Citate despre cafea și ochi, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la cafea și ochi, dar cu o relevanță mică.
Cântec de nuntă
O să zic pe drum de seară,
pe o strună de vioară,
o istorie șucară,
că-i cu boală rea, amară;
o istorie c-un crai
de la nunta cu alai,
și de-ai da cât o să dai,
nu e una mai dihai!
Trist e cânticul, uitat,
de jale și lăcrămat,
cu un fante de gagiu,
trist, și vechi de nu-l mai știu.
Spune-l, inimă, de poci,
scoate-l tu, ca din găoci,
și-l sloboade-ncet, subțire,
cânticul cu tristul mire!
[...] Citește tot
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Cântice țigănești
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea cu gust de tine
Se face-un an de când cafeaua are gust de tine,
Un gust când acru, când amar.
Si dulce uneori, dar foarte rar.
E oricum cea mai bună din câte am băut, mi-e bine.
Ghicesc în zațul ce-a rămas, din ceașcă ochii tăi privesc.
Sunt verzi ca iarba și văd bine,
Săgeți din ei trimiți spre mine.
Ești furios și mă alungi. E dreptul meu să te iubesc.
Nici tu, nici alții, nu mi-l pot lua. Doar Dumnezeu
Cănd o să vrea, va face-odată
Să simt din nou cafea curată.
El mi te-a dat, și-l rog să mi te lase. Mereu.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sete de vis
Rouă de nu te pot uita
A rămas pe ceașca de cafea
Nori cu ochii tăi
Mă privesc după perdea
Sa intors și marea invers
Cerul sa ingropat
Totul este pe dos
Dubios, sunt ca un liliac atârnat
Orbit de ecouri pierdute
Scorbura dorului mă înghite
Visele mă hrănesc
Cu setea de te doresc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Everest
Te cuceresc atât de greu....
Mă-nalț spre tine semizeu
Și când vreau mâna să întind
Instantaneu ochii deschid.
Visam că sunt pe Everest
Zăpezi în jur atât cât vezi
Aburi fierbinți pe masa joasă
O ceașcă și cafea turcească.
Nu-i cort, nu-i munte, nu e strană
Doar eu cu inima în palmă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu vântul la o cafea
Prietenul meu vântul
mi-a trântit adevărul
pe fața albă de masă
O cană de cafea
marca Rilke
amară ca o elegie duineză
Pardon
de
Tudor Vladimirescu - Albești
Îmi cobor ochii taman când
lalelele se deschid
la
prima pagină solară
La cer mă pot uita
însă
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (13 mai 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt zece ani de când am fost pentru întâia oară la Eminescu acasă. El sta pe-atunci în Podu Mogoșoaii, deasupra unei tapițerii, într-o odaie largă în care avea un pat simplu, trei scaune de lemn, o masă lungă de brad, pătată de cerneală, cărți multe, ticsite pe nouă polițe mari ca de vreo patru metri, o mașină de cafea pe sobă, un lighean de pământ într-un colț, în alt colț un cufăr vechi; pe pereți, nicio cadră. Poetul era singur, într-un surtuc lung peste cămașa de noapte. Prietenul cu care venisem îl cunoștea din copilărie, își ziceau tu. Am stat aproape o oră, în care eu n-am vorbit nimic. I-am ascultat pe ei discutând asupra telepatiei. Sfiicios mă uitam la Eminescu. Eram așa de fericit că-l văd. Mi se părea un zeu tânăr, frumos și blând, cu părul lui negru, ondulat, de sub care se dezvelea o frunte mare, palid la față, cu ochii duși, osteniți de gânduri, mustața tunsă puțin, gura mică și-n toate ale lui o expresie de-o nespusă bunătate și melancolie. Avea un glas profund muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară, ca și cum veneau de departe, dintr-o lume necunoscută nouă.
Alexandru Vlahuță în Versuri și proză, Amintiri despre Eminescu, 1889 (1971)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cafea
Te-aș invita la o cafea, iubire,
Dar nu știu unde, cafeneaua noastră
E-nchisă acum și doar în amintire,
Îi susură un rău pe sub fereastră.
Poate-am găsi o alta, în vreo toamnă
Ce rătăcește astăzi, ca și noi,
Tot neaflând un loc unde să-și cearnă
Din ochii triști, încă neplânse ploi.
Ne-am saluta cu câteva cuvinte,
Ne-am spune cât de bine ne e-n suflet,
Apoi știind că fiecare minte,
Am trece peste clipă, cu un zâmbet.
De una și de alta am vorbi,
De vara ce-a plecat să doarmă-un pic,
De iarna ce cândva, iar va veni,
Fără de fapt, să povestim nimic.
[...] Citește tot
poezie de Elena Neicu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reacție interioară
Cafeaua izvor amar,
Prima țigară sărut ce îneacă
Mai departe... umerii, ochii
Vocea se înalță răgușit
Să spargă oglinda în care ocazional
Ne-am siluit.
Lumina plutește doar la suprafață
Pleoapa dinăuntru nu vrea să respire,
Pe perna dimineții, degete obosite
Resfiră bani complici cu gust de răzvrătire..
Ce s-a întâmplat?
Un troc?... O poveste...?
Pustiul a rodit sau s-a purtat război?
Ce s-a-ntâmplat
În spatele acestor largi ferestre?!
Patimă roasă de acidul din noi...
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesomnul meu și insomnia ta...
Această noapte care mă provoacă,
mai bine m-ar tăia, și-apoi m-ar bea
așa cum stau, în propria mea umbră,
căzut ca într-o ceașcă de cafea...
De-atâta timp, eu nu știu decât bezna.
Că sarea pe o rană a căzut
pe simțurile mele dimineața
în fiecare noapte din trecut.
Ridicol te iubesc, în tot nesomnul,
De parcă mă-nspăimant, ca-n zori de zi
dac-aș dormi, aș fi sortit să aflu
că-n veci de veci, n-am să te pot gasi...
Probabil noaptea vine de la tine,
de e atât de tristă și de grea,
cum stă în geamuri și contemplă-n hora
nesomnul meu și insomnia ta.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De cine ți-e frică, Dora?
Ai văzut tu scorpion
să se teamă de nisip?!
Oamenii vin și pleacă,
au în buzunare tot felul
de rețete pentru viața veșnică.
Uneori un demon caucazian
coboară și le pune în palmă
două trei boabe de cafea prăjită. Ei închid
ochii, își aprind o țigară și trosnesc în dinți cafeaua. Oricum
somnul nu va veni niciodată,
așa că trezia asta a ta nu mă sperie. Am în
buzunar câțiva bănuți
culeși de la un mort,
pe care o să-i pun sub o pernă inutilă.
Și oricum peste tot e nisip.
Nisipul nu face niciun rău
dacă închizi ochii.
poezie de Cecilia Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne despart pe noi de flori
Nisipul ridicat de vânt
Ne-a astupat din ochi
Și n-am mai văzut
Cât de curând, cât de curând,
Suflarea lui din când în când
Aruncă depărtarea lată,
Să țină clipă la distanță...
Atâtea depărtări și zări
Azi ne despart pe noi de flori,
Azi sub același cer plăpând
Când ne e soare, când e vânt,
Când e noroiul peste noi,
Când ne mai spală ochii ploi
Și fiecare cu-a lui noapte
Vorbește și se ceartă poate
Și fiecare cu privirea mută
Privește dimineața slută
Însingurată, bând cafea,
Gândindu-se la vremea rea
Ce trebuie să o străbată,
[...] Citește tot
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pare o derulare din amintiri
Noaptea si-a risipit întunericul pe miriștea lunii
eu îl caut prin cotloanele gândului,
nu găsesc decât umbra unui fulger
care mi-a spintecat norii.
Iubito, nu te mai știu acasă printre vise,
ai alte smulgeri din trupul câmpiei
îți văd pălăria prin grâu,
o ancoră la țărmul înmiresmat al cerului.
Tu împarți sănătate celor ce nu sunt bolnavi
și rupi din fiecare câte o poveste,
să mi-o spui când beau cafeaua amară.
Asta zic și eu plăcere, pelerinaj prin ploaie,
să respiri încântarea lascivă și udă
cu sufletul dincolo de împrejurare
și cu sunetele iubirii care se topesc în urechi.
Tu strângi la piept o carte, eu te strâng pe tine
mai tare,
nu văd unde vom ajunge,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (20 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singularității
chiar dacă în inima ta
nu mirosea nimic la plural
nici n-ai avut timp să observi
că privirea ți-a rămas deschisă
spre nebunia mea cosmică
ai fugit desculță
golită de toate adevărurile
doar să mai bem o cafea
înainte să se fluiere începutul apocalipsei
ești singura femeie
care m-a iubit
din singurătate în singurătate
așteptându-mă infinit
mă lași azi
când toate cometele
s-au adunat în ochii tăi
să mă închid în tine
pentru totdeauna?
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud în alb
O eclipsă de soare ai pe șoldul stâng iubito
mai implor tristețea să nu râdă de mine
cu ochii scoși liniștea rătăcește prin sânge
mormintele fac strep-tease în cimitir totul e bine
Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri își beau cafeaua plângând
între noi veșnicia se-ntinde ca un pat
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ce se servește poezia?
Poezia se servește cu dragoste,
a șoptit fata aceea cu ochii mari și umezi, de după colț.
Poezia se servește cu o mângâiere pe frunte,
a rostit repede un copil și a fugit intimidat.
Cu o cană de lapte cald și biscuiți,
a spus femeia cu capot verde, care întindea rufe pe sârmă.
Poezia se servește cu o cafea neagră și în timp util,
a mustăcit din mașină, la semafor, un șofer grăbit.
Poezia se servește cu puțină tărie,
a mormăit un chefliu moleșit pe o bancă.
Noi servim doar epitafuri cu medicamente,
a zâmbit un medic cu cinismul unui salon de spital.
Ascult, merg mai departe și iar întreb:
Voi știți cu ce se servește poezia?
poezie de David Daniel Adam (22 iulie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochiul drept
se uită strâmb la ciorapul
mulat pe piciorul din tabloul
de pictură abstractă
seamănă a labă de pui
cu ochii întorși
furați dintr-o clipă
mai umblă pe trotuarele cu bordurile
de biscuiți cu ciocolată
umbla fără pantofi - cu ghearele în
fipte în bitumul fierbinte -
ochiul meu dus la curățat cartofi
pentru o unitate militară
pulverizată cu bombe
fierbe cazanul pe un foc în derâdere
unde se întorc covrigii
din coada câinilor comunitari
ciorapul agățat se destramă până sus
sub fusta ne
infecțioasă în dimineața
cu tabloul fără soare
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A șoptit fata
că dragostea noastră suferă
de cubism
trec cu pensula peste ea
ochii mari în cărbune
culori pastelate mustăcind
la o cafea amară
pentru părul în două corzi
pictez un pat aruncat
într-o mare aflată în faza sintetică
unde înotăm în așternuturi colorate
dragostea noastră e geometrizată
femeia intră în sfera mea
o formă copiată din natură
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decupaj
Frumoaso,
ți-s ochii așa de-albaștri,
încât dimineața, când mă desprind de tine
ca să prind condica la servici'
îmi pare
că ochii tăi, cârpiți de somn, sunt decupați
de pe fresce de Voroneț.
Doar aburii de cafea
par nouri plutind leneș
peste obcine și peste defilee,
acoperind Moldova,
ca o pată de cerneală,
așa-s de-albaștri ochii tăi,
oglinda mea!
parodie de Constantin Ardeleanu, după Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odihna la soare
Pulsândele
case roșii
dereticate,
fără fir de praf,
cu zdrențele covoarelor
scuturate...
Timpul e aici
să se odihnească...
o ceașcă de cafea,
o pisică în poală,
un hamac
pe veranda
încinsă de soare...
lăsat pe spate
închide bătrânul
ochii
respirând adânc
[...] Citește tot
poezie de Aniela Ungureanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi îngeri
cu ochii cârpiți, la o cafea:
bea tu din ea...
bea tu din ea...
și nu
au sorbit zgomotos (?!) nu au sorbit chiar deloc
din ceașca de os de
pe noptiera mea
care
fruntea îmi odihnea uneori
mai ales
în diminețile oarbe din poeziile futuriste
cu îngeri nehotărâți la un lucru
aproape mecanic în ce
mă privește a
cum
și în viitorul apropiat
depărtării
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cafea și ochi, adresa este: