Citate despre cai și noapte, pagina 2
Se tângui el, se jeli, plânse cu amar că pierduse pe Siminoc; se căi că se prea iuțise, dară toate fură în deșert, că n-avu ce-i mai face. Atunci, plin de obidă și de durere, nici el nu mai voi a trăi fără frate-său, ci legându-se iarăși la ochi, precum și pe cal, încălecă și-i dete drumul în pădurea în care pierise fratele său. Alergă calul ce alergă, și, bâldâbâc! dete în fântâna în care căzuse și Siminoc, și acolo își sfârși zilele și Busuioc, și de atuncea a răsărit luceafărul de ziuă, fiul împăratului, Busuioc, și luceafărul de noapte, fiul roabei, Siminoc.
Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă și luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margini de vis
Ce șoapte se-aud, ce neliniști apasă
Un suflet de fată-într-un vis giuvaer?
Nu-s stelele care clipesc cu mister,
Nici îngeri din Raiul ce-l vrem a fi casă!
Spun șoaptele tainic că îi vor trimite
În mijloc de noapte, la cap să îi stea,
Dorit Făt Frumosul, pe-o rază de Stea,
Sus pe un cal alb și scântei la copite.
*Cu mâna lui, fruntea să-ți șteargă de ape...
Ești singură fără iubit și ți-e greu;
Te lasă-îmbrăcată-n al lui curcubeu,
Vrea setea de dragoste să ți-o adape!! *
Trezindu-se fata pe bună dreptate,
Închide fereastra și ușa la fel...
Chiar stinge lumina să n-o vadă EL
Și astfel fug nopțile nenumărate.
[...] Citește tot
poezie de Mircea Coros
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un războinic doarme pe deal...
Un războinic doarme pe deal
îngropat cu cal cu tot.
Sub cerul pal,
sub stelele coapte,
năvălitorii se vor opri o noapte
și-și vor opri ura.
Animalele lor au să pască prin iarba pân′ la bot.
Pe urmă streinii au să-și urmeze, mări!
drumul,
genunea sau aventura.
Câinii pustiului amușină fumul.
Câinii pustiului sau ai pierzării.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptatea este o femeie
Să nu ne temem că dreptatea e femeie,
Să n-avem îndoieli, devreme
Se naște nedreptatea, dar
Femeia are minte, har.
Cine-i călăul, ce contează?
Justiția e calmă, ea retează,
O noapte am trăit cu o fantomă,
Era justiția, fantastica aromă.
Buboiaele se înmulțesc
Pe trupul iepei,
Iar iapa se hrănește doar cu țepe,
O țară are mulți apucători,
Justiție-femeie ei nu vor.
Iar ajutorul de călău e viitorul,
Stă înclinat și mângâie toporul.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul
Scandat pe drumul vremii copita lui răsună,
Umplură tot pământul fugarii semizei...
Dar noaptea câteodată, în nopțile cu lună,
Când fiecare rază e ploaie de scântei,
îndrăgostiți poeții, atunci când îi adună
Iubirea sau norocul prin codri vechi de tei,
Zăriră, spun cu groază, în goana ei nebună
Năvala de centauri strângând la piept femei.
Și blestemul de veacuri pe neamul lor apasă,
Căci zeul, ce tresare în trup de armăsar,
De-a pururea dori-va femeea ca mireasă.
Deși n-avem potcoava răsunătoare de-aur,
Gonim, o, Zevs, prin lume frumosul în zadar:
în pieptul meu se zbate năprasnic un centaur!
poezie celebră de Ion Pillat din Visări păgâne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie neapărat să visez un cal! O iapă, un mânz, musai, ce-o fi, cum o fi, murg, sur, rotat, maro, potcovit sau nu, cal să fie. Caii îmi poartă noroc, de câte ori i-am visat am reușit, am dat lovitura! Dar de ce oi fi visând eu atât de greu cai? Ce naiba îmi vin așa de rar, de ce se lasă atât de greu? Visez câini, rațe, elefanți, oi, bibilici, tot felul de drăcovenii, numai cai nu. De la Anul Nou încoace dac-am visat trei cai. Buni și ăștia, au fost cu baftă, de ce să nu recunosc: la geometrie am împușcat un șase, la naturale când să mă asculte a sunat de ieșire, la istorie m-a amânat pentru data viitoare, adică pentru mâine. Așadar, mâine mă ascultă, musai să visez la noapte un cal, unul mare, alb, dacă se poate, sau cum o fi, murg, sur, rotat, maro...
Mircea Sântimbreanu în Recreația mare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
O voce pe prora triremei
Din lira pentacordă cu strunele de-aramă
Eu voi cânta la noapte sub cer fosforescent
În murmur de talazuri și în bătăi de ramă,
Pe când trirema spuma în urma ei destramă
Și sparge valul neted vâslind spre Occident.
Din lira pentacordă chema-voi să revie
Poporul ce trăiește în fund stâncos de mări...
Tritonii să-și urmeze uitata pribegie
Suflând prin scoici sonore prelung melancolie
În suflete deprinse cu vechile visări.
Apoi voi bate struna mai tare, tot mai tare,
Poseidon iar să-și mâne fugarii lui marini,
Necheze sub copite de-acum întreaga mare,
Și armăsarii umezi în herghelii barbare
Să treacă albi de spume ca turme de delfini.
Și voi atinge dulce cu dreapta coarda lirii
Căci poate din talazuri târziu se va ivi
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am suferit tăcerea
Am revenit pe planetă născut dintr-o moarte
A unui despotic rege bătrân,
Cu mâini desperecheate de-atâtea despărțiri
Cu o coroană ruptă și-nfiptă între tâmple
Cu picuri grei de sânge scurgându-mi pe obraz.
Nu vreau s-adulmec noaptea trăirilor trecute
Nici vreau să duc abisul gândirilor ce-au fost
Pe culmea voastră sfântă de-atâta inocență,
Vreau doar să stau la umbra cuvintelor nescrise.
Am suferit tăcerea luminii-n miez de noapte
Am călărit pe caii ce mi i-ați dat odată
Pe caii care însă nu i-ați hrănit de-atunci
Iar eu n-aveam nici apă și nici n-aveam ovăz.
poezie de Christian W. Schenk din Răstignirea ultimului cuvânt (mai 1994)
Adăugat de Constantin Dorin Stancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Sunt singurul scrib care în loc să alerg după ciolane de ros am țicneala să mă culc ori să mă scol la trei noaptea, să-mi impun benevol un regim mai strict decât cel de lagăr, pentru a îndruga cai verzi pe pereți literari.
Cezar Petrescu în Corespondența lui Cezar Petrescu (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințul
Biruitor de lifte și jivine,
Așteaptă dârz, la rându-i biruit,
Și ochii lui, de patru timpuri pline,
Incremeniți pe zare, n-au dormit.
Pe locul unde și-a răpus vrăjmașii,
Iar slava lor tărâna a căzut,
S-au arătat, în urmă, în sânge, pașii
Curteniilor șireți ce l-au vândut.
Inchis în turnul morții din poruncă,
Prințul e-ntreg, dar gândurile-l dor,
Ca niște vulturi negri ce-și aruncă
Intre cotețe rotirile lor.
Puterea lui întreagă și vitează
Ascultă-n noaptea de safir și lut,
Din depărtare, calul că-i nechează,
Care prin adieri l-a cunoscut.
Și când îl rod păduchii câteodată
Pe dedesubtul platoșei domnești,
Prințul te simte, spada fermecată,
Prinsă de șold, c-ai tremurat și crești.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străinul
într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început să urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut să dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
[...] Citește tot
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
O noapte cabalină
Mini-fabulă
La mii de ani-lumină-i un astru ca un Rai
Având pășuni imense, sub cer mângâietor,
Pe care-aleargă-n voie mari herghelii de cai,
C-un zeu al lor și fără vreun OM prigonitor!
Micro-morală
Un cal zdrobit de trudă, în grajdul friguros,
Înfometat, scheletic, cu-o rană rea pe piept,
Cu ochii către stele, trăiește-un vis frumos...
Că visul, printre oameni, e singurul său drept!
fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caii luminii
Să deshămăm în zori caii albi ai luminii
Și să-i ducem în luncile copilăriei din amintiri,
Pe limbile lor roșii să-nflorească ciulinii
Cu care-odată ne-am zgâriat în priviri.
Să pască-amintirile noastre fără de vină,
Din jgheabul inimii să bea lumină,
Să odihnească-n gânduri, fericiți.
Cai de lumină, deshămați de noapte,
Fug prin grădinile cu mere coapte
Visând la vremea când aveam părinți.
poezie de Traian Vasilcău din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se sculară ei și plecară după vânat, apoi se întoarseră acasă. Țugulea acum se culca afară în toate nopțile, și tot plănuia cum să facă să-și ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaică, fără să știe cineva, și pândea vreme cu prilej când să-i vie bine să-și ia vinele. Într-o seară se făcu muscă, intră pe coș în cămara unde era cutia cu vinele, pe când zmeoaica nu era acasă; aci daca intră se făcu om, luă vinele din cutie și le puse la picioarele lui. Cum le puse, se lipi, parcă fusese acolo de când lumea. Se făcu iară muscă și plecă acasă. A doua zi, noaptea, trebuia să meargă zmeii la vânat pentru nuntă. Țugulea se duse mai întâi în calea zmeului celui mai mare. Când se apropie de el, calul zmeului începu a sforăi...
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea renaște cu mine, cu tine...
Alerg prin romane la timpul prezent,
Semne îmi las pe vârfuri de creste
Să mi scoată regina și-un rege dement
Din tabla de șah găsită n poveste.
Se spune că timpul se ntoarce în noi
Să pună sechestru pe amintirea finală,
Când ziua de mâine o rupem în doi
Vom spune prezent la povestea de gală.
Poeme împart în poarta stelară,
Printre aplauze îți fur un sărut.
Iubita mea cu sânge de fiară
Să râdem de moarte cum a trecut.
Privește în mine să prinzi de veste,
Primul semn de carte vei fi.
Veni vor ursite să ți bată în ferestre
Că am plecat când noaptea e zi.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samsari și acoliți
S-aud samsarii cum nechează,
Din bolizi de zeci de cai putere,
Ei știu aievea legea să fenteze
Și peste noapte fac avere
Răi, agresivi și plini patimi
Ca niște păsări răpitoare
Încalcă legi, uzurpă datini,
Distrug și calcă în picioare
Urzesc complot după complot
Din fire lacomi și uzurpatori,
După model sinistru, mafiot
Răpesc și fură certele valori
Cu acoliții, prinși de mână
Care la rândul lor rânchează,
Ei iau la trântă nația română
Pe urmă o îngenunchează.
poezie de David Boia (18 aprilie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânători și căruțași, mârțoage și dulăi, culcați toți la pământ, dorm acum duși, la târlă!... Singure, stelele nopții se uită de pe cer la dânșii; ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi, țiuind, scârțâind, fluierând, șuierând și toate acele mii de glasuri senalță cu răsunet potolit în tăria nopții, se limpezesc în aerul ei răcoros și leagănă în somnie auzul lor aromit. Când însă vreunul se deșteaptă și clipește ochii, câmpia i se înfățișează luminată de scânteiele strălucitoare ale licuricilor; uneori cerul se încinge pe alocurea, în depărtare, de o vâlvoare roșatică, provenită din pârjol, și un stol întunecos de păsări se strecoară prin noapte...
Alexandru Odobescu în Pseudo-Kynegetikos, I (1874)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
I-au făcut un leagăn dintr-o coajă de alun, saltea din petale albastre de toporași, iar plapuma era o petală de trandafir. Aici ședea noaptea, dar ziua se juca pe masă. Femeia pusese o farfurie plină de apă și de jur împrejur, pe marginea farfuriei, așezase flori cu lujere în apă. Pe apă plutea o petală mare de lalea pe care ședea Degețica și umbla de la o margine la alta a farfuriei; avea drept vâsle două fire de păr de cal. Era o plăcere s-o vezi. Știa și să cânte și cânta așa de subțirel și de dulce, cum nimeni n-a mai cântat vreodată. Într-o noapte, pe când ședea frumușel în pătucul ei, pe un ochi de fereastră care era spart a intrat o broască. Broasca era urâtă, mare și jilavă. A sărit drept pe masă, acolo unde ședea Degețica și dormea acoperită cu petale roșii de trandafir.
Hans Christian Andersen în Degețica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reporter: De unde ți se trage numele "Armăsarul Italian"?
Rocky: Ei, l-am inventat într-o noapte când luam cina.
replici din filmul artistic Rocky, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă de cal
Să înoptezi mai devreme ca noaptea
e un fel de a zidi ziua în zicere
e un fel de a înopta în noaptea ta
e un fel de a strânge pumnul în pumnal
de a face calul
călărețul
să pască inimă de cal...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre cai și noapte, adresa este: