cai şi vaci

Tandreţe (Satiră)

Gălbuie ca o omletă,
Iubito, eşti o cometă
În primejdie să cadă,
De nu te-aş ţine... de coadă.

În zboru-mi de asteroid
O clipă ochii nu închid,
Să fiu alăturea de tine
Atât la rău, cât şi la bine.

O veritabilă purcea
Să ştii că eşti, iubita mea,
O scroafă din care-i plac
Să se urce în copac.

Pe câmpul unde-ncântă macii
Iubita mea, eşti Coada vacii,
O buruiană ca oricare,
Care se crede că e floare.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul gelos

Pe un imaş de pe câmpie,
Păştea văcuţa cea nurlie;
Un bou, ce-n taină o iubea,
A lui să fie îşi dorea.
Văcuţa, harnică, frumosă,
Cuminte, blândă şi lăptoasă,
E lucru lesne de-nţeles
C-a fost de mulţi curtată des
Deci, de la sine se-nţelege
Că ea avea de unde-alege.
Şi, aşteptând un tip distins,
Angro, văcuţa a respins
Catâri, buhai şi armăsari,
Considerându-i prea... măgari

Dar timpul trece - nu-i de şagă-
Deci trebuia un soţ s-aleagă
Şi tare-i greu de înţeles
Că ea chiar boul l-a ales;
Un dobitoc ciufut, scorţos

[...] Citeşte tot

fabulă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce ajunse pe moşia unui împărat mare, calul învăţă pe băiat ce să facă. El ascultă şi se duse de se băgă argat la grădinarul împăratului. Până a nu se învoi cu grădinarul, el îşi puse o băşică de vacă în cap, în care îşi ascunse părul cel de aur. Grădinarul îl învăţă cum să facă brazde, să semene flori, să le răsădească şi să le îngrijească. Şi îl luase la ochi, căci era spirt, ştii, colea, cum trebuie omului, mână dreaptă, nu altceva. Totuşi slugile din curtea împărătească îl numiră cheleş. Şi, cheleş în sus, cheleş în jos, până ce îi rămase numele Cheleş. Grădinarul împărătesc îmbătrânise la curtea împăratului. El era om destoinic, cu frica lui Dumnezeu şi cinstit. Slujba lui de căpetenie era să ducă în toată dimineaţa câte un mănunchi de flori la cele trei fete care le avea împăratul. Îmbolnăvindu-se grădinarul într-una din zile, chemă pe argatul său şi îi spuse să aleagă din florile cele mai frumoase atâtea câte să-i ajungă a face trei legături de flori şi să le ducă fetelor împăratului.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Animale din Anglia şi Scoţia,
Din toate ţările, de sub mulţi sori,
Eu vă vorbesc, şi mare mi-e emoţia,
Despre anii de aur viitori.

Mai devreme-ori mai târziu, în ceasul sfânt,
Când Omul-Tiran fi-va răsturnat,
În acea zi al Angliei mănos pământ
De animale doar va fi călcat.

Belciugele atunci vor cădea în zeci,
Nimeni şa-n spate nu-şi va mai propti,
Zăbale, pinteni vor rugini pe veci,
Biciuri crunte nicicând vor mai plesni.

Comori ce nu intră-n a minţii sferă,
Grâu şi orz, fân, ovăz, noi vom stăpâni,
Trifoi, fasole, sfeclă furajeră,
Fi-vor ale noastre-n acea zi.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Orwell din Ferma animalelor (1945)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

VIŢELUL ŞI DIOGENE

Fiul vacii,-abia ieşit,
Ca viţel, dintr-un liceu,
Declarat nereuşit,
La examenul prea greu
De-absolvire, fiind prost,
Şi-a zis el, că şi-nvăţat,
Fără bani, tot n-ai un rost;
Altceva-i să ai palat,
Nu cum Diogene-a fost
Doar într-un butoi cazat.
Cum văzuse nişte boi,
Că, ajunşi parlamentari,
După votul dat de oi,
Erau astăzi pe cai mari,
Având vile, bani, femei,
Şi-a dorit, normal şi el
Un statut de bou, ca ei.
De aceea, s-a înscris
În partidul mare-al lor,
Împlinindu-se-al său vis

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata dreaptă - aşteaptă!

Judecata-i pregătită, lupul e judecător
Una vulpe nu-i venită, ca martor apărător;
Dar şedinţ-a început, vaca este judecată
Ea, să pască nu a vrut, şi acum va fi tăiată.
Calul, este avocat, ca să-i pună apărare
Apoi, leul, supărat – avocat de... acuzare;
- Treci la bară, inculpată, să ne spui cum ai făcut
Ai răbdat, şi nemâncată, să dai lapte n-ai putut?
- Domnule judecător, iarba este otrăvită
Ruptă în rumegător, este-amară, avenită:
Este acră, dulce nu-i, şi să nu vă otrăvesc
Am adus martori destui, dorind să vă dovedesc,
Pentrucă, lapte am dat, şi o vulpe a murit:
Tineric-a decedat, şi alţi morţi, nu mi-am dorit.
- Apărarea-i dă dreptate, a spus calul avocat:
Avem otrăvite toate, şi nu-s bune de mâncat:
S-o eliberăm pe vacă, care este-o eroină:
Ţinând, laptele să zacă, şi fiind... fără de vină!
- Eu aş zice s-o tăiem, a zis leul avocat
Apoi, laptele să-l bem; mulţumesc – am terminat!

[...] Citeşte tot

fabulă de Paul Preda Păvălache (30 mai 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menajerie domestică

De multă căldură,
aici în bătătură,
nu vezi nici o figură
sau stârpitură de pasăre,
raţă creaţă,
măcănind de dimineaţă,
nici o găină
trecută peste gard
de la vecină...
Nici nu cântă,
nici nu mănâncă,
nu cotcodăceşte,
nu cloceşte,
de nu plouă,
nu se ouă...
Găina şi raţa
legate cu aţa
stau în şură
ascunse de căldură...

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârful Carmel

Extraordinara răbdare-a lucrurilor!
Acest frumos loc desfigurat de urâciunea mahalalelor –
Cât de minunat era când a fost privit întâia oară,
Un câmp întins de maci şi de niprale înconjurat de stânci sănătoase;
Nici un intrus, doar doi sau trei cai păscând,
Câteva vaci cu ugere pline frecându-şi coastele de aflorimentele albe –
Acum jefuitorul este aici: are vreo importanţă?
Deloc. El are tot timpul. Ştie că oamenii sunt o maree
Care se ridică pentru ca apoi, în timp, să recadă, iar toată munca lor
Se dizolvă. Între timp, imaginea imaculată-a frumuseţii
Trăieşte în fiecare granulă de granit, în deplină siguranţă,
asemeni oceanului care urcă pe stânca noastră. Cât despre noi:
Noi trebuie să ne scoatem din minte ideea că suntem centrul universului;
Noi trebuie să dezumanizăm un pic opiniile noastre şi să devenim încrezători,
Asemeni pietrei sau oceanului din care am fost făcuţi.

poezie de Robinson Jeffers, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula boului sacru

După ce o vreme, de mulţi boi votat,
Ajuns preşedinte mare peste sat,
Boul Apis care era bou străin,
Şi doar după nume părea bou divin,
Se-nscrisese-n cursă pentr-un nou mandat...
Însă candidata vacă l-a-ncurcat,
Adunând şi ea mai multe procente,
Impunând în sat confruntări decente
Între două vite cu speranţe mari,
Să conducă satul de pe cai mai mari.
Aştepta, deci, satul la televizor
Confruntarea care să le dea şi lor
O idee mică, să aleagă-apoi,
Vaca, sau pe boul cel ales de boi...
Doar că ştiind staff-ul boului din post
Că-n limba română el mugeşte prost
Şi că ar putea el lesne-a fi învins
Cu idei, de-o vacă, staff-ul dinadins
Refuza-ntâlnirea pentru dialog,
Motivând că boul, ba este olog,

[...] Citeşte tot

poezie de Pavel Lică din Animale politice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma animalelor cu carte sau Ograda licenţiată

Într-o zi, oaia decretă, cu minte,
Că fiecare animal este isteţ,
Şi toţi să-şi facă, ca urmare,
Câte o universitate în coteţ.

"Nu este între noi nicio deosebire,
Toţi suntem la fel de inteligenţi şi buni la fire,
Nimeni să nu se lase mai prejos,
Să mai facă de acum munca de jos."

Porcul murdar, tăvălindu-se-n noroi,
Înfiinţă "Universitatea de Guiţuri noi",
Şi se gândi să facă şi un doctorat
Cu noua specializare "De râmat".

Oaia care a fost cea mai isteaţă,
Inaugură specializarea "Mintea creaţă",
Şi înscrisese ca studentă capra din verdeaţă,
Pe motiv că-i totdeauna mare săltăreaţă.

[...] Citeşte tot

fabulă de Cornelia Păun Heinzel din revista Atheneum din Canada (5 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehnologiile care au cele mai profunde efecte asupra vieţii umane sunt de obicei simple. Un exemplu bun de tehnologie simplă cu consecinţe istorice importante este fânul. Nimeni nu ştie cine a inventat fânul - ideea de a tăia iarba toamna şi de a o stoca în cantităţi suficient de mari pentru a menţine caii şi vacile în viaţă în timpul iernii. Tot ceea ce ştim este că tehnologia fânului a fost necunoscută în imperiul Roman, dar a fost cunoscută în orice sat în Europa medievală. Ca multe alte tehnologii vital de importante, fânul a apărut în Evul Mediu Întunecat. Conform Teoriei pe baza Fânului a Istoriei, invenţia fânului a fost evenimentul decisiv care a mutat centrul de greutate al civilizaţiei urbane din bazinul Mării Mediterane spre Europa de Nord şi de Vest. Imperiul Roman nu avea nevoie de fân fiindcă în climatul mediteran creşte destulă iarbă pentru ca animalele să pască şi iarna. La Nord de Alpi însă, oraşele mari, dependente de cai şi de boi ca forţă motrice, nu puteau exista fără fân. Aşadar, fânul este acela care a permis creşterea populaţiilor şi înflorirea civilizaţiei între pădurile Europei de Nord. Fânul a mutat măreţia Romei la Paris şi Londra, iar mai târziu la Berlin şi Moscova şi New York.

citat din Freeman Dyson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferma de gâli

Calul e chiar în faţa mea
Trop-trop tropăind pe drum.
El se opreşte, îşi înalţă coada
Şi-şi leapădă rahatul, dum-dum.

Vacile mele se balegă în iarbă,
Curge găinaţ din găini pe orice bârnă
Şi muştele bâzâie pretutindeni,
Voioase, zburând din scârnă-n scârnă.

Oile-au ieşit din grajd şi behăie...
Trebuie să-mi ţin suflarea, e de groază,
Aceste patrupede idioate stau
Până la genunchi în căcărează.

Vă jur, în această fermă
Trăiesc toate speciile de animale
Care-şi fac siesta-n grajd şi fiecare
Dintre ele eliberează tone de fecale.

[...] Citeşte tot

poezie de Kenneth J. Miller, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caldă zi

O caldă boare topeşte văzduhul,
nimic nu se mişcă nici pe cerul albastru,
doar se-aude trecând cauciucul pe-asfalt
şi oul şi-l cântă răguşit o găină
crezând c-o s-o asculte vreun drag... neştiutul...
... şi-un cal cu un car cară-n ape balastru'
iar stăpânul împinge, că malu-i înalt...
În mijloc de drum stă din fiert o maşină!

Se văd lângă râu şi în apă copii
ce strigă stropindu-se goi, se-alergând...
o cioară şi-o alta se scaldă fugar
şi-o vacă scăpată din turmă alene
se leagănă-n mers... guguştiuci cu alb şi gri
se strigă, răspund huhuind tot pe rând...
şi-un clopot se-aude chemând la altar
şi nimeni nu mişcă, sătucu-i o lene!

Doar crâşma cu uşa deschisă îmbie
şi-s doi vechi clienţi la o masă ameţiţi;

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NIHIL SINE DEO ?

Sunt doar unTaur, dar n-am fost viţel
şi nu m-a născut Vaca, nici Madona.
Madona nu-i o Oaie, nici eu Miel,
ba, chiar mi-aduc cu oamenii niţel
pe soră-mea o cheamă Anemona,
să fie oare de-a lui Luchian?!
Nu cred, că nu suntem din Botoşani,
aşa cum Sfântul nostru, cel mai cel,
nu este chiar de loc din Timişoara,
e din Dobreşti, ce Bara-Bara-Bara,
că doar n-om fi cu toţi din Bucureşti,
să prindem funcţii cu venituri grase,
sunt ca un melc, nu-mi treb'e şapte case
şi nici terenuri, nici ferme de pui,
eu sunt modest, ce ferma calului!
De Valul lui Traian, am cam scăpat,
vin alte catastrofe la palat,
să măture ciclonic ce-a rămas...
Tu ce faci, iar bagi degetul în nas?
Te uiţi cu-n ochi şi eşti într-o ureche,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul prin pădure

Au închis drumeagul prin pădure
Acum şaptezeci de ani şi mai bine.
Vremea şi ploile l-au măcinat
Azi nu mai poţi, printre hârtoape şi rovine,
Ghici unde-a fost drumeagul prin pădure
Înainte ca ei să fi replantat copacii.

E-ascuns sub lăstăriş, sub muşchiul moale,
Sub covor de păştiţe şi de coada vacii.
Numai păstrătorii tainelor pot desluşi c-acolo
Unde-şi fac cuibar guguştiuci cu pene sure
Şi-unde bursucii se simt la ei acasă
A fost odată drumeagul prin pădure.

Totuşi, dacă pătrunzi în codru mai adânc
Într-o seară de vară târzie când cerul
E-aproape de pământ şi aerul e rece peste iezer,
La ora când fiecare suflet îşi strigă partenerul,

( Nu le e teamă de oameni în pădure,

[...] Citeşte tot

poezie de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul care nu doarme

În cer nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Creaturile de pe lună amuşină şi dau târcoale prin bărăcile lor.
Vor veni şopârlele şi vor muşca oamenii care nu visează,
iar cel care cu spiritul frânt se grăbeşte să iasă-n stradă va întâlni la colţ
pe incredibilul aligator care-aşteaptă tăcut sub protestul blând al stelelor.

Pe pământ nimeni nu doarme. Nimeni, nimeni.
Nimeni nu doarme.
Într-un cimitir îndepărtat se află un cadavru
care a gemut continuu trei ani
din cauza unei sat uscat pe genunchii lui;
iar băiatul pe care l-au îngropat azi dimineaţă a plâns atât de mult
încât, pentru a-l face să tacă, fost nevoie să fie chemaţi câinii.

Viaţa nu-i un vis. Atenţie! Atenţie! Atenţie!
Cădem de pe trepte pentru a mânca ţărână umedă
sau ne căţărăm pe tăişul cuţitului zăpezii cu vocile daliilor moarte.
Dar nu există uitare, nu există vise;
există carnea. Săruturile ne închid gurile

[...] Citeşte tot

poezie de Federico García Lorca, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din memorie

Mă strâng în colţ de-o amintire;
lăsat de tren într-o amiază
de-un târg molcom fără primire,
doar singur, tânăr fără vază!

Stă scris; e Râmnicu Sărat,
c-o crâşmă-n colţ, de navetişti
ce beau... Maşina a plecat,
o iau pe jos, spre câmp de mirişti.

Sunt îndoit în suflet tânăr
recent ieşit din studenţie;
c-o geantă plină, merg pe umăr...
Simt iz de vaci, miros de vie!

Salut timid pe secretară
ce-i între zâmbet şi rigoare;
e-aproape gol, sunt toţi afară,
plecaţi prin ferme, pe ogoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După un chef

După-un chef de-o noapte plină,
Vin acasă-n zori de zi.
Soarele pe cer s-alină,
Din prag, soaţa îmi zâmbi.
Cum în casă am intrat
Ea în braţe m-a luat.
Nu-mi aşază de mâncare,
Nu-mi dă patul de culcare,
Franş, îmi zice, vrea să facă,
Să mă vândă ca pe vacă!
Ea de mână mă luă
Şi la târg se-avântă.
Bucuroasă c-a ajuns
La geambaş iute s-a dus.
Discutase, nu prea mult.
Cred c-a obţinut ce a vrut.
Iar geambaşu-n gura mare
Strigă fără încetare:
- Hai la bărbat de vânzare!
Lăudând cu vorbe mari,

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei,Dorohoi, 2017 (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cowboy-ul cu pinteni de-argint ( După Mistreţul cu colţi de argint de Ştefan Augustin Doinaş )

Un cowboy din Texas mânându-şi cireada,
Prin munţi, canioane şi râuri trecea,
Dar pâlcul de-apaşi s-a ivit ca tornada
Şi-al lor şef de trib, pe-un cal alb, le spunea:

- Veniţi să luăm vite grase, ni-i foame!
O fi el cowboy-ul cu pinteni de-argint,
Dar cei ce-l ajută sunt parcă madame.
Tot ei ne-au furat şi pământul, nu mint!...

- Hei, gringo, ziceau camarazii cu frică,
Sunt pieile roşii, de foame-ncolţiţi.
Tot părul măciucă pe cap se ridică,
Simţind de pe-acum că vom fi târnosiţi.

Cowboy-ul mergea-ncrezător înainte
Zâmbind, însă zâmbetul lui era calp.
La orice mişcare lua iute-aminte,
Nevrând să îşi piardă mândreţe de scalp.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Marple

aşezarea la masă asemenea unui uriaş în liniştea mării
corăbii pustii pe chei
pânze albe fluturând în neant, cu colţurile rupte
azvârlite printre umbre dense şi fumurii
ale unor aripi subacvatice

doamna Marple se apropie de mine cu o ceaşcă cu cafea
se aşază de partea cealaltă a mesei şi zâmbeşte privind
pe fereastra fără perdea, fără draperii, fără ziare lipite de sticla geamului,
fără lemne bătute în giurgiuvele

între noi un tărâm de amintiri – o lampă
cu trei becuri (două arse) aşezată pe pervazul ferestrei.
în jurul ei bâzâiau muştele şi ţânţarii cărora mama
le împrăştia măruntaiele pe zidurile dinspre stradă,
broaştele stăteau lângă garduri ameninţând ce nu puteam vedea,
tot ce nu puteam vedea...

un baieţandru adormit, cu ochii roşii si faţa proptită în palme
cu claia de păr scurgându-i-se după urechi

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Daniel Toader
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!