Citate despre brânzeturi și prezent, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la brânzeturi și prezent, dar cu o relevanță mică.
Țapul și berbecul
- Privește, zise un berbec,
Vorbind la umbră cu un câine,
Ce-avere are-un țap zevzec,
Iar eu o duc de azi pe mâine.
Cum, dracului, acest bărbos
A adunat așa avere,
Când eu sunt berc și zdrențăros
Și nu am bani de-un țap de beeeere?
Vorbind de lapte, caș, vecine,
Cum poate oare-acest gunoi
Să strângă mult mai mult ca mine,
Când am cu mult mai multe oi?
- Să știi că nu întâmplător:
E tandru cu-ale lui frumoase,
Fiind mereu la fundu' lor
Și uite cât îs de țâțoase.
[...] Citește tot
fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fără cod de bare
domol ca înserarea parfumurile trec
mă-mbracă-dezbracă
nările le-ncearcă întâi cu chibzuială apoi
când sunt aproape pe sfârșite
cu nesaț
nu-mi mai scriu diminutivul cu i grec
ba nicicum, l-am lăsat să-l pască vacă stearpă
iarbă amar-sălcie
satu-i azi sub asfalt cu pădure cu tot
cu nume, scheletul vacii, cu
«tui mama ei de roată ghemul ăsta de lut
rostogolindu-se în jurul pisicii ăleia aurii»
cum vedeam atunci de sus amețitor
cu ochi ademeniți de progres planeta
planeta cu doar satul acela
domol ca înserarea urcă asfaltul
peste genunchi
mi s-au subțiat tălpile sunt sensibil rău
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am sunat-o pe mama
Am sunat-o, azi, pe mama, s-o întreb de sănătate,
Se grăbea, era pe drum, cică... merge la cioban.
C-or venit oile-acasă, că sunt grase și că-s toate,
Și că tre' s-aduc-acasă... toată brânza, pe un an!
Mi-a mai zis că păpușoii... s-au făcut, că sunt destui,
Că fasolea-i sus, în pod, că și ceapa e destulă!
Că a pus la geam, mușcata și c-a pus niște gutui,
Că-s destule toate cele... hrană-n iarnă, pentru gură!
Da' cică-i, totuși, necăjită, că e casa singurea,
Că pe drum îs mai puțini, oamenii-s mai necăjiți.
Că ulițele-s mai triste, că-i prea mare liniștea,
Că vecinii-s tot mai rari... și-s pereții scorojiți.
Am sunat-o, azi, pe mama... ș-avea vocea obosită,
Cic-o doare iar în șale și pe tata-l dor genunchii.
Da' tot ea mi-a spus că: "Asta-i! Că-s din carne plămadită!"
Ș-a oftat a greutate... mi-a cutremurat rărunchii.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vremuri râvnite
Eram copil, când limba mieilor înțelegeam
Și îmi păreau cele mai scumpe păpuși vii din lume,
Erau vacanțe lungi cu saci de amintiri de neuitat
Puși la păstrare acum, lângă comori din sfânta-mi bogăție.
Era pe vemea copilăriei mele,
Atât de ieftină și des găsită bucuria
Și-mi amintesc cât de săraci eram,
Că o păpușă din zdremțe de aveam,
Mă lăudam copilăros la toți copiii.
Acum nepoții noștri au de toate
Mă bate Dumnezeu să mint,
Dar tot mai des îi paște nemulțumirea, plictiseala
Și libertatea o înțeleg greșit.
Mâncam pe-atunci de foame poame acre sau nespălate din grădini,
Căci jocul nu-l întrerupeam ca să mânânc acasă,
Umblam desculță, plouată și dezbrăcată ca să mă călesc,
mă sfătuiau părinții
Eram sănătoasă și fericită alături de copiii din vecini
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la viață am poruncă
De la viață am poruncă:
Dacă vreau să trăiesc încă,
Să beau vin, să mănânc șuncă,
Să mai pot cosi pe luncă,
Că nu se moare de muncă.
Eu sunt protejat de muncă.
Viața-n moarte nu m-aruncă.
Cu zer și brânză mă hrănesc,
Cu pastramă și cu șuncă,
De-aceea nu îmbătrânesc.
Mă simt încă-odată tânăr,
Și tot mai îmi place încă,
Anii trecuți să mi-i număr
Mergând la coasă în luncă,
Cât este vara de lungă.
Ba mai mult decât atât,
Am o poftă mai adâncă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (7 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă parlamentarilor...
Vezi, la oala cu smântână
Cum se-avântă azi, motanul?!
Vezi cum lună după lună,
Toacă bani parlamentarul?!
Vezi flămândul corb cum urlă
Împroșcând mereu injurii?!
Unde-i, unde-i cașcavalul?!
Liniștiți... îl papă unii...
Vezi? Sunt vulpi pândind în coadă
O greșală, apoi sar...
Sar la gâtu oemnirii
Și de nicăieri apar...
Toți vor bani... lichizi... Ori poate
Vile mari în Cotroceni...
Vor mașini.... mulți cai putere...
Dar teren la Ungureni?!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă parlamentarilor...
Vezi, la oala cu smântână
Cum se-avântă azi, motanul?!
Vezi cum lună după lună,
Toacă bani parlamentarul?!
Vezi flămândul corb cum urlă
Împroșcând mereu injurii?!
Unde-i, unde-i cașcavalul?!
Liniștiți... îl papă unii...
Vezi? Sunt vulpi pândind în coadă
O greșală, apoi sar...
Sar la gâtul omenirii
Și de nicăieri apar...
Toți vor bani... lichizi... Ori poate
Vile mari în Cotroceni...
Vor mașini.... mulți cai putere...
Dar teren la Ungureni?!
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula coronavirusului gazetăresc
Cică-ntr-un sat, s-a întâmplat,
S-ajungă, fără-a fi chemat,
Un "animal" deloc văzut,
Un virus, cam... necunoscut,
Care, se zice, afectase
Doar amărâții fără case
(Dar nu și pe un Președinte,
Catârul, fără multă minte,
Un fost Primar, cel ce furase
Cu catâroaica-i, șase case.
Fusese el votat, în vară,
De oile plecate-afară,
Din satul unde el domnea
Și peste care-acum voia
Să aibă azi puteri depline,
Cu un partid, tot de ovine).
Așadar, virusul dorit
Doar de catârul învestit,
Să poată el partid să-și facă
Peste mulțimea cea săracă.
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Provizoriu
În patul cu speranțe plouă din cer mirese
și stă cu lumânarea aprinsă un zevzec,
se-mpart gogoși cu urdă pe strada Zece Mese,
amantele de beznă se-ndrăgostesc sub bec.
În câte-o dimineață răsună veșnicia
ca un oracol hâtru și îmbuibat cu vin,
din catifeaua minții abdică laș pruncia,
și-atunci, nevasta tristă se-ncurcă c-un vecin.
Adu-ți deci lampa veche și niște mere coapte
cât timp îți porți ficatul ca pe-un pământ de flori,
vor anii triști s-o șteargă pe fluviu, într-o noapte,
în bărci cu lăutarii cântând ușor din viori.
Dezleagă depărtarea, aprinde foc de vreascuri,
tu, cavalerul tristei figuri de semizeu,
căci și-au pierdut arhangheli condurii printre teascuri
tot bătucind lumina din boabele de seu.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tom, de la zdrențe la papillon
Vi-l amintiți pe Tom O' Malley,
veteran " cat of the alley"?!
tot ca el, un biet motan,
ce-și dă drumul pe burlan,
eu am fost până mai ieri,
alergat chiar de hingheri,
dar așa printr-o minune,
am trăit să vă pot spune,
o poveste adevărată,
cu Regina cea bogată,
într-un mare stil lejer,
m-a uns, astăzi, cavaler,
sunt deci, Sir Împiedicatu',
a aflat de-acum tot natu'.
am conac lâng-o pădure,
sunt pe fel de fel de cure,
cură cu brânză Stilton
sau cu vodcă cu bulion,
Bloody Mary parcă-i spune,
nu puteau găsi alt nume,
[...] Citește tot
poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Admirăm
Îl admirăm pe domnul Lear, poetul, nu pe rege,
Cam turbulent părea, din el ceva se va alege,
Are urechi și mâini și ochi, citește, cântă, zboară,
El s-a luptat cu mari furtuni, cu vântul prins în moară,
Visează revoluții noi, bea vinul doar cu zeii,
Când nu găsește un leu mort, se joacă și cu mieii,
Dar cineva l-a cam turnat, fu dus la un ospiciu,
s-a sinucis pe drum, de ce? Din drag de doamna Liciu.
I-au scris o biografie, ah, nu amintea de Shakespeare,
Pentru că domnul Lear era un fel de arhitector.
*****************************************
Ziua-i masivă, albă și rece,
Ca un colegiu pentru colege,
Numai iubita, doar ea se zărește
Într-o oglindă ca ochiul de pește.
Trece cu trenul omul cu trenciul
Luat pe-o hârtie de treisprezece,
Numai iubita în nouri se scaldă,
Ziua-i masivă, rece și albă,
Numai iubita, subțire, înaltă
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intra muros
În acest oraș, dacă nu te sprijini de zidurile amintirii
și nu-ți aprinzi o țigară înseamnă că vrei doar să
treci mai departe, să începi lucrul la marele și ultimul
poem, cel al câmpului, al liniei ferate, al spațiilor deschise.
În acest oraș amintirea plutește ca un cocor uriaș, transparent,
care fâlfâie încet din aripi, tulburând muzici surde,
și aerul din jurul aripilor devine într-un fel nisipos, auriu
și începe să ningă luminos peste toți acești deținuți
neputincioși ai prezentului.
În acest oraș este voie să se plângă pe statuile avuzurilor,
căci nimeni nu întreabă nimic. De când ceața îngerilor
a început să se lase în suflete, nimeni nu mai întreabă
nimic, căci drumul fiecăruia trebuie răzbit acuma,
altfel ceața te poate închide pentru totdeauna.
Ceața și trunchiurile întunecate ale copacilor...
Câteodată mergi de parcă ai vâsli. O simplă lunecare fizică,
o deplasare nesemnificativă, dar necesară. Gândul tău
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa parlamentarului român
Alergând după avere și putere-n Parlament
Se lovesc, tot dând din coate, dar nu-i doare, evident.
Nu le pasă că în lumea care i-a votat cândva,
Mor săraci în gerul aspru și în lupta asta grea.
Nemâncați, sub biciuirea și pedeapsa de a fi,
Pentru tot ce se întâmplă, vor răspunde într-o zi.
Nu cei muți, netrebuielnici, înainte vă vor sta,
Ci aceia ce puterea vor dori a o avea.
Alergând după avere și putere-n Parlament,
Pare-mi c-ați uitat Carpații... Nu veți mai fuma nici Kent!
Vreți să strângeți bani în conturi și mașini de lux. Stăpâni
Vă doriți să fiți de-a pururi peste-o mână de români.
Ați uitat de seminția și puterea geto-dacă
Ați plecat uitând pământul românesc, în lumea largă.
Voi aveți șoferi liote de pestrițe limbi, dar vai!
Gravă este lupta pentru "cașcaval, averi, mălai".
Se lovesc tot dând din coate și nu-i doare, evident
Și tot caută să urce, sus, mai sus, în Parlament.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada marelui bețiv
I
Sătul și-nvins de lumea asta vană
Eu beau peste măsură când am bani...
Și fiindcă-mi trece viața de pomană
O să-i pun capăt peste câțiva ani
Se spune despre mineși mulți ar confirma
Că sunt o brânză bună, într-un burduf de câine,
Că dacă beat prin crâșme mult mai puțin aș sta
Nu m-aș gândi cu frică la ziua cea de mâine.
Și fiindcă niciodată cu banii nu stau bine
Se spune despre mine că-s leneș și calic
Că mi-am făcut părinții și neamul de rușine
Că fac degeaba umbră și nu-s bun de nimic.
O, voi copii ai urii și-ai vorbelor deșarte!
Ușor e să vezi paiul din ochiul celuilalt...
Nu trebuie nici minte și nici prea multă carte
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Solie de pace
Din vremea primului bard, pisicile merg pe gard,
Pe când câinii, mai nerozi, umblă cu covrigi în cozi.
Și ca din senin iscară, cu insulte și ocară,
Tărăboi și tevatură, drept la noi în bătătură.
Declarând război pe față, sângeros, fără speranță,
De atunci se ceartă-ntr-una, cât e ziua, cât e luna:
- Vezi-ți de oasele tale, că îți curg din gură bale!
Ia păzește bătătura, latră cât te ține gura!
- Bine că ești tu deșteaptă! Vezi, stăpânul te așteaptă
Să dai printre șoareci iama, să le faci degrabă seama,
Că s-au cuibărit în șură, rozând tot ce prind în gură,
Iar în pod sau în cămară, zici că e peron de gară!
Te credeam mai înțeleaptă! Torci, când șoarecii așteaptă
Să mănânce cașcavalul?! Dormi, când pândește rivalul?!
- Ce să-ți spun, mare mirare, stai cu coada-ntre picioare,
Pe când hoțul dă târcoale la țarcul cu animale.
Stai la soare, cocoloș, tolănit, precum un moș...
- Bine că torci stând pe labe, cot la cot cu alte babe...
- Știi ceva, vezi-ți de treabă! Eu-s frumoasă, nu sunt babă!...
- Las' că tu ai început; să dormi cum ți-ai așternut!
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Judecata vulpii
În pădure locatarii
Hotărâră de-o adunare.
Vor să fie judecată
Vulpea, fiindcă-i vinovată.
Și ca-n orice adunare,
O să spună fiecare:
Pentru ce e vinovată
Și cum trebuie tratată.
Vulpea este acuzată
De o rață supărată:
- Mi-a mâncat ouăle, frate,
Le lua nenumărate.
Cuibul cum mi se umplea,
Vulpea iute îl golea.
Când am vrut a le-apăra
Ea la mine se dădea.
Dacă nu zburam pe dată,
Azi eram și eu mâncată.
Iar la a mea surată
[...] Citește tot
fabulă de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Mă anunță Poștărelul că-mi aduce o scrisoare,
că de viață Mosorelul duce lipsă, nu mai are!
Așteptam pe prispa casei ca să mi se-aducă plicul
și-mi pusei în fundul plasei ca avere mai nimicul.
Cea cu coasa dacă vine, tot pe mătură călare,
orice i-aș da nu-i convine, n-o să am nici o scăpare.
Nu știu ce-o să iau cu mine, nici gol nu pot să rămân,
mă îmbrac cum se cuvine că n-am fost nicicând păgân.
Bogăția mea rămâne, le-o las lor pe-acest pământ,
mă dau Ție, tot, Stăpâne, nu vreau să-i văd suspinând.
Iau cu mine doar mândria că i-am îngrijit mereu,
că mi-am făcut datoria și nu i-am lăsat la greu.
Dar nu vreau ca să mă plângă, nici să scrâșnească din dinți,
mâna cu toții să-și strângă din respect pentru părinți.
Ca mâncare vreau decât roșii cu brânză și ceapă,
dar, să nu-mi rămână-n gât, îmi iau o cană cu apă.
O s-o-nfășor cu fir roșu ca să nu fiu deocheat
când vreo babă-mi zice "moșu'" să mă prefac supărat.
Nu vreau vin, eu beau doar țuică, nu este mare scofală,
iar neveste-mi îi spui că este apă minerală.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șapte ani de-acasă
Cât de departe ești, copilărie,
Că de-aș putea da timpul înapoi,
Aș zice c-a trecut o veșnicie,
Că-i mai aproape ziua de apoi.
Dar oare pot uita căsuța albă,
Ce-n Postul mare mama o spoia,
Când tata țesăla o iapa dalbă
Și-n curte un curcan se înfoia!?
Noi alergam desculți prin ierburi ude,
Prin șanțurile pline cu noroi,
Iar seara eram niște paparude:
Tata-l plesnea pe unul, țipam doi!
Mama sărmana, încerca să-l țină,
Dar încasa scatoalce pentru noi,
Țipa la el, că țuica e de vină,
Și-n casă era mare tărăboi.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ileana
1.
Pesemne, stele am visat,
Pe-un cer, din timpuri grele,
La tini' pe trup s-au arătat
Tulpini prea vechi de stele.
2.
Și, poate, vremuri de-început
Spre spații să te cheme
Și ai scăpa, din azimut
Spre-întâile lor gheme.
3.
Care sunt stele ce se nasc,
De mult, se scrie vreme,
Și poate, încă, stele pasc
Lumini ce cresc, devreme.
4.
Din apă, este dorul meu,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre brânzeturi și prezent, adresa este: