Citate despre câini și visare, pagina 2
Autoportret cordial
Totul este închipuit în mine:
filozofia oțetului și filozofia fierii.
Dorm alături de mine ca lângă o piatră
care visează pene pe apă.
Nu am trăit cu mine, nu voi trăi cu mine.
Am trăit și voi trăi împotriva mea,
La oamenii care rămân în interiorul meu
pentru a-și îndrepta nodul de la cravată
și pentru a-și tăia pielițele de la unghii.
Toate cele în mine interzise,
sunt interzise și în tine, mamă.
Dar de aici tristețea nu e mai mică
decât uciderea, prin lovire de trunchiul mărului
a nemaipomenit de mulți căței nou-născuți.
Dar în interiorul meu îndreptai totul
atât de delicat, cum mă pricep mai bine,
chiar fața ta, văzută prin frunze de șparanghel.
Și asta e tot ce-aș vrea să fac,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când crivățul cu iarna...
Când crivățul cu iarna din nord vine în spate
Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late,
Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern,
Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern...
Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră,
S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră,
Jăraticul să-1 potol, să-l sfarm cu lunge clești,
Să cuget basme mândre, poetice povești.
Pe jos să șadă fete pe țolul așternut,
Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume,
Iar eu s-ascult pe gânduri și să mă uit de lume,
Ca mintea s-umble drumul poveștilor ce-aud.
Orlogiul să sune - un greier amorțit
Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,
Să văd roze de aur și sărutări aprinse
În vreascuri, ce-n foc puse trosnesc des risipit,
Ca vorba unei babe măruntă, țănduroasă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru marin
Plouă ca un strigăt.
Cerul nopții se revarsă
peste câini loviți de mașini,
peste oameni loviți de inflație,
peste vise amputate.
Plouă în negura nopții
Peste uitare, peste destine.
Peste moarte, peste nepăsare.
poezie de Vasile Ghinea
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru câțiva scriitori justificați de un talent, de o dibăcie sau pornire, zac sute pe caldarâmul artei, întinși ca niște câini ce-și caută,-n blană, puricii la soare. Lenea lor se mișcă lent, într-o zi, cu umbra lor culcată, din stânga la dreapta. Lumina le răsare pe sprâncene, și până seara le ajunge-n spinare. Acești țigani ai artei visează, se scarpină, oftează, sunt amorezați și cântă... Scrisul lor e ciut. Fraza lor fără desen, fără ritm, fără asprimi și rotunjimi, tânjește, se-ntinde, zemoasă, sau se risipește ca praful.
citat celebru din Tudor Arghezi (1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
pe muchia pământului
tropăie o cățelușă urgisită
de arșița norilor călători
căzută de pe trunchiul viselor
prin pâlnia atemporală a amintirilor
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-i? (din drama Steaua mărei)
Norul țipă, marea latră,
Plioscăind de stânci în veci,
Și scheletele de piatră,
În natura cea maratră,
Stau bătrâne, slabe, seci.
În castelul trist și mare,
Ce se nalță rece, sur,
Cu fantasticul lui mur,
Printre stânci cu poala-n mare
Și cu fruntea-n cer de-azur,
În castel izbind de nouri,
Stă-n fereastra ca un arc,
Într-a mărei lungi ecouri,
Fața-n văl de gând și nouri
Al serafilor monarc.
Un monarc cu fața pală
Și cu păr de-un aur blând,
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camera suspinelor
Camera suspinelor.
Câinele care-și roade vechile visuri.
Un zid în noi
între inimă și cealaltă inimă.
Toate lucrurile astea
care-au luat locul copiilor!
Dragostea ca un rechizitoriu.
Lumânarea aprinsă
de cuvintele moarte.
Priveliște inexpugnabilă spre îndoială.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți las aceste versuri...
Îți las aceste versuri, iar dacă al meu nume,
Corabie purtată de vânturi priitoare,
Ajunge-va odată la țărmuri viitoare,
Însuflețind pe oameni cu-n vis din altă vreme,
Să-ți fie amintirea un basm de altădată,
Un cântec spus pe-o veche și ostenită strună,
Cu stihurile mele-nălțându-se-mpreună,
În tainice inele frățește-ncătușată.
- Făptură urgisită, din Iad la Dumnezeu
Nu-i nimeni să-ți audă strigarea decât eu.
Iar tu, ușoară umbră, alunecând fugară,
Treci peste proștii care te-au socotit amară,
Disprețuind grămada infamă care latră, -
Arhanghel cu ochi negri și inimă de piatră!
sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Al. Hodoș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drept câștigat la naștere
mai bine un câine pe pământ
să muști din cei răi
să turbezi când ieși în lume
să-ți lași excrementele pe unde umblă ceilalți
să latri că faci că dregi
să decapitezi orice zboară
să violezi trupuri de visuri
să te repezi la gâtul nebuniei
să mârâi la urechea națiunii
să marchezi hectare de păduri
cel puțin știi că dacă ești declarat oficial
câine
o meriți
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare de Anul Nou
Să nu mă dezmint, prieteni, mă gândesc să vă colind
Și nu vreau să închei anul, cum mă știți, mereu jelind.
Vreau să hohotesc ca proasta, să m-audă-un mapamond,
Să mă prindă miezul nopții-mbrățișată cu un blond.
Și mai vreau să fiu silfidă, să îmbrac al meu deux-pieces
Uite-așa, pocnind din dește. Și să am mare succes.
Să întineresc deodată, ca-n poveste și să strig:
-Nu-mi mai trebuie sarmale, îmi ajunge un covrig!
Să am bani, să nu mai chițăi, că o carte nu mai pot
Să o tipăresc, poeme la lumină să le scot.
Că așteaptă la grămadă, înjurând acest sistem
Și înjur și eu cu ele, că nu-mi pasă, nu mă tem.
Și-aș mai vrea să plec în Franța, la Paris, ce vis nebun!
Dar, eu vreau, acum, când vine Anul Nou, cam tot să spun,
Ce-mi doresc de-o veșnicie, chiar dacă nu se-mplinesc,
Ce-am visat, de-a lungul vieții, cu voi vreau să-mpărtășesc.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Mustesc zemurile păsării, pasărea a fost
împușcată și acum putrezește pe câmp
nici câinii n-o mai mănâncă, su fugit și câinii
pe pustie printre zăbrelele oaselor
dar apare visul în cămașă albă
însângerat în dreptul inimii
se plimbă la marginea pădurii visul
Doamne, știam că pasărea a fost împușcată
nu visul, credeam că mai
am dreptul la vis
taci, îmi șoptește sufletul
visul nu moare odată cu trupul
visul nu e din carne
Iar trupul e doar imaginația visului.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii care sunt de celebritate beți și poartă în inimă ai fatuității scaieți visează la cai verzi pe pereți, la câini cu covrigi în coadă și la fermecați peștișori aurii în cadă.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Schimbări
"Visuri", visele au devenit
Și proastele sunt în "succesuri"
Top; în politica de "dresuri"...
Făcăturile de îndobitocit!
"Și" nu mai este o legătură,
E pus oriunde-ntre cuvinte
La snob și la lepădătură;
Că dă și "stil" și ceva "minte"!?
Nivele sus, săpat tunele,
Cu "tune-up" nou acum sunt tun..."uri";
Cum populara ar fi manele
Și toate rele ce-avem, bun... "uri"!?
Se umple gura de "pragmatic"
Și aceleași poze-n "almanahe";
Pramatiile cu iz simpatic
Mai mult sau mai puțin... valahe!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acuarelă
Trag plapuma rușinii pe corpul meu bronzat:
O, cum mai latră gerul, trezind întregul stat.
Strâng pumnii disperării sub capul meu, fierbinte
Nu cred să te iubească de astăzi înainte
Așa altcineva.
Ci visele ca mrejele, ca un desiș ghimpos...
Trag plapuma,
trag pielea dezvelindu-mă până la os,
De parcă-ar stărui cerul
în carnea-mi să se împlânte,
Ca-n mine tinerețea o viață să tot cânte.
Ci alt vis mă trezește, mă lasă pălmuită,
Și ca nicicând bogată, și ca nicicând iubită...
Eu dintr-un vis în altul aș trece nopți întregi
Când ochii tăi senini ascultătorii regi,
Mi-s pază lângă buze, și-mi însoțesc silaba...
Ca fiarele nicicând să-și vâre-n cântec laba.
poezie de Renata Verejanu din Ofranda omeniei (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul nopții de mâine
Visez că visez... nu-i noapte ca mâine,
Somnul perfid a scos din joben
O floare, un vîrcolac si un câine
Și iar își începe dansul obscen.
În visele mele singură-s mereu,
Mă tot plimb goală pe peroane de gări
Uneori mai port o șapcă de jocheu
Ducând timpul la trap între două plecări.
Pe strada prunciei căluții de lemn
Mă petrec tăcuți ca-ntr-un film vechi voalat,
Parcul de lângă școală ne face semn
O inimă arsă pe-un copac uscat.
Tot ca prin vis mai zăresc în distanță
trase de-un car cu ferestre zidite
toate iubirile fără speranță,
toate dorințele neîmplinite...
[...] Citește tot
poezie de Ella Poenaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul bobului de grâu
Bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă,
Stă generoasă și sfântă pe masă,
Din vecie hrănește pe om și pe câine.
Todeauna când foamea ne-apasă,
Mâncăm din ea astăzi și mâine,
Că bobul de grâu se preface în pâine
Rumenită-n cuptorul din casă...
De suntem pe meleaguri străine
Și n-avem o pâine rotundă pe masă,
Avem nostalgia celei de- acasă
Și visăm la noapte... tu și cu mine,
Că bobul de grâu se preface în pâine...
rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină postmodernistă
ne-am ridicat și noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluții
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluții
refren:
revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veșnicie
o generație s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin și bejenie
dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poți să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oțel ridici și pâine
și carnea vie în brăzdar de coase
refren
așa și existăm. Din capete plecate
[...] Citește tot
cântec, versuri de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză gondolă
Omul-i umbră miscătoare
Se inchină, indreaptă... si moare
Visele zboară amărâte-n puf
Plini de ofuri și năduf
Trupul-mi floare de păpădie
Prin mărăcini și vânturi
Clipele le zdrobesc in file
Număr zile ca un moroi
Gândurile ca niste trestii
Leagănă in valuri tâmpla
Navighez hoinar fără cârmă
Prins intr-o sticlă in valuri
Un răvaș pierdut-mi drumul
Incercând să-mi caut sensul
Câine fidel-mi latră versul
Hrănit de muză cu universul
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansând
nimic nu rezistă
acestui val visător
ce mistuie marea
în dansuri de foc
și o despică
spre noi începuturi
ca un câine pribeag
rămâne nisipul
mângâiat de vânt
suflet rătăcind
în bezna umilă
a singurătății
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină postmodernistă...
ne-am ridicat și noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu poluții
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluții
revolta Twiter... comunism în agonie...
nu zece ani s-au scurs - o veșnicie
o generație s-a mai născut din sărăcie
sortită la declin și bejenie
dar vai, din milioanele de cozi de câine
nu poți să faci măcar o sită de mătase
numai cu furca de oțel ridici și pâine
și carnea vie în brăzdar de coase
așa și existăm. Din capete plecate
constituim o viață lângă săbii
schimbând mereul dor de libertate
pe veșnicul mălai, visat de vrăbii...
poezie de Iurie Osoianu (7 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre câini și visare, adresa este: