Citate despre brazi și noapte, pagina 2
Mireasma nopții...
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
astept să curgă timpul mai alene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (septembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasma nopții
Mireasma nopții plină de jăratic,
îmi otrăvește sângele în vene,
singur sunt astăzi și văratic,
mă simt cuprins de-o odioasă lene...
Nu te mai caut, să cuget uneori,
e un calvar ce trupul îmi străpunge,
ce liniște e când nu mă-mpresori,
și dorul tău nu mă ajunge...
În urma ta doar pulbere și fum,
în ochii mei regrete efemere
și taina nopții ne sărută - acum,
în goana ei își ia la revede.
Iar am plecat spre lungă pribegie,
și nopțile vor fi pustii de azi,
nu mai rămâne nici o mărturie,
doar luna ce colindă printre brazi...
poezie de Sergiu Boian (24 august 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanță în stil vechi
Se stinge amurgul cu roșii văpăi,
Și noaptea de vară
Coboară-n tăcere pe munți și pe văi,
Înaltă și clară.
La marginea apei să-și caute vad
O turmă s-abate.
Răsare și luna din codri de brad,
În singurătate.
Măicuțele-n umbra părerii de rău
Se duc să se culce;
Din vale s-aude un glas de pârău
Sălbatic și dulce.
Odihna s-așterne pe sfântul lăcaș
Din vremea străbună.
Și numai o fată cu dor pătimaș
Mai cântă sub lună.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când voi muri, iubite
Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânți cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Și, dacă vrei, mă uită.
Nu voi mai vedea umbre,
Nu voi simți ploaia;
Nu voi auzi privighetori
Cântându-și triste aria:
Și-astfel visând într-un amurg etern,
Fără zi sau noapte,
S-ar putea să-mi amintesc
Sau să uit de toate.
poezie clasică de Christina Georgina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luară, deci, pasărea și o tăiaseră, o fierseră și o duse împărătesei; iară ea, după ce se prefăcu că se însănătoșește, începu a se găti de cununie. Din sângele păsărelei crescu la fereastra împăratului un brad înalt și frumos, și era o minune cum de într-o noapte crescuse așa de mare și falnic. Împăratul chemă pre grădinar și-i porunci să aibă cea mai marei îngrijire de acel pom. Iară țiganca, cum auzi, n-avu odihnă și-i puse gând rău. Pricepuse, drăcoaica, că încă nu scăpase cu totul și cu totul de primejdie. Se făcu iară bolnavă, mitui iară pe vraci, cari spuseră împăratului că până nu va tăia bradul să-l fiarbă și cu apa aceea să-i facă baie, nu va trece împărătesei. Împăratul se supără până la suflet, văzând că logodnica fiului său e piază rea, fiindcă de când a venit ea, n-a avut parte de nici un lucru ce i-a fost lui drag. Lăsă să taie și bradul ca să nu mai aibă nici un cuvânt a-l mai supăra cineva cu ceva, și se hotărî ca de aci înainte să nu mai facă pe voia nimănui, daca ar mai da peste ceva care să-i placă.
citat celebru din povestea Cele trei rodii aurite de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sterpul Podiș Orgal nu se afla nici un mănunchi de copaci. Doar ici colo niște tufe lipite de pământ, care nu ofereau pic de adăpost împotriva frigului nocturn. Stânci câte pofteai, unele pe jumătate îngropate, altele abia în echilibru și cărora un brânci le-ar fi ajuns pentru a se rostogoli până în brădet. De fapt, singura plantă care creștea din belșug pe solul pietros era un scaiete gros, numit "spin rusesc", ale cărui semințe, zise Elisee Reclus, au fost aduse în coame de caii moscoviți "drept darul pe care rușii l-au făcut transilvănenilor în cinstea unei vesele cucerii."
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistematizare
S-a furat un munte
era aici aseară
locul l-ați arat
și-ați pus secară
l-ați furat
cu păduri și ciobani
n-au mai rămas decât
trei bolovani
bandiți tâlhari borfași mișei
vă bateți joc de munții mei
sigur l-ați cărat în valea mută
să-l vindeți pe valută
la noapte
îl veți zidi înapoi
cu cetină mesteceni și oi
vulturi și zăpadă pe frunte
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Crăciun
Sfântă noapte fermecată,
Firea toată-i mângâiată
De făptura delicată
A pruncuțului divin!
Îngeri cântă-n aer moale,
Plâng cu fluturi nori agale,
Tuturor le iese-n cale
Stea ce magii-o văd când vin.
Ce cântări și ce ecouri!
Se-ntâlnesc pământ și nouri!
Toți așteaptă mici cadouri,
Cu colinde-n noapte vin.
Un covrig, un măr, o nucă,
Rezemată de-o ulucă,
Pregătește să le-aducă
Mama, cântec de alin.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarna acasă
Pe al iernii drum cernit
De trei zile și trei nopți,
Fulgii cad necontenit
Pe-ale văii porți.
Ninge, ninge neîncetat,
Când mai lin, când viscolit
Prin fereastră stă mirat,
Orășelul troienit.
Din povești noaptea se lasă
În tabloul fermecat,
De mâini dalbe de crăiasă
În omăt pictat.
Brazii 'nalți s-au îmbrăcat
În veșminte lucitoare,
De natură ferecați,
Cu-ale albului zăvoare.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Acum
Acum e bine. Iar suntem străini.
Nimic din mine nu-i al tău. Nimica.
Tăceri, și-atât, trecând prin brazi și pini,
s-au dus de mult nesomnu-n doi, și frica.
Și, ca-nainte de-a ne fi știut,
redevenim persoane singulare.
Avem un cer și-o noapte fiecare,
acum e bine nopțile-au tăcut.
De-atâtea ne-mpliniri suntem prea plini,
nici așteptarea n-o mai știm, nici frica.
Suntem și-n noi și între noi străini.
Din tine nu-i nimic al tău. Nimica.
poezie clasică de Mihu Dragomir din Versuri noi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colinda de inimă
Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea in cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.
Brațul meu, o coadă de cometă;
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastru de ger.
Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniște albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.
Ave vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor,
cu zăpada argintie și mută.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul unei nopți de iarnă
Apărea în stele dințate
chipul tău de atunci, numai contur.
Nopțile mele, în nopțile mele.
Stam lungit pe zăpadă, privirea
îmi hoinărea printre cetini, în jur,
Și nu mi-era frig. Dimpotrivă,
abuream tot ca o pâine albă.
Stelele mă priveau curioase.
O, tu, carne a mea, visătoare,
o, voi, fosforescentelor oase!
Tot viitorul călătorea, călătorea,
de sus, de sub norii cei nevăzuți,
pe fulgii cei albi, căci ningea,
dragostea mea i-apăsa, apăsa,
și ei mi se topeau în răsuflare.
Pân' la genunchi mi s-ar fi scufundat piciorul,
dacă-aș fi vrut să calc peste gheață,
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul codrilor
La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc
Stă singur. E întuneric și plin de spaime locul,
Arnulf e însă tare, și vesel arde focul.
El și-a încercat departe prin alte țări norocul
Cu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc.
Așa dori Hatursa: bărbatul ei să fie
Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie.
Și Arnulf de dragul fetei, când fata i-a jurat,
Vândutu-și-a palatul și-n taberi a plecat
Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat.
E frânt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere;
Și focul arde vesel, e noapte și tăcere.
Dar galbenele flăcări prin codru străbătând
Ajung pe la culcușul de iederă uscată
A negrei Nopți. Și Noaptea de zare deșteptată
Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată,
S-apropie de flăcări și aproape-n urmă stând
Viteazului în față, ea lung la el privește,
Domol, apoi cu glasul abia-nțeles, vorbește:
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima
Sălbatica inimă fu albă în pădure;
O, spaimă-ntunecată
A morții, așa și aurul
Muri în norii gri.
Seară de noiembrie.
La goale porți de abator stăteau
Sărmanele femei grămadă;
În fiecare coș
Intestine și carne putredă cădeau;
Blestemată hrană!
Al nopții porumbel albastru
Nu aducea-mpăcare.
Întunecată chemare de trompetă
Străbătea al ulmilor
Frunziș de aur umed,
O zdrențuită flamură
Fumegând de sânge
Care-n sălbatică depresie
Pândește un bărbat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se crapă de noapte
... mă gândesc la tine
lăută de drumuri
cu imaginea ta pe retină
în ultimu-mi abur
cum darul
sub bradul necunoașterii noastre
deschide fereastra
se crapă de noapte
lumină...
poezie de Maria Pirlogea
Adăugat de Mariace
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb și negru
Încă o noapte albă în contul vieții gri
Încă un bulgăr negru la muntele de smoală
Încă un om mai crede si altul îl înșeală
Si "a minți" se-aude la fel cu "a iubi".
Nu mai putem distinge minciuna de greșeală?
Ni-i dat să spargem, noaptea, tot ce zidim pe zi
Cu-aceste falimente de praf ce vom zidi?
Iubito, cum sa ducem angoasa mondială?
Ce drept are minciuna sa vină între noi?
Dăm pensie la diavoli să ne păzească iadul.
Noi reînviem și raiul, și muntele, și bradul!
Te-acuz și-ți cad în față tîrîndu-mă-n noroi.
Noi sîntem programații, trimișii, posedații
Unui blestem mai mare, mai rău și mai adînc.
M-a umilit minciuna, pe-a cărei notă plîng.
Strigoii-nstrăinării din casa noastra ia-ți-i.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veac
Umblă mașinile subpământești. În nevăzut peste turnuri
intercontinentale zvonuri electrice.
De pe case antenele pipăie spații
cu alte graiuri și alte vești.
Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi.
În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului.
Se profețesc prăbușirile, sfârșesc în sânge cuvintele.
Undeva se trage la sorți cămașa învinsului.
Arhanghelii sosiți să pedepsească orașul
s-au rătăcit prin baruri cu penele arse.
Danțatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit
pe-un vârf de picior ca pe-o sticlă întoarsă.
Dar sus, la o mie de metri-nălțime, spre răsărit
stelele își spun povești prin cetini de brazi
și-n miez de noapte râtul mistreților
deschide izvoarele.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ridică-te române, profanii tăi să piară...
Ridică-te române și uită-te în munți
Înlănțuiți de vreascuri, de brazi (și ăia ciunți).
Și uită-te la tine, cămașa ta-i de gheață,
Iar somnul tău de moarte confiscă orice viață.
Visezi coroane nalte și regi călcând pe tun ;
Dar unde-ți este oare mândria de român?
Că noaptea care vine e noapte pentru țară,
Iar tu te stingi simțit în pâinea ta amară.
Rănit e pieptul tău de visul cel naiv,
Ce negura a-nghițit... e mort definitiv!
Să știi că zeii mor în tunet sau în fulger,
Și-acela ce te-nșeală sub masca unui înger.
Ți-atârnă ceru-n ștreang, te uiți ca un străin
La doi bătrâni bolnavi cu inimi de pelin.
Deschide bine ochii... și iată sărăcia - UMBLĂ!
Nu încuviința avarii, că patria nu-i umbră!
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (februarie 2018)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Bucurie
Vreau astăzi să-ntoarcem privirea în sus,
Spre codrii cu brazi, spre cerul cu lună.
Veniți să-ndrăznim să simțim nemurirea
Cu inima-n repede tropot cum sună!
Solemnă și gravă ne turbură noaptea
Curgând pe izvoare și-n codri fierbând
Cu nările largi din găvanele palmei
Sorbim răsuflarea-i de fum și pământ.
O stea se prelinge în sus către creasta
Înaltă a cerului, clopot gigant.
O altă se sparge cu flacără mută
Și țăndări astrale înfige-n neant.
Cu trosnet un brad a căzut și aud
Din lut cum un mugur trudește să vie,
Am ochii la veșnica trecere-a lumii,
Dar inima-mi plină-i de grea bucurie.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta
(mi-e frică de întunericul nopții, pentru că sufletul vrea lumină și lumina e iubire și iubirea, e viață)
În noaptea asta, mamă,
Mă simt străină-n lume
Aș vrea să îți sărut și mâna
Și să te rog să ții lumina,
Că e târziu și trece Luna.
M-așez pe trepte lângă nori
Să-ți fiu aproape, să-ți fiu dor
Și fulgi de nea îmi sunt iubire
Și nu știu, mamă, de sunt bine.
Miresmi de cetină de brad
Și clopote se-aud pe deal
Și chipul tău între luceferi
Ca o icoană prinsă-n stele.
În loc de beteală ți-aș prinde
Iubirea mea pe flori de sticlă
[...] Citește tot
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre brazi și noapte, adresa este: