brutalitate şi moarte

Iubim, separat, viaţa

Mi-e dor... Rănile dor
Că nu-mi eşti alături
Prea deasă e ceaţa
Şi de urât înnebunesc,
Iubim, separat, viaţa

Ne-ncearcă gânduri de mătase
La joc de zaruri agresiv
Râvnim secret la şase-şase
Şi jubilăm fără motiv

Iubim, separat, viaţa
Am uitat ce-i aia-mbrăţişare
La braţ, sacoşa: facem piaţa
Şi ştim demult, se mai şi moare

Doamna în negru îşi ascute coasa
Şi seceră brutal fiinţe-spice,
Bat clopote, e-ndoliată casa,
Nu-i nimenea în jur să ne ridice...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ramona Mihaela Opriş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degustare leită cu moartea burlescă

În labirintul raiului advers,
Ce cade peste mine ca o brumă,
Un ochi de-al tău mă-ntâmpină pervers
Şi-nlătură brutal orice cutumă.

Apleacă-mă peste prăpăstii vechi,
Pândeşte-mă cu buza coaptă, grea,
Şi degetele tale în perechi
Să-mi dezvelească sânul de cafea.

Pogoară peste mine duhul sfânt,
Al unei păcătoase Magdalene,
Şi-apoi să plămădească din pământ
Cireşe-ngenuncheate pe sub gene.

Veneţii se deschid pe coapse reci,
Gondolele în mine se opresc,
Păunii ţipă lung, iar dacă pleci
Măcar să mă ucizi la ceas burlesc.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

eu nu înţeleg multe lucruri
ce par a fi simple şi nu sunt
cum ar fi de exemplu
scânteia de început
naşterea moartea această
trecere aproape brutală
prin zeci de anotimpuri incerte
din coapsa evei sâsâitul şarpelui
raiuri promise abandonate
îmi fac semnul crucii pe buze
accept desprinderi masive
din calota polară pentru că simt
cu instinctul acela primar
tragedia supravieţuirii
încă o dată îmi fac semnul crucii
pe frunte în dreptul inimii
şi tot nu înţeleg de ce mi-au fost daţi
ochii aceste fântâni larg deschise
înspre centrul pământului

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbier evreu: Îmi pare rău, dar nu vreau să fiu împărat, nu e treaba mea. Nu vreau să conduc sau să cuceresc, aş vrea, dimpotrivă, să-i ajut pe toţi dacă s-ar putea – evreu, arian, negru sau caucazian. Cu toţii vrem să ne ajutăm unii pe alţii, aşa e natura umană. Vrem să trăim din fericirea celorlalţi, nu din suferinţa lor. Nu vrem să ne urâm şi să ne dispreţuim. E loc pentru toţi în lumea asta, iar pământul e bogat şi darnic. Ne-am rătăcit pe drumul unei vieţi care poate fi liberă şi frumoasă. Lăcomia ne-a otrăvit sufletele, a închis lumea cu o baricadă de ură şi ne-a împins în sărăcie şi vărsare de sânge. Alergăm din ce în ce mai repede, dar ne-am închis în noi înşine. Maşinăria abundenţei ne-a lăsat în penurie. Ştiinţa ne-a făcut cinici, inteligenţa – distanţi şi inumani. Gândim prea mult şi simţim prea puţin. Mai mult decât tehnologie, avem nevoie de umanitate. Mai mult decât inteligenţă, avem nevoie de bunăvoinţă şi tandreţe. Fără acestea, viaţa devine potrivnică şi atunci totul e pierdut. Avioanele şi radioul ne-au adus mai aproape. Însăşi natura acestor invenţii ne cere să fim buni, să ne avem ca fraţii, să fim uniţi. Chiar în acest moment vocea mea este auzită de milioane de oameni din toată lumea, milioane de bărbaţi, femei şi copii deznădăjduiţi, victime ale unui sistem care chinuie şi arestează oameni nevinovaţi. Celor care mă aud acum le spun să nu-şi piardă speranţa. Sărăcia care se abate acum asupra noastră e doar efectul trecător al lăcomiei, al amărăciunii oamenilor care se tem de progres. Ura dintre oameni va dispărea, dictatorii vor muri, iar puterea pe care au luat-o de la oameni, va reveni oamenilor. Şi atâta timp cât oamenii vor muri în numele libertăţii, ea, libertatea nu va pieri. Soldaţi! Nu vă lăsaţi pe mâna brutelor, a celor care vă dispreţuiesc, care vă transformă în sclavi, care au pus stăpânire pe vieţile voastre, care vă spun ce să faceţi, ce să gândiţi şi ce să simţiţi! A celor care vă îndoctrinează şi care vă tratează ca pe nişte animale. Nu vă lăsaţi pradă acestor monştri, acestor oameni-roboţi cu minţi şi inimi mecanizate! Voi nu sunteţi roboţi, nici animale, ci oameni! Aveţi în inimi umanitate! Voi nu purtaţi ură celorlalţi. Doar cei neiubiţi şi inumani urăsc. Soldaţi! Nu luptaţi pentru sclavie, ci pentru libertate! În versetul 17 din Evanghelia după Luca scrie: "Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru", al tuturor oamenilor, nu al unui grup, nici al unuia singur! Voi, oamenii, sunteţi cei care aveţi puterea să creaţi roboţi, să creaţi fericire! Voi, oamenii, aveţi puterea să faceţi această viaţă să devină liberă şi frumoasă! Să folosim această putere în numele democraţiei, să ne unim în lupta pentru o nouă lume, o lume decentă care va oferi oamenilor şansa să muncească, tinerilor – un viitor şi celor în vârstă, o bătrâneţe sigură. Brutele au ajuns la putere promiţând toate acestea. Dar au minţit, nu şi-au ţinut promisiunea şi nu o vor face niciodată! Dictatorii se eliberează pe sine înrobind oamenii! Să luptăm acum pentru a împlini această promisiune! Să luptăm pentru o lume liberă! Să rupem toate barierele naţionale, să înlăturăm lăcomia, ura şi intoleranţa! Să luptăm pentru o lume raţională, o lume în care ştiinţa şi progresul să aducă fericire oamenilor. Să ne unim întru democraţie! Hannah, mă auzi? Oriunde ai fi, Hannah, priveşte spre cer! Norii se risipesc, soarele răsare din nou. Am ieşit din întuneric la lumină. Ne aşteaptă o lume nouă mai bună, în care oamenii vor lăsa în urmă ura, lăcomia şi cruzimea. Priveşte spre cer, Hannah, sufletul omului a prins aripi şi zboară în sfârşit spre curcubeu, către un viitor glorios. Un viitor al tău, al meu, al nostru tuturor. Priveşte spre cer, Hannah! Priveşte spre cer!

replici celebre din filmul artistic Dictatorul, scenariu de Charlie Chaplin (7 martie 1941)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XI

Rânduiri ale morţii, rosturi paşnic ivite –
omule, pururi stăpân, să vânezi te-ndârjeşti;
năvod şi capcană, ades vintre ciuntite
prin văgăuni atârnate, sărbătoreşti;

tiptil coborâte. Semne-ale păcii păreţi,
dar brutal lângă mal vă smuncesc slugi ce-aşteaptă,
şi văgăuna prin noapte-azvârlă pale săgeţi:
turturele bete de soare...
Dar treaba o dreaptă!...

Fie departe de cuget a milei suflare,
cel ce vânează rostul şi-l drege;
sârg şi băgare de seamă-i, prin vremi, vânătoarea.

Să ucizi, poartă chipul mâhnirii noastre pribege...
Cuget senin, neprihană şi rouă,
doar ce-n fapte ni se dăruie nouă!

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Onorabilul Henry Bennet

Niciodată nu mi-a trecut prin cap,
Până în ziua când eram aproape de sfârşit,
Că Jenny îmi dorea, cu inimă plină de ură, moartea.
Eu aveam şaptezeci de ani, ea treizeci şi cinci;
Ajunsesem o umbră de om încercând să-mi îndeplinesc datoria de soţ
Faţă de Jenny, Jenny cea roză şi plină de viaţă.
Dar toată înţelepciunea şi rafinamentul minţii mele,
O lăsau, de fapt, rece.
Mai mereu pomenea de forţa uriaşă
A lui Willard Shafer, şi despre nemaipomenitul fel
În care odată, la Georgie Kirby's,
A scos singur o maşină din şanţ.
Aşa că Jenny a moştenit toată averea mea şi s-a măritat cu Willard –
Bruta aia cu muşchi! Sufletul acela de clown!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsura Spaniei

Am schimbat oraşele de câteva ori
iar trecutul meu este-o lungă uitare
Noaptea precedată de umbre ajunge-aici
şi-întotdeuna se dovedeşte inutil s-o repudiez
Voi muri într-o zi şi cunosc atât de puţin despre viaţă
Viaţa este periculos de simplă
Viaţa viaţa simplă este brutală
Dar când vine inocentă primăvara cu capul descoperit
mă simt invulnerabil şi iau iarăşi totul de la capăt
Luna martie este frumoasă când se-apropie de noi
cu promisiunile primului pas spre vară
Sunt întreg în acea perioadă iar zilele devin ale mele
Eu nu reprezint nimic dar vara există
Inima mea cântă
Toate acestea sunt măsura Spaniei
viaţa viaţa mea atât de ciudată

poezie de Ruy de Moura Belo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Mi-s fluturii-ntr-o aripă..." de Violetta Petre

M-ai acuzat brutal de neputinţă,
Şi ai ieşit plângând din dormitor,
Rămas-a doar peruca pe covor,
Să-mi adâncească neagra umilinţă.

De-o oră, planetar lovit de drame,
Nu pot să mă cobor încă din pat,
Căci cu cătuşe roze m-ai legat,
Şi-acuma risc, stingher, să mor de foame!

Te-ai răzvrătit când semidezbrăcată
Te-am refuzat şi te-am rugat să pleci,
Ai declarat că nu mă ierţi în veci,
Ba chiar o să mă dai în judecată

Ai spart nervoasă la plecare-un geam,
Şi uşa de intrare-n locuinţă,
Ai dovedit plenar, cu prisosinţă,
Că eşti un vajnic fiu al lui Adam!

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singură împreună

Spune-mi că algele inimii aduc blândeţe
Că răvaşul extras spune "până la batrâneţe"
Că mareea şi amintirile sale se întorc la Dumnezeu
Că Nomadul urmăreşte vântul mereu

Că mâine dimineaţa-mi vei spune "eşti frumoasă"
Că o vei face doar cât să nu mai fiu întoarsă
Că oglinzile nu au nimic, sunt lac de sare
Că ard ochii şi fac doar umbre pe trotuare

Că omida când moare formează Crisalida
Că piatra brută şlefuită formează piramida
Că omul îşi caută consistenţa, nu fericirea
Că neghiobia jocului de zaruri dă ştirea

Că întregul nostru trecut e doar naştere
Că greutatea sacului înălţat ca o rugă-i cunoaştere

... Că topiţi în timp şi schimbaţi în nisip
Eu nu mai am nimic să-ţi zic.

[...] Citeşte tot

poezie de Cezara Fantu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie

Nimfe în putrefacţie,
Străzi goale...
Azi, declinul a început obsesiv
să-mi şoptească la ureche
că noi nu ne-am cunoscut,
că noi nu am ajuns niciodată
unul în faţa celuilalt.
Marginea de sus a vieţii mele
a fost,
aş fi vrut să fie
Aripa.
Aripa mea nedemnă,
de a zbura.

Azi cand moartea, aproape că mă pândeşte
De după zăbrelele
de stâlpi de sare,
de icnet,
de spărtură de mare
am auzit, uneori

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Cătălin Ion Duţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

17

forcepsul m-a smuls din visul pe care îl trăiam
înainte să ştiu de planul acesta

m-am născut înainte să râd
ca pielea descuamată de narcise a primăverii
ca viermii intestinului gazdă
ca firul de păr aspru de pe negul bleg

m-am născut înainte să-mi înţeleg inutilitatea
stigmatul sufletului ofilit pe chiloţeii mov ai vecinei
oligofrenul hrănit cu cerneala unui stilou stricat
4000 de lire - pentagon gold- doar pentru o semnătură

adoptat

forcepsul mă smulge cu brutalitate
fără să înţeleg
semnul de fluture

mă arunc de pe foaia albă

[...] Citeşte tot

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre infinit

Privea în pacea nopţei făptura-i transportată,
O perlă uriaşe în ceruri aruncată
Monarch la azurare etern triumfător,
Pe Sirius fantastic ducând în vecinicie
Spre o necunoscută albastră'mpărăţie
Gigantica-i vâltoare de fer şi de fosfor.

Din recea-i înălţime lumina lui trufaşe
Neantul îl despică prin falduri uriaşe
Şi răspândeşte o brumă de magic diamant
În casa unde, palid, perdut în contemplare
Cu sufletul în sânul sistemelor stelare,
Visa la nemurire al cerului amant.

Atunci pradă unei sublime-alucinaţii
Uitând de timp, de moarte, de lume şi de spaţii,
El vede din cereasca şi falnica cupolă
Plutind într'o senină şi vast-aureolă
Un înger cum coboară cu aripi diafane
Tăiate din beteală etericei Diane,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Anestin din revista “Orion” (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresia

La colţ de stradă mor prieténii,
amantele se culcă cu mai mulţi,
copiii simt c-au devenit adulţi,
tot alergând pe străzile pustii.
Şi toamna rece vine peste noi,
iar frunzele, pe ritmuri de poem,
plutesc incert pe trenuri care gem
ducând soldaţii noştri la război.

Oraşul tot e un coşmar stupid,
iar oamenii stresaţi nu înţeleg
ce-i parte separată ce-i întreg
în graniţele care ne închid.
Şi-n orice întrebare e un chin,
îl resimţim în inimă şi-n gând,
se sting în noi speranţele plângând
pe marginile unui crunt destin.

Himerice imagini trec prin vis
şi ne trezim în spaime şi-n delir,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu laptopul prin oraş

Mă strecor ca un ochi bătrân pe străzile mirate
Ale oraşului obosit de atâtea povesti brutale
Siluit de plânsul cerşetorilor cu vieţile stinse
La piaţa Unirii în neunirea creştinilor convertiţi
Barosanii îşi parchează frustrările ilegal în locuri nemarcate
În Centru Vechi sunt oameni noi vomitaţi din capitalism
Prăjiţi în sos de iluzii magice sclipitoare cumpărate ieftin
La Universitate un anticar volant drogat moare de foame
Îngropat în toată literatura universală nevândută vreodată
Nişte ţărani alogeni beau bere prostă, mănâncă mici şi înjură
În Obor
Doar la Foişor ţiganii şireţi veşnici cu gura ştirbă
Bat la babaroase făcute din os de corporatist
Bucureştiul se întoarce să-şi ia tributul numărat în vieţi
Înghite pe toţi nou-veniţii ce se grăbesc în Gara de Nord
Îi mesteca zdrobindu-le casele sărăcăcioase fără gard de la ţară
Şi apoi îi scuipă într-o flegmă cirotică direct pe stradă
Doar doi bătrâni internaţi la Obregia, pensionari de când lumea
Interbelici care nu au fost niciodată cu metroul
Râd fără rost

[...] Citeşte tot

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupii şi mielul

O haită de lupi
s-au năpustit în stână
să prindă mielul cu blană de aur
să-l jupoie, să-l pună pe frigare
şi blana să o facă dar pentru diavol
merg tiptil, lupii în jurul stânei
doar or găsi o portiţă
prin care să intre să smulgă mielul fermecat,
ca apoi să se sature şi să se îmbogăţească
în stână stau ascunşi mulţi paznici
cu blană albă şi glas ascuţit
aşteptând mişcarea brutală
a lupilor flămânzi
au reuşit să intre, dar cum mai ies?
acei mişei de lupi
care până mai ieri erau flămânzi
şi stăpânul turmei le-a sacrificat o scroafă
ca să-i sature pe lupii flămânzi de altă dată!
scroafa nu au mancat-o, au pus-o la îngrăşat
pentru zile negre când este cazul de sacrificat

[...] Citeşte tot

fabulă de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O baladă modernă a morţii cerşetorului de sub pod

noaptea înainta tot mai hotărât peste umbrele oraşului
frigul atacase violent totul deasupra asfaltului crăpat de timp

în cârciuma din gang fumul de ţigară se întinsese gros, ca un nor alburiu,
deasupra puţinilor clienţi rămaşi
vocile tari şi răguşite umpleau aerul călduţ,
plin de un miros greu de transpiraţie

la o masă şubredă, un cerşetor îşi calcula, uşor ameţit, gurile de vodcă rămase în pahar
şi asculta cu atenţie o poveste porcoasă spusă lângă el
care nu se mai sfârşea

cerşetorul termină ultima sorbitură
după care cerşi de la o masă vecină cinşpe mii pentru încă o vodcă ieftină
despre care lumea spune că e făcută în camera din spatele barului
din fecale macerate de om

o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghiţitură prelungă
se închise la toţi nasturii paltonului său ros până la căptuşeală
îşi aprinse o ţigară

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Creţu din Orice om este un cântec fără rimă (2012)
Adăugat de cretumadrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

La casa de nebuni

Tăcând, c-un, semn opresc trăsura:
Tăcut mă sui. Alt semn mai fac,
Plecăm făr-a deschide gura.
Birjarul, eu şi caii tac.

Căci dobitoacelor cu minte
Degeaba le mai ţii un spici,
Când ele fără de cuvinte
Pricep mai repede un bici.

Vreau să vorbesc, dar cu nebunii
În falansteru-n care unii
Sunt mari poeţi şi mari tribuni.
Deci: hai la casa de nebuni!

Îmi iese doftorul.—Dă-mi pace!
Cu cei mintoşi eu n-am ce face,
Ş-aş vrea pe toţi să-i pot uita:
Venit-am nu la dumneata...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul VII

"Osanna, sanctus Deus sabaòth,
superillustrans tua claritate
felices ignes horum malacòth!"

Aşa şi-ntoarsă-ntr-ale ei surate
văzui cântând din nou acea făptură
deasupra cui un dublu foc s-abate,

şi ea şi toate danţu-l re-ncepură,
şi,-asemeni unor foarte iuţi scântei,
departe-ascunse-n clipă-mi dispărură.

Eu mă-ndoiam şi "Zi-i, ziceam, ce vrei
să-i zici, o, zi-i stăpânei şi-i vorbeşte
s-astâmpere-al tău dor cu vorba ei."

Ci-acel respect ce-ntreg mă stăpâneşte,
chiar numai şi gândind la Be şi ice,
făcu să fiu ca omul ce-aţipeşte.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Paradisul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grodek

Seara-n tomnatice păduri răsună
Armele morţii, întinsurile aurii
Şi-albastrele lacuri, deasupra soarele
Sumbru se rostogoleşte; cuprinde noaptea
Muribunzilor luptători, sălbaticele plânsete
Ale gurilor zdrobite.
Dar liniştea-n adâncul văilor adună
Nori roşii în care mânios Dumnezeu sălăşluieşte
Ce sângele sie-şi vărsă, a lunii răcoare;
Toate drumurile sfârşesc în neagră descompunere.
Sub ramurile aurii ale nopţii şi ale stelelor
Se clatină a umbrei Soră prin tăcuta dumbravă
Spre a saluta fantomele eroilor, capetele sângerânde;
Încet răsună prin trestii întunecatele flautele toamnei.
O mândru doliu! Voi de minereu altare
Flacăra fierbinte a duhului hrăneşte astăzi o cumplită durere,
Nenăscuţii nepoţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostaze

Ipostaza I
întotdeauna fusese curios în privinţa direcţiei
pe care grupul avea să o urmeze...
curiozitatea- o nerăbdare copilărească
alimentându-i frisoanele de ură şi pesimism.

depindem de noi înşine, îşi spunea
şi i se părea o normalitate
să devină nesociabil în mod sistematic.

pe ce alt drum al desăvârşirii
putea să apuce?

ningea de câteva zile
iar liniştea se răsucea deasupra
ca într-un spectacol din cirque du soleil
"o inimă de om şi-n clopot bate"
îşi spunea amintindu-şi de îndepărtatele
şedinţe de partid.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Sibechi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!