Citate despre cătușe și timp, pagina 2
Reverie
Trecut-au anii cu a lor viață
Au rămas din ei doar amintiri
Care ne apar mereu în față
Cu realizări sau neîmpliniri.
De ce ești viață călătoare?
Și fugi grăbită-n depărtări
Nu vezi că lumea-i schimbătoare?
De ce alergi spre alte zări?
Mai stai, ia bine seama
Vezi ce se petrece pe pământ
Să știi că cinstea este arma
A omului sărac și obidit.
Harpagon strânge mai departe
Aur, argint și d-ăia verzi
Mereu își face vile și palate
Și în petreceri întruna ai să-l vezi.
[...] Citește tot
poezie clasică de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă universului
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere...
Numeri vieți nenumărate, torci a timpurilor caier,
Tu știi și durerea vieții și a sufletelor vaier.
Tu ești clopot nemuririi, îngerilor torci cenușă
Și-o așezi ca pe-o comoară la a sufletului ușă.
Din a inimilor piatră numai tu cerni praf de stele,
Peste lumea în mișcare, peste vise și poeme.
Univers fără de margini, prinzi în plasa ta de stele
A oceanului morminte, veșnic strânse-n lanțuri grele
Și din valuri sidefate ce se cațără-n genune,
Peste stânci închipuite, lași însemnele-și anume,
Ca un voal de transcendență să unească veșnicii,
Spre a nu cunoaște moarte, noaptea, zările pustii.
Sufli aur și lumină și-n cuvinte miere groasă,
Pentru-a ospăta mesenii la venirea lor acasă.
Suflete pierind în noapte, îngeri, clipe efemere,
Toate, toate-s ale tale, univers de praf de stele!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc nebun
Se-ntâmplă ca în memorie
să capeți aură stranie,
trup de plumb încătușat.
Semnele zilei le adun
cu migală
lângă melcul încifrat.
Veșmânt străin,
odisee a tristeții
Sufletul acesta
a îmbătrânit timpuriu
lângă fluviul mereu răzvrătit.
Zilnic, eliberându-ne
dintr-o taină adâncă
ne absoarbe-n alunecare
jocul nebun
al refuzului.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toate timpurile, cartea cea mai bună a fost izvorul veșnicei tinereți și vieții fără veac. În ea și-a găsit singurele clipe de înălțare și adevăratele prilejuri de îmbărbătare și războinicul încătușat în zalele dorinței de a cuceri și bătrânul gârbovit sub apăsarea grelelor încercări, și adolescentul necunoscător în ale vieții. Cu ea a cugetat filozoful, de ea a fost călăuzit savantul, din ea s-a inspirat artistul, prin ea a viețuit călătorul.
citat din Paul I. Papadopol
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Noiembrie tu m-ai învățat
Să las ploile să mă spele
Și umbra verii ce-a fost
Și anii tinereților mele
Să las vântul să răscolească
Noianul de gânduri și vise
Suspine încastrate în suflet
Și rânduri ce nu au fost scrise...
S-adorm încătușată de brațe
Ce mistuie trupu-n visare
Pe dinafară și pe dinăuntru
Nisipuri mereu mișcătoare...
Să înțeleg că ne scriem povestea
Cu fiece gând și privire
Fire dezlegate încet
Din inimi sau din amintire
poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Centaurul
Trei zile-n nemișcare privise stana. Gândul
Nu cuprinsese forma ce pribegea prin haos.
A patra zi deodată simți că un centaur încătușat în piatră îl aștepta să vie.
Trei zile visătorul își făuri visarea:
Când mângâia cu mâna, când, crud, lovea cu dalta,
Și tresărea lung piatra atinsă cum tresare
Femeia ce ascunde în sânu-i viitorul.
A șaptea zi prin dafini amurgu-ncet se stinse,
Gemea în umbră visul cu marmură robit,
Și, falnic, semizeul, mai alb ca spuma mării,
De noapte se desprinse când lună fu-n văzduhuri.
Cutează Creatorul să-nfrunte-a lui făptură
Și, muritor, măsoară o clipă nemurirea.
Dar iată că se mișcă centaurul, grăiește:
"De ce din somnul pietrei m-ai deșteptat, stăpâne?
De ce mi-e strâmtă haina-ți, de ce mă strânge lutul?
Sunt zeu și sunt ființă deodată. O! durere
De-a ști ce-i nemurirea de mă pătrunde moartea,
De-a ști că nu-i iubire când îmi trăiesc dorința.
Ce nu putură zeii sa facă, ai făcut-o:
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anchetatorul
s-a îndrăgostit de criminal
sau criminalul o iubește
pe polițistă? ori e detectiv
când cauți mai mult dragostea
decât pe făptaș
lași instinctul să coordoneze
ancheta ratată de la început
pistolul e în teacă și de nervi
spargi un ceas lăsat de bunici
trântești timpul să-l oprești
în câteva luni te dumirești
cătușele le porți la brâu
ai făcut cursuri de încătușat
te întrebi de ce plâng femeile
dacă le arăți dragostea?
și nu găsești niciun răspuns
pentru că în viața asta ești femeie
pui evenimentele cap la cap
fotografiile te-nfioară și simți
frica-ți curge-n sânge cu viteză mare
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulturul
Vulturul m-a mușcat de mână când l-am încătușat,
Dar s-a-nvățat cu mine și stă legat în curte;
Un câine l-a umplut de purici, pisica l-a scuipat.
Îi place viața nouă... În grohăituri scurte,
Mănâncă mult... i-e lene... începe să se-ngrașe.
În ochii mici și roșii zadarnic caut cerul;
Aripa i-e greoaie, privirile sunt lașe,
Vulturu-și pierde zilnic simbolul și misterul.
Găinile trec calme, cotidiane, proaste,
Pe lângă el. Vulturul ia grații de păun;
Imperial se uită la păsăreasca oaste,
Căci el numai cu porcul se simte frate bun...
Îl obosește bolta de-atâtea ori brăzdată,
De nu-și înalță ochii spre cerul azurat?
Vulturul nu-și ridică privirea niciodată,
Căci a lăsat-o veșnic spre stârvul căutat...
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
...în alb
mi-ai lăsat inima închisă ochi
în albul în care
nu se pot picta respirații
sub pleoape, oarbă
îmi arunc pământ alb
peste moarte
tu ai culori și-n lacrimi
punctele de suspensie
exprimă orbirea cuvântului în
orice poet...
există un fel de alb
în care culorile la fel de albe
încătușează ochii
în pântece albe
nu se nasc sunete vii
am adunat anomalii
din amândoi
[...] Citește tot
poezie de Andreea Pânzariu
Adăugat de Andreea.Geea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adam: Cumplite timpuri. Derbedeii și ticăloșii au atâta trecere. Ce simplu își ascund răutatea în spatele unor vorbe goale. Orice năzărire a unui prost se poate transforma în ani de închisoare. Nu contează cine are dreptate. Important e să induci teroarea în oameni. Teama că la noapte dau buzna peste tine în dormitor, niște matahale în haine negre de piele, care-ți pun cătușele, în numele unor pretinse idealuri...
replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cătușe și timp, dar cu o relevanță mică.
Rugăciune pentru lucruri
Liniștește inimile ceasornicelor,
prea obosite sunt -
stinge pleoapele becurilor, prea mult ne priviră,
lasă tramvaiele să se odihnească,
să nu tot meargă-ntruna,
să interzici caselor să se grămădească
în orașe ovale, precum oalele.
Roților obosite de tren
poruncește-le odihna florilor,
umple plămânii motoarelor cu aromata liniște stelară,
cu respirația de mort a fumului
să nu mai plângă
marșul înalt al coșurilor, în timp nebănuit.
Eliberează glasul mort al lucrurilor noastre tăcute,
dă răgaz penelor, golește de litere hârtia,
să cuvânteze din rafturi cărțile pătrunse de praf,
peisajele încătușate de pânze
să coboare în camerele noastre -
[...] Citește tot
poezie de Tadeusz Gajcy din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșiorii de Vede
E-o viață, mai vânătă, mai stinsă
În burgul vechi de care îmi legai
Adolescența mea trudită și învinsă
Năvod de stele, vis și putregai.
Îmi pare toamna mai fără conture
Cu miros de rășini și de inert
Decât altdată barca ei ușure
Ce reteza nădejdile pe sfert.
Alți oameni defilează pe 'nserare
Ca să-și înghită porția de timp.
Burghezi mărunți, ei nu duc în spinare
Nici besne mari, nici țăndări din Olimp.
Încătușat pe-o rână în restriște
A amuțit și parcul ca un gând.
Pe bănci nu 'ncearcă nimeni să mai riște
Să-i gâtuie tristețile, râzând.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ion Pena din revista "Universul literar", an I, nr. 25 (20 iunie 1942)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
În concluzie, a apărut o rasă generată de împerecherea dintre oameni și șerpi, care a dat naștere la o rasă hibridă, apărută ca urmare a contopirii liniilor genealogice ale familiilor regale ale celor două rase, care au fost în Antichitate centrate mai întâi în Orientul Mijlociu și cel Apropiat și, de-a lungul a mii de ani trecuți de atunci încoace și-au extins puterea în toată lumea... creând instituții - de exemplu, religiile - pentru a încătușa popoarele din punct de vedere mental și emoțional și pentru a le asmuți unul împotriva celuilalt, făcându-le să se războiască între ele.
citat din Icke (1999)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea confident
Dintre pereții casei, o simt căutându-și
cuibul pe umerii tăi.
Doar tu-cel fără de nume
o vezi cum se înalță sub mirajul
ninsorilor încremenite.
E pasărea confident!
Mă caută doar în zbor, neînduplecată
arcuindu-se lângă trupul meu zvelt.
Zilnic, îi auzi rugăciunea,
o asculți cum se tânguie
după ferestrele cerului,
într-o tăcere ce mă revoltă.
Privește-o cum se hrănește
cu argintăria cuvintelor,
cum își deschide aripile
către vânătorul din oglindă
ce nu-i vorbește despre o măsură
a dragostei...
Pasăre-Cuvânt,
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident (noiembrie 2004)
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele ce vor urma
Nu știu cât voi mai trăi,
Sub ce auspiciu voi muri.
Nu știu cum și nu știu cât
Va mai îndura acest pământ.
Lacrimi înabușite și durere mascată,
Războaie și mascaradă.
Atâta ură, fără masură,
lupte de stradă.
Atâta violență,
Uităm că suntem frați,
A patriei mamă.
Ne sfâșiem între noi,
Pentru ideea de mai bine,
Ne furăm unii pe alții,
Să ne asigurăm traiul zilei de mâine.
Vărsare de sânge,
Priviri care ucid,
Rămânem consternați
la toate ce se-ntâmplă,
Nu ne pasă, câtuși de puțin.
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
țăndările
Mi-ai zis să nu spun nimic
și-am înghesuit cuvintele tale în mine
îndesând deasupra lor dopul.
În agonie am țipat către tine zile întregi
simțind că mă sufoc
dar m-ai lăsat să hoinăresc sub nemilosul soare
și ai tăcut.
Ai fugit de mine și teai ascuns;
m-am clătinat ca un om beat,
m-am agitat,
am combinat ceea ce ai pus în mine
cu tot ce am putut stoarce minții mele,
și când mi-am încătușat tâmplele în palme ca să mă odihnesc
m-ai luat și m-ai trântit de pământ
de mi-a sărit dopul;
și vasul de lut s-a făcut țăndări.
Durerea din urmă a fost incomparabilă, dar
Cum altfel ai fi putut scoate afară comoara pe care ai ascuns-o înlăuntru?
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
The song remains the same
toamna își scoate ruginiul
de sub frunze
natural
coșmarul oricărui om
conștient că numai trecerea timpului
i-a făcut toate astea
adevărat vă spun că nu va trece o zi fără să iubească
eu doar privesc de departe
lucid
cât îmi permit anii puțini și lipsiți de putere
în fiecare rugăciune
îi pomenesc vinovat că nu-mi plac
castanele coapte
untul de arahide
grăsimile nesaturate
eman un fel de răceală
indiferența are zona ei de confort
nu-mi place să vorbesc despre mine
mintea celor din jur înseamnă o imaginație a răului
în zilele bune
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vom fi o stea
Pădure grea de triluri, mi-e sufletul o floare
În timp ce tot mai tainic mă adâncesc în vis...
Încătușate doruri pulsează-nvingătoare
Cărând clepsidra vieții prin porți de Paradis.
Din țărm în țărm se-nalță corole de lumină,
Se-adună precum cerbii hoinari prin preerii;
Cascade de liane sclipsesc sub luna plină
Când dragostea devine un tril de ciorcârlii...
Aici va fi o vară-mbrăcată-n curcubeie,
Vor fi grădini de astre ieșind din viața mea,
Va fi-un amurg de basme cu blânde alizee,
Sfințiți de frumusețe, vom fi aici o stea!
poezie de Cristian Petru Balan (5 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
După o vreme
I
După o vreme înțelegi diferența subtilă
dintre a strânge o mână și a încătușa un suflet,
și că dragoste nu înseamnă reazăm,
și că anturaj nu înseamnă siguranță.
Și începi să înțelegi că săruturile nu sunt contracte,
și nici cadourile promisiuni,
și începi să-ți accepți înfrângerile
cu capul sus și ochii deschiși,
cu grația unei femei, nu cu supărarea unui copil,
și înveți să-ți construiești drumurile în ziua de azi,
pentru că pământul zilei de mâine este incert,
și viitorul are obiceiul de a se prăbuși în mijlocul zborului.
După o vreme înveți...
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiece clipă
Fiece clipă este un drum spre plus infinit.
Lanțuri grele ferecă timpul...
Timpul nu s-a sfârșit.
Dar lunecă vag
Sub al vieții catarg.
Orele s-au topit, nu mai știm cum arată.
Sunt tăceri în noi și pe hartă...
Se aude doar tic-tac-ul absurd
Prins ca între două felii de pâine,
Între cer și pământ,
Între azi și-ntre mâine.
Minutarul este o linie frântă,
Iar ceasul o radiografie 3D
Ce ne-a încorsetat visele.
Mi-am pus ochiul drept în cătușe.
Și când gândul bate la ușă,
Mă îmbrac în cămașa de noapte
Și plec mai departe...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cătușe și timp, adresa este: