căile ferate şi viaţă

Din viaţă

mai cade cu toamnă-n fulgi de iarnă
o gheară de ger lustruieşte, luciu de gheaţă
la orizont o stea străjuieşte cerul
o cale ferată îmi poartă în ea destinul

bate vântul
un colţ de stradă strigă cu ger
un pantof rătăceşte, stingher
un ochi de fereastră priveste la lună
o faţă albă stă sigură-n umbră
la capătul lumii e iarăşi noapte
la răsărit clopotele bat a dimineaţă
a mai trecut un an din viaţă

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2016)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şi voi fi toată viaţa mea pentru Unirea Principatelor Române. Voturile din 5 şi 24 ianuarie 1859, prin care am înălţat pe Alexandru Ioan I pe tronul Principatelor, nefiind decât sublima expresie a eternei dorinţe a românilor, voi susţine cu orice preţ tronul la a căruia fundare am participat eu... Sunt pentru întemeierea guvernului constituţional reprezentativ în toată puterea şi întinderea cuvântului... Sunt pentru libertatea conştiinţei, a presei, a întrunirei, a petiţiei... Sunt pentru aşăzarea dărilor pe un sistem de dreptate pentru toţi cetăţenii... Sunt pentru organizarea marilor lucrări publice: drumuri de fier, canale, porturi... Sunt pentru cea mai mare răspândire a învăţăturii publice, astfel încât fiecare oraş să-şi aibă gimnaziul său şi fiecare sat să-şi aibă şcoala sa primară, încât fiecare român să ştie să scrie şi să citească... Sunt pentru emanciparea ţăranilor prin desăvârşita lor împroprietărire. Sunt pentru cea mai strictă şi temeinică responsabilitate a miniştrilor şi funcţionarilor Statului. Iată principiile pe care le-am profesat de-a pururea şi pe care şi în viitor le voi apăra în orice ocazie şi în orice poziţie mă voi afla".

Mihail Kogălniceanu în Almanah "Viaţa Românească", "Mărturii autobiografice" /"Profesiunea de credinţă"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Doamne
ai grijă
repară Tu ce greşim noi
şi dacă ne-am uitat urât la viaţă
schimbă Tu macazul
fii Acarul care preface linia
din palmă
şi dacă am dat jos din vagoane
cuvinte de plumb
să cadă peste oameni ca grindina
mătură Tu Cerul şi Pământul
curăţă locul pe unde călcăm şi veştejim
şi dacă râdem de ceilalţi mai tocit îmbrăcaţi
trimite-le Tu o haină nouă
să-i putem vedea altfel decât noi
şi dacă de iubire nu suntem în stare
metamorfozează Tu ura lumii
în inimi roşii care să ne păteze gulerele aroganţei
şi dacă nici bunătatea nu ştim să o alegem de neghină
spală Tu păcatele noastre în nouă lacrimi de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om liber

Sunt un om liber,
ceea ce eu gândesc singur,
ceea ce eu scriu singur,
noapte de noapte,
poate ajunge, ziua,
în mâinile voastre,
sub ochii voştri,
poate intra în lume,
poate intra
în istoria literaturii,
sub formă de libertate
care-şi caută rostul.

Nici o libertate
n-are nici un rost
singură,
fără setea de ea,
fără nevoia de ea,
fără dorul de ea,
fără negaţia ei

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu din Antologia "Sunt un om liber" - 1989 (11 iulie 1989)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când noaptea-i nesfârşită şi-i avară...

Se năruie o lume de visări
Acolo unde a-ngheţat cuvântul,
Pe-ntinderi de pustiu, unde nici vântul
Nu mai aleargă vesel între zări...

Şi zâmbetul s-a sfărâmat în valuri
În marea-nfuriată a tăcerii,
De stâncile tăioase-ale durerii,
Când soarta ne-a jucat hain la zaruri...

Să aşteptăm lumina e-n zadar;
Când noaptea-i nesfârşită şi-i avară

Şi ochilor le-a stins speranţa iar
Viaţa... a rămas o simplă gară

În care timpul trece şi-un acar
Semnalizează trecerea-i amară...

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar pădurea

Cine casa încălzeşte
De cum vremea se răceşte?
Cei cu sobe ştiu prea bine
Lemnul din pădure vine!

Unii încă ar mai spune
Lemnu-n toate se impune
Are multe alte foloase
În industrii sau prin case.

Lemnul având aşa valoare
Are o mare căutare
Şi uite aşa, străinul vine
Taie lemnul, ce rămâne?

Şi-o spun cu amărăciune
De tăcem, nu-i iertăciune
Pădurea de nu-i protejată,
Consecinţe-s de durată!

[...] Citeşte tot

poezie de Ionel Popa (22 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclavii iluziilor

Atâţia maci jertfit-au pe-al grânelor altare
Petale-nsângerate în căutări confuze,
Timbrând cu lacrimi mute, scrisori de dor amare,
Punând sărut cu patimi pe-al sufletului buze,

Desăvârşind iubirea nescriselor solstiţii,
Plătind tribut pe vise şi anotimp obscur,
Dorinţe-au pastelat cu faguri de emoţii,
Cernute fără milă de-al brumei toamnei ciur.

Asemeni lor şi noi în turnuri încuiate,
Crucificăm iubirea pe muchii insipide,
Cu trupul biciuit de doruri disperate,
Cerşim o amnistie minutelor perfide.

Fac greve nesfârşite toţii demonii constrânşi,
Iar îngerii plătesc constant al vamei cost,
În grote ne ascundem neputincioşi, învinşi,
Sclavi veşnicei iluzii sub măşti de gând anost.

[...] Citeşte tot

poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti pe firul ploii

pe firul ploii toamna rescrie poveşti
cu iubirile verii născute din boemi
ploaie albastră vreau să-mi limpezeşti
gândurile triste strecurate în vremi

în dansul ploii sufletu-mi liniştesc
are şi ea fantezie şi farmec divin
speranţa e un curcubeu ce îl nutresc
din beţia visării nu îmi mai revin

lacrimile cerului le trăiesc şi eu
ţâşnite din adâncuri picuri de necaz
doruri din inimă suspină din greu
trenul bătrâneţii să-l schimb la macaz

pe firul ploii toamna rescrie poveşti
din zvâcnirile clipei curg lacrimi cereşti

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii indienilor

Pe-aceste locuri pe care călcăm noi azi
Se jucau cândva copiii indienilor, fericiţi, sub brazi,
Ei erau stăpânii acestor preerii cu ierburi balerine,
Unde-acum sunt case din beton şi magazine.

Copacii atunci erau înalţi până la cer
Şi nu erau străzi asfaltate, nici drum de fier,
Nu erau biserici şi nu era nicio clopotniţă,
Doar păduri, păduri şi indieni – şi nici o temniţă.

Numai colibe erau pe iarba de velur,
Iar noaptea urşii dădeau târcoale-n jur –
Locul acum e altul, fără izvoare şi frunze trifoi,
Locul unde trăim, muncim şi ne jucăm azi noi.

poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Ciulniţa

Un şuierat prelung anunţă gara,
Prin compartimente duhneşte a rachiu
Şi parcă trenu-i beat, purtând povara
Ţăranilor, întorşi acas' târziu.

Atraşi irezistibil de unica schimbare
Stau curioşii pe rusticul peron,
Şi cinci minute parcă-i sărbătoare
Zărind o altă lume, vagon după vagon.

Din loc în loc se înalţă semeţi,
-întregind decorul tot mai deprimant-
Ciulinii ţepoşi cu bulbi violeţi,
Printre spaţii de cale ferată, către sat.

Oamenii-s aceiaşi, noroiul mai proaspăt,
Cererea frecventă este... o ţigară;
N-au alternativă, dar s-au resemnat
În obscuritatea vieţii de la ţară.

poezie de Cristian Neagu (26 decembrie 2010)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu prea înţeleseseră ei atunci despre ce fel de liberare era vorba sau ce avea să însemne schimbarea macazului politic pentru viaţa lor simplă şi pornită cu opinteli către capitalismul pe care îl propovăduiau unii în Bucureşti, pe la televizoare sau prin gazetele care ajungeau în sat, dar porecla se lipise de fruntea lui Tănase ca şi cum ar fi fost unsă cu clei. Se pricopsise cu ea, dar nici că-i păsa atunci când era strigat astfel pe uliţă sau la cârciumă. Doar uneori cădea pe gânduri şi îi părea rău că nu se dusese şi el ca alţii în capitală pentru a lua certeficat de revol'ţionar. Auzise de la unii mai iuţi de picior sau care se sloboziseră în scăldătoare că aveai avantaje şi că te puteai orienta mai bine decât ăi de n-aveau hârtia la mână. Dar el rămăsese doar cu liberarea pe care o propovăduise în acel decembrie călduţ, după ce arsese steagul partidului luat pe lopată, cu stupii şi cu porecla. Mai multe nu-i dăduse noul regim. Iar cu fostul şef de post se împăcase până la urmă, la ce bun să ţină supărare dacă erau din acelaşi sat? Doar pentru doi pumni şi câteva înjurături aruncate la mânie? Într-o seară desfăcuseră o damigeană cu vin roşu, luaseră gâturile la două găini, le fripseseră în tuci şi, spre dimineaţă, când începuseră să cânte cocoşii şi învineţea cerul deasupra pădurii, îi dăduseră dracului pe toţi, indiferent de partid, cu tot cu politica lor de curve şi cu mişmaşurile lor...

Cristian Lisandru în Dezrădăcinare (2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serial de primăvară

Ramuri în verde.
Crengi în lăstar.
"Ra"ze în dezmierde...
Florile-n dar.

Cer în albastre
arome în simţ.
Muguri în glastre.
Inimă-n zimţ.

Spirit... în joc
vânt în zefir.
Pui... în boboc
sânge-n delir.

Iris în cald.
Buze în zâmbet...
Dorul în fald.
Dragoste-n zumzet.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex free...

Mi-aş dori un harem,
E-un păcat monogam!
Cel puţin un bigam
De ocazie... barem.

Viaţa-i un val-vârtej,
Ziua-i una... odată;
La băiat şi la fată,
Totul trece prin vrej.

Să te înfrupţi cu nesaţ,
Să ai măcar amintiri
De nebune porniri;
Nu doar trasul pe maţ.

Reciproc e extazul,
Totul nu-i neuron.
Creştem om, din hormon...
Să schimbăm des macazul!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instinct primar

ploaia - omul care-şi pierde echilibrul
în faţa unei boli autoimune,
sfârşitul nu este cum ne-au spus la triaj,
Şambala, Şeol sau Infern, totuna,
dacă trebuie să ne lăsăm hainele la intrare.

nu credeam că o pasăre s-ar putea încurca
în picioarele noastre,
iubirea se auzea, plâns de copil
între pereţii unei cuşete de noapte,
trenul nu oprea niciodată
de parcă i-am fi uns osiile,
trupurile noastre se lăsau bucuroase în puterea
plăcerii de-a nu refuza
dragostea pe calea ferată,

seara apăreau licurici,
şerpi se strecurau printre lucruri,
trecem de viaţa cu numărul şapte
în care trebuie să plătim ce-am iubit la întâmplare

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbări

Ne schimbăm aşa brusc şi spontan,
Şi nu-mi ştiu oglinda de aproape un an,
Ca fulgerul trec momente şi clipe,
Şi mor înainte, destinu' să ţipe.

Şi doare cerneala căci e suferinţa
Ce cade pe foi şi îmi plânge peniţa,
Şi scrie a uitare când mă pierd în zare,
Şi nustiu de-i lună sau poate e soare.

E război cu arme când toate ţi-s clare,
Când trage mintea inima moare,
Un ultim pas ca o veşnicie,
Şi nici oglinda nu vrea să mă ştie.

Şi toate-s aiurea, lipseşte curajul,
Să îmi schimbe viaţa din nou ca macazul,
Stau ca stânca privind ce se-ntâmplă,
Aştept vocea să nu mai fie mută.

[...] Citeşte tot

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (5 octombrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intimitate

Aducându-ne aminte
De unde am plecat
Amintiri au fost multe
Am plecat şi le-am lăsat.

Am venit, din îndepărtatul sat,
Fără asfalt, cale ferată,
De la cei care ne-au îndreptat
Spre o viaţă luminată.

Trimişi să-nvăţăm carte
Ce să ştim, nişte copii
Cu greutăţile toate
Le înfruntăm în fiecare zi.

Cei dragi ne-au fost de ajutor,
Ne-au sfătuit să'nvăţăm
Ca să ne fie mai uşor
Acolo unde lucrăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-ne să plângem

Jos mâinile murdare, după durerea vie
Şi n-aşteptaţi din moarte, un mare capital,
Nu faceţi populism din altă grozăvie,
Şi nu ne mai prostiţi, căci gestul e fatal.
Lăsaţi-ne să plângem, atât ne-a mai rămas,
Să ne strigăm amarul pentru copiii-îngeri,
Voi cei de sus, ne credeţi o ţară de pripas
Şi ne supuneţi, iată, la chinuri şi constrângeri.
Gândiţi-vă la pruncii, suflări nevinovate,
Cum oameni fără suflet îi dau pentru comori,
Sunt rupţi de rădăcină şi aruncaţi departe,
Dar va veni scadenţa şi pentru răpitori.
Nimic nu-i ocroteşte de valul de teroare
Sunt biete păsărele prinse în laţul morţii,
De-acolo, niciodată nu vor putea să zboare,
Lăsând părinţii-n urmă, năpăstuiţi ai sorţii.
Vrem fapte şi nu vorbe rostite cu emfază
Ori maziliri de-o clipă, ce nu-s de ajutor,
Ne va împinge ura, de mai rostiţi o frază
Ca tot ce-am strâns în ani să fie percutor.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele la apus o portocală uriaşă din care muşcă oraşul

iarna asta s-a mutat cu viză de flotant în oameni
despre iubire nici-un semn
blocurile s-au ascuţit şi-n colţuri şoareci cu rânjete de oameni nebuni
rod vertiginos din spiritul vieţii

la magazinul din bulevard două şiruri indiene de umbre
inegal aşezate horcăie la două uşi

pâinea transpiră înainte să fie înfulecată de orfanii ciumei roşii

în partea dreaptă în rândul burduşit la ghişeul cu fericire
se îmbulzeau nebunii
părăsiţi precum corbii lui Hitchcock

în partea inimii ghişeul defrişat de tristeţi
doi copii şi-un derviş rotitor la preţ redus
vindeau poezii

pe şina ruginită de cale ferată
nici un marfar să-şi mai tragă sufletul pe drum

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Meravei (5 martie 2018)
Adăugat de Mihaela Meravei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, fiinţă inocentă

Te-aştept prin întuneric şi prin ceaţă

să vii cu farmecele tale.

Aştept de parcă a trecut o viaţă,

cu sufletul pătat de dor şi jale.

Mi-e dor de-un zâmbet călduros

ce risipeşte orice necaz

şi de un suflet călduros

care te scapă de macaz.

Tu fiinţă inocentă care îmi aparţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Pleşa Dragoş Florian din Poezie
Adăugat de Pleşa Dragoş Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elliot Hawkins

Semănam la chip cu Abraham Lincoln.
Am fost unul dintre oamenii tăi Spoon River, partenerul tău în toate,
Dar întotdeuna inflexibil de partea dreptului la proprietate şi pentru ordine.
Un constant şi fervent membru al bisericii,
Câteodată participam la mitinguri pentru a te avertiza
Asupra răului născut de nefericire şi de invidie,
Şi pentru a demasca pe acei care încercau să submineze Uniunea,
Şi pentru a arăta pericolele reprezentate de sindicatul Cavalerilor Muncii.
În pofida atacurilor din ziare, cum ar fi "Clarion",
Succesul şi pilda meu au inevitabile influenţe
Asupra tinerilor voştri şi asupra generaţiilor care vor veni;
Am mers cu regularitate la Springfield,
Participând la sesiunile Legislativului
Pentru a preveni raidurile distrugătoare asupra căilor ferate
Sau asupra oamenilor care construiau statul.
Am beneficiat de încrederea legislatorilor şi de încrederea ta, Spoon River,
În ciuda zvonurilor că aş fi fost un lobist, un manipulator.
M-am mişcat prin lume în linişte, bogat şi anturat,
Murind până la urmă, adevărat, dar odihnindu-mă aici,
Sub aceasta lespede de marmură în care este gravată o carte deschisă

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!