ul fluturilor
și se împerechează cu florile
poeții nu știu să moară
dar nu știu nici să trăiască
poate de aceea nu le e bine nicicând
deși uneori măsoară eternul în clipe
ori urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tâlharul
Când citești Scriptura Sfântă și rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceața vremii cum, pe Golgota, Isus
înălță spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morții,
în Șeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porții.
Și te-nalți apoi ca gândul în Eden. Și vezi în zare
o cetate de lumină cu oștiri în sărbătoare.
Vezi pe porțile înalte de cleștar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi și cu spada-nflăcărată,
înălțându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii.
Da... Departe, printre stele, ca un fulger neŽntrerupt,
un convoi străbate largul bolților de dedesubt.
Și curând, de cântec falnic cerul cerului umplându-l,
iată-i... cete după cete, ca-n oștiri ținându-și rândul,
vin în haine de lumină și se-nalță ca un stol
zecile de mii de duhuri ridicate din Șeol.
Izbăvit de sub pedeapsă, vine primul om, Adam;
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți de luați cuvinte
Îngerii ne vor conduce
înainte de sfârșitul lumii, în hrube,
condamnați la moarte prin uitare
vom aștepta înghesuiți în placentă
lumea viitoare.
Lumina înghețată
ni se va lipi de buze, cleioasă,
bucăți de argilă spongioasă
ni se vor des-prinde de oase.
Copiii de spumă
ne vor construi din humă,
când vor bate prelung clopotele
ne vor boteza a doua oară preoții.
Oare ne vom mai aduce aminte
ce a fost mai înainte?
Veniți, veniți de luați cuvinte!
poezie de Florentin Palaghia din DIMPREUNĂ TIMPUL IAȘI
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laika
Laika, nume puțin cunoscut, a murit în cosmos,
s-a învârtit fără suflare șase luni,
Diderot s-a înecat cu o cireașă,
Cook a fost returnat de hawaieni doar
Sun formă de oase lucii,
Nu fiți cuci.
O beție cu marx a costat
O sută de milioane de suflete,
Hoții bagă mâna în buzunare, sub sutien
și în conturi bancare,
concertul e dirijat de Mefisto,
oamenii mor din cauza aurului,
la autopsie se dovedește că oamenii sunt muritori,
am trecut de Europa precum Titanicul,
Doamne, iartă-mă, îngerii ne dau organe false,
Bufonii trebuie eutanasiați, spune un nebun adevărat,
Limita ticăloșiei este cinstea,
Barbarii au venit, nimeni nu știe de ce,
Noi mergem la ei, transhumanță,
Viermele este la mare cinste, tace și face,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercetează "eu"-l care se crede atât de "evoluat" încât Dumnezeu, Aici-ul, Aici-ului nu-l poate ajunge și vei vedea că "altădată" nu există. Tu acum ești aici sau altă dată?:) Ego-ul crede că "fiecare are un drum" pentru că el vrea să ajungă undeva. Deci nu poate vedea că Totul Din Întreg îl ești chiar Aici, chiar Acum. Voi toți sunteți Sinele, încetați să vă mai luați închipuirea gândului și sfântul botez al minții cu așteptarea și devenirea va muri în voi pe vecie.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei semnături de pix
Ziua vine și pleacă
Unde se duce... oare
Napoi in altă lume?
Sau îsi sapă groapă?
Calendarul-i un act
De deces al zilei fix
Mai punem pe el punct
Priveghi notat cu pix
Nerăbdători asteptăm
Să o sărbătorim...
Cimitirul zilelor
Rămâne amintire
Al nostru e inainte
Neprecis și nefixat
Incă nu mi-am notat
Când nu voi mai scrie sloave
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tânărul de douăzeci de ani, chiar și apusurile par să aibă reflexele alburii și delicate ale zorilor ce întârzie să apară, faclele care-i însoțesc pe morți sunt focurile de bucurie ale noilor sărbători, tânguirile clopotelor bigote sunt dangănetele ce anunță nașterea și botezul sufletelor. E singura vârstă înfumurată a vieții, în care omul are viciul viril de-a lua de coarne toți taurii, în care umblă cu pasul sprinten și apăsat al cuceritorului de cetăți, cu pălăria pe-o sprânceană și cu bâta de cireș în mâna nervoasă.
Giovanni Papini în Un om sfârșit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre botez și moarte, adresa este: