bunele maniere şi existenţă

Alte învăţături ale cuiva către fiul său

I

Fiule, stinge lumina când dormi, iar dacă luna te
bate, scoate-i cu mâna — dreapta umbra de sub pernă.
Nu te răsuci mult. Dacă e să-ţi amorţească ceva,
oricum îţi amorţeşte.
Dacă dormi dus şi cu vise ; - coşmarul tău e viaţa
mea. Nu încerca să fii cuviincios când dormi, fiule,
încearcă să nu visezi.

ÎI

Cel mai mult, fiule, eu nu am iubit-o pe mama ta.
A iubi nu înseamnă a suge lapte, fiule. A iubi nu înseamnă a fi fericit, fiule.
Noi doi, uită-te şi tu la noi, ne asemănăm numai
prin faptul că ne sărutăm. Aerul care iese din tine intră
în mine. Să facem economie de aer, fiule, şi risipă de timp.

III

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradă idilică

Dacă ai fi venit la paradă
Portalul ar fi rămas cuviincios
Nouă petalele ni s-ar fi deschis
În frenezii şi însufleţiri ingenui
N-ar fi existat singurătate stringentă
Nici letargii presărate cu sincope
Numai o sursă rezonabilă de simpatie
Asortată cu primăveri înţesate de pasiuni
Cu potriviri în sens număr şi cauzale
Din chintesenţa dorului senzitiv
Afecţiuni în totemuri expansive
Chemări spre idile tranşante
Împliniri platonice în expansiune
Voluptăţi clare reverberând în vogă
Transfigurări în succesiuni patetice
Ascensiuni onirice în predestinări
La ceremonia splendorilor angelice.

poezie de David Boia (23 iunie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiule, varsă lacrimi pentru cel mort şi, ca un om copleşit de durere, începe-ţi plângerea, înveleşte-i trupul aşa cum e datina şi nu-i trece cu vederea punerea în mormânt. Plângi cu amar, jeleşte-te şi ţine-ţi mâhnirea după cuviinţă, o zi sau două – ca să nu-ţi atragi clevetire –, apoi alină-ţi întristarea. Că din întristare vine moartea, iar întristarea inimii slăbeşte tăria. Întristarea stă mână-n mână şi cu nefericirea, iar viaţa săracului atârnă de inima lui. Nu-ţi lăsa inima pe seama tristeţii; amintindu-ţi de moarte, alung-o. Nu uita: nu există întoarcere! Mortului nu-i vei fi de nici un folos, iar ţie îţi vei face rău.

Isus Sirah în Ecclesiasticul, 38:16-21, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de TraianD
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt

Sângele băut de existenţă
în interiorul rugăciunii e omul
la fântâna cerului sunt merinde de ploaie
mâncăm apa clipelor, curgătoare
pârâiaşul trecerii timpului în viaţa asta minusculă
cât o afacere cu Dumnezeu
pe banul de Luntre

Femeie, în nenumele tău fac nuntă
pe degete preotul Dumnezeu ne-aşază inele
veacul ne intră în piele
şi doarme cuvântul

Doamne, lumina Ta presară umbre
beţia nefiinţei canin adulmecă mormântul
când liniştea prin mine e să umble

Tăcere, doamnă a mea
ţi-am furat un zâmbet de tristeţe
pe unde

[...] Citeşte tot

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ozon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum 1

Dacă mă concentrez bine acum nu există,
ce rare sunt prieteniile în acest jalnic rezbel,
trăim foarte singuri între mişei, acum şi tăcerea ucide
ca o haită de lupi, cum e mai bine?
Fiecare se crede un everest mai mititel ori mai mare,
noi nu ştim câte coloane de foc au trecut,
câte stele s-au stins, câte iubiri au fost înjunghiate,
nu avem timp pentru politeţuri,
omul primitiv nu polemiza,
deschide computerul, vei vedea câte crime se petrec
pe secundă, pe glob, ei şi?
Bolboroseala sângelui unui tuberculos,
fratele meu, Cain, dă-mi mâna, simt vijelia mâniei sale.
Apoi vom vorbi, vom bea vinul greu, darul pământului,
cineva cântă, acum este acum.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Profesor spune

Domnul Profesor spune,
Nu-i cere cuiva ce nu poate, minune,
Poţi fi rege ori cerşetor,
Nu cere, nu veni-n ajutor.
Nici prea devreme, nici prea târziu,
Mai bine nu veni, coliliu,
Tu prea spargi nimburi, baloane, săpun,
Aerul este unicul bun,
Tu te rezemi de flori şi de nori,
De zăpezile din Labrador,
Păsări – marile mori de vise,
Nu eşti printre ele, cineva te ucise,
Zburăm absolut separat, la un hat,
Atomii vrăjmaşi ne-au iradiat,
Umilinţa nu-şi are locul aici,
Politeţea cu atât mai puţin, bibilici.
Nevoie de Pygmalion există,
Ce şanse pentru statui din revistă,
Un tren deraiat, un trend răsuflat,
Orizontul pulsează ca un cord spart,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sookie (pregătindu-se de prima întâlnire cu Jackson): Mi-e frică.
Lorelai: Ştiu.
Sookie: Îl plac.
Lorelai: Şi el te place pe tine.
Sookie: De unde ştii că nu e politicos?
Lorelai: Sookie!
Sookie: Vorbesc serios. Parcă l-am încolţit şi s-a simţit prins în capcană şi a fost obligat să spună da.
Lorelai: Nu a fost obligat să spună da.
Sookie: Dumnezeule. Teoretic sunt angajatorul lui.
Lorelai: Sookie!
Sookie: Păi sunt. Îi cumpăr produsele. Existenţa sa depinde de mine.
Lorelai: Sookie!
Sookie: Sunt un agresor sexual!
Lorelai: Păi atunci ai nevoie de nişte gene false.
Sookie: Nu e amuzant. În acest moment sunt disperată, singură şi o criminală.

replici din filmul serial Fetele Gilmore
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă o dată îl asigură pe tânărul său coleg informatician de sprijinul său în ceea ce privea aducerea la bordul navei albastre a acestor doi roboţi, cât şi a acestui computer, de care informaticianul susţinea că ar avea absolută nevoie, spunând că nu vor exista nici un fel de probleme cu domnul director dacă ziua următoare, la ora 12.00 fix se vor prezenta la dânsul în birou fără aceşti doi roboţi, încă neterminaţi. Acum, după ce aflase despre Lucian că ar fi preferatul directorului Institutului şi după ce acesta îl plimbase chiar cu maşina directorului prin oraş, apoi până acasă, nu avea absolut nici o îndoială că totul se va rezolva cu bine. Când coborâră, doamna Marilena Ristea îi aştepta cu masa pusă. Lucian însă refuză politicos, iar în cele din urmă se retrase. Mihai şi părinţii lui îl conduseră până la poartă, unde îl aştepta maşina albastră a directorului, acea superbă maşină nouă, elegantă, modernă, complet nepoluantă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-I DERANJEAZĂ..., DIMPOTRIVĂ... (D-H)

Pe demagogi nu-i deranjează că alţii nu sunt demagogi, dimpotrivă...
Pe cei lipsiţi de demnitate nu-i deranjează că alţii au demnitate, dimpotrivă...
Pe depravaţi nu-i deranjează depravarea altora, dimpotrivă...
Pe desfrânaţi nu-i deranjează desfrânarea altora, dimpotrivă...
Pe cei deştepţi nu-i deranjează prostia/neghiobia altora, dimpotrivă...
Pe duplicitari nu-i deranjează sinceritate altora, dimpotrivă...
Pe egoişti nu-i deranjează altruismul altora, dimpotrivă...
Pe escroci nu-i deranjează naivitatea altora, dimpotrivă...
Pe escroci nu-i deranjează existenţa fraierilor, dimpotrivă...
Pe oamenii falşi nu-i deranjează sinceritatea altora, dimpotrivă...
Pe fanfaroni nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe farisei nu-i deranjează că alţii nu sunt farisei, dimpotrivă...
Pe făţarnici nu-i deranjează sinceritatea altora, dimpotrivă...
Pe fricoşi nu-i deranjează curajul altora, dimpotrivă...
Pe oamenii fuduli nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe grandomani nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe grobieni nu-i deranjează că alţii sunt bine-crescuţi, dimpotrivă...
Pe grosolani nu-i deranjează politeţea altora, dimpotrivă...

[...] Citeşte tot

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

ÎI DERANJEAZĂ... (P-Ş)

Pe paranoici îi deranjează cei care nu sunt ca ei.
Pe parveniţi îi deranjează cei care nu sunt parveniţi.
Pe păcătoşi îi deranjează că alţii sunt neprihăniţi.
Pe păcătoşi îi deranjează că alţii sunt sfinţi.
Pe cei penibili îi deranjează că alţii produc o impresie plăcută.
Pe pesimişti îi deranjează că alţii sunt optimişti.
Pe ponegritori îi deranjează elogierea altora.
Pe porci îi deranjează că alţii nu sunt porci.
Pe cei porcoşi îi deranjează că alţii sunt cuviincioşi.
Pe pramatii le deranjează cei care nu sunt pramatii.
Pe oamenii primitivi îi deranjează că alţii sunt rafinaţi.
Pe prostănaci îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe proşti îi deranjează că alţii sunt deştepţi.
Pe rasişti îi deranjează cei care nu sunt ca ei.
Pe oamenii răi îi deranjează bunătatea oamenilor buni.
Pe oamenii răi îi deranjează că există oameni buni.
Pe răufăcători îi deranjează că există binefăcători.
Pe răutăcioşi îi deranjează că există oameni plini de bunătate.

[...] Citeşte tot

George Budoi în Calităţile şi defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete şi satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un coş plin cu pâine proaspătă

Profetul Mohamed a zis:
"Nu există tovarăş mai bun
pe acest drum decât faptele tale. Ele îţi vor fi
prietenii cei mai buni – sau, dacă eşti crud şi egoist,
faptele tale vor fi şerpi veninoşi
trăind în groapa ta."

Dar spune-mi,
poţi desfăşura o muncă de calitate fără a avea un învăţător?
Poţi măcar şti ce înseamnă aşa ceva în lipsa
unui Maestru? Gândeşte-te că pentru a trăi, chiar modest,
e nevoie de o minimă instruire.

Mai întâi vine cunoaşterea,
apoi, îndeplinirea muncii propriu-zise. Mult mai târziu,
poate după ce vei murit, va creşte ceva
din ceea ce ai făcut.

Caută ajutor şi îndrumare
în oricare ar fi meseria pe care o înveţi. Caută un învăţător

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duminică dimineaţă

I

Satisfacţiile oferite de moliciunea capotului, şi cafeaua băută
Mai târzior, şi portocalele savurate pe scaunul însorit,
Şi cacaduul verde de pe covoraş, şi libertatea –
Amestecate pentru a risipi
Sfânta linişte a străvechiului sacrificiu.
În reveria ei simte asediul
Întunecat al acelei vechi catastrofe,
În vreme ce acalmia se-adânceşte printre luminile apelor.
Portocalele aromate şi aripile verzi, strălucitoare,
Par lucruri dintr-o procesiune a morţilor,
Şerpuind deasupra apei întinse, fără sunet.
Ziua-i asemeni apei întinse, fără sunet,
Calmă-n aşteptarea trecerii paşilor ei visători
Peste mări, spre tăcuta Palestină,
Dominionul sângelui şi-al mormântului.

II

[...] Citeşte tot

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluguşor 2020

Aho, aho, români sărmani,
S-aveţi un lighean cu bani
Nu din mită, ci munciţi
Să fiţi şi voi înstăriţi!
Mâine, anul se-nnoieşte
Pluguşorul se porneşte
Să vă spună realităţi
C-aveţi multe calităţi!
Aţi votat pe la locale
Făcând schimbări epocale
(Asta, unde n-aţi lăsat
Pe loc, acelaşi "cârnat"...)
Aţi votat parlamentari
Cam pe-aceeaşi panglicari
Cu ceva excepţii, dară
Nu facem noi primăvară
Din vreo nouă floricele
(Care nu-s "cele mai cele"...)

Se-ncheie un an ciudat

[...] Citeşte tot

poezie de Petrică Conceatu din Citatepedia (28 noiembrie 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea

După lupte sângeroase pe linii consolidate
Care au durat mai mult de trei luni şi jumătate
În schimb de foc alternativ şi rare, ori simultan
Cu intenţii reciproce de-a nimici pe duşman,
A venit în sfârşit ordin să trecem şi noi la odihnă,
Adică să putem face războiul ceva mai în tihnă.
Schimbul a venit de seara, cum s-a-ntâmplat şi-alte ori,
Dar schimbarea se produce abia-n revărsat de zori
E atâta forfoteală, un nesfârşit vino-du-te
De parcă nu ne-am afla pe teribile redute.
E o figură de stil, dar nu-s decât simple gropi,
Numai c-avem în plus viaţa, şi-n minus făclii şi foc.
Inamicul, dacă-i treaz, este foarte cum se cade,
Pentru că-n aceste clipe nici un proiectil nu cade,
Nici un glonţ nu ne-spăimântă cu şuierul său sinistru
Ca şi cum ar priveghea pe un renumit ministru.

E frumos! Este sublim! Este peste-nchipuire!
Parc-a eclipsat de-odată orice gând de războire.
Aaaaa!... de-ar veni odată vremea noi şi ei să ne sculăm

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţile Damascului

Oraşul Damasc e înconjurat de patru ziduri.
Sprijiniţi în suliţele lor, patru Mari Gardieni stau de pază
Toată ziua, nişte siluete de piatră înalte, iar noaptea
Dorm în turnuri, când sus pe cer felinarul lunii scânteiază.

I

"Acesta-i cântecul cântat de Gardianul Porţii dinspre Răsărit
Când încuie uriaşa poartă şi-apoi fumează sub portocalul înflorit".

Poterna Sorţii, Poarta Deşertului, Caverna Năpastei, Fortul Spaimei,
Avanpostul Bagdadului eu sunt, Pragul Uşii către Diyarbekir, odrasla faimei.

Aurora Persiei cu noi dorinţe poate cuprinde piscurile munţilor îmbujorate,
Dar contrafortul meu pietros refuză alintul acelor săruturi parfumate.

Opreşte, Caravană! Sau treci, dar nu cânta. N-auzi în noapte
Tăcerea-n care picură ciripit de pasăre, deşi toate păsările-s moarte?

Nu trece mai departe! Se spune că-n pustiurile-împietrite e încă şi acum

[...] Citeşte tot

poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!