Citate despre calculatoare și copilărie, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la calculatoare și copilărie, dar cu o relevanță mică.
Au fost vremuri când copiii erau dornici să învețe carte, dar mulți nu aveau nici măcar un creion cu care să scrie; mulți dintre copiii de azi au calculatoare de ultimă generație, dar nu au dorința să învețe carte și lipsesc de la școală. În 1934 tata era elev în clasa I și, pentru că a venit la școală fără creion, învățătorul l-a trimis acasă (mama lui era o văduvă săracă, cu 4 copii minori, îi cumpărase un caiet, dar nu i-au ajuns banii să-i cumpere și un creion). Plângând, în drum spre casă copilul s-a întâlnit pe podul Amărăzii cu boierul Mircea Morărescu, care l-a întrebat de ce plânge. Aflând motivul, boierul profund impresionat i-a dat bani să-și cumpere creion. Copilul a alergat într-un suflet la librărie, și-a cumpărat creion și, radiind de fericire, s-a întors la școală.
George Budoi în Învățământul, profesorii, studenții și elevii în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și (20 ianuarie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Feminitate pierdută
Mi-am pierdut, oh, iubitele închipuite, în foc,
S-au mistuit de atâta, atâta frumusețe,
Desfigurate, de durerea ce nu știe blândețe,
În tragedia întâmplării, nedesmințită... joc.
Le aud țipetele disperării să nu piară,
Niște copile, multe, înnegrite în scrum.
Retina-mi... și ea neagră, mi se întreabă cum
De soarta își alege relele doar... fiară.
Îngerești chipuri văd, parcă premonitorii,
Zâmbind larg sticla de laptop, ce e deschisă
Și-o pângăresc cu-o lacrimă în colț, atât de-abisă,
Ce din profund ițește... mă răscolesc fiorii.
Le resimt frăgezimea de carne, visătoare
Și, mă îngrozește țipăt până la răget, urlet.
Este Pământ mai singur, mai părăsit de umblet
De pași suavi pe glezne subțiri... încântătoare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tragica Nerabdare
Dac-ai fi avut rabdare
Pana vara viitoare,
Se gasea un loc in lume,
Totusi, pentru fiecare.
Te-a intoxicat fervoarea
Ca ramai nelegitima
Si-ai infaptuit cu voia
Sinucidere si crima.
Ai ucis iubirea noastra,
Ordinar, ca pe-o insecta,
Car era de luminoasa,
Cat era de imperfecta.
Joc stravechi de-a casnicia
Ce voiai sa-ti dea un nume,
Jalnica ipocrizie,
Buna de-aratat la lume.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Liber sa sufar
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara își aruncă
iarna peste orașul încremenit
este un văl care prinde
un bețiv în mrejele somnului
de veci a simțit nevoia să doarmă
acum a fost surprins de gerul
aruncat de noaptea senină
orașul o să-nvie mâine
poate o să bată și clopotele
nu se vor sparge-n frig
soarele o să privească dramoleta
unei dumitrițe înghețate iremediabil
copiii vor deschide laptopurile
își vor scrie banalitățile
de rigoare neștiințifică
liniștea crepusculară a serii
o să prindă hulpavă periferia
uimind genele date cu rimel
iarna a venit într-o noapte
adâncă pe dealurile goale
și-a spart capul de geamurile aburite
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sigur, și eu am telefon și stau mult la computer. Ca medic și savant, nu poți lucra fără computer. Dar nu mă joc pe telefon. Nu fac altceva decât să vorbesc la el și să-mi citesc e-mailurile. Și de multe ori îl țin offline, ca să nu-mi distragă atenția. De fapt, s-a demonstrat că, și dacă îl las aici și atât, IQ-ul dvs. și al meu scade. Chiar dacă nu sună. Fiindcă suntem cu gândul la el. Trebuie să faci efort mintal ca să nu te uiți în telefon. E un efort măsurabil și s-a dovedit că, dacă te gândești la telefon, rezultatul la testele IQ scade. Deci știm că asta nu e ceva bun pentru capacitatea noastră mintală. Da, ca unealtă, smartphone-ul e grozav. Dar trebuie să-l dăm copiilor să-și petreacă timpul cu el? E periculos, nu trebuie să facem asta.
Manfred Spitzer în interviu (mai 2018)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Globe-trotter
vreau să plec cu mine în bagajul de mână
gata să mă așez în avion ca în prima copilărie
tu să vorbesti până asurzesc toți călătorii
și să îți descalți imaginația lângă un hublou
călătoriile sunt asmatice îți inundă plămânii și tușești ai alergie la drumuri
nu poți pleca fără spray-ul care te scoate din șoc
dar acel acasă nu mai este decât un epicentru al cuvintelor
însă tu ai harul să te poți plia și așa minusculă
poți intra într-o dragoste mare șleampătă o dragoste de călătoare
am auzit că mă aștepți cu flori criogenate
pe fiecare ax orar
însă îmi este teamă de timpul când
nu voi mai vizita muzee ci pasarele
suma tuturor efectelor halucinogene tineretea
va urca pe o linie liberă
mai sus de Dumnezeu cu o mie de pixeli
în calculatorul universal
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept!...
Te aștept, grăbește-te, dă-i zor!
Te-aștept, că-s încă răbdător
Și, stau cu-al meu calculator,
Ce-mi ține până vii, de dor.
Te-aștept de-un an, dragul meu fiu.
Vino, încă nu-i prea tarziu.
Sunt încă om, încă sunt viu.
Te-aștept... că mă iubești! O știu!
Dar... n-ar fi ultima-amăgire!
De n-ai să poți veni cumva.
Pentru mine e ceva,
Iubirea și dragostea ta.
Copile, te-așteaptă mama,
De-acum un an, te tot chema!
De cum zorile se ridică,
Pe tine, mereu te strigă!
Vino să-ți mai vezi părinții,
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (5 martie 1998)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poemul uitării
Copii ai omenirii,
Ați uitat cântecul în pădure,
Ați pierdut muzica celestă a frunzelor,
Tăcerile codrului și zbaterea ramurilor,
Ați uitat sunetul cornului,
Cântecul stejarului singuratic în bătaia furtunii,
Nopțile cu lună și cu stele care se leagănă
Printre vârfurile copacilor,
Ați uitat visul căprioarei care se lasă seara peste izvor,
Poienele de nămeți de iarbă care vă
Mângâiau gleznele feciorelnice,
Ploaia de stele care cădeau în roua dimineții,
Ați uitat primăverile cu mugurii nurlii
Care dau prin frunzele uscate,
Ghioceii albi ca neaua care sărută soarele,
Viorelele albastre care colorează cu visul lor pădurea,
Ați uitat cântecul grangurelui și-al mierlei,
Al presurei și al ciocârliei,
Ați aruncat coronițele copilăriei făcute din
Toate florile pădurii,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi alege ce-i mai bun
Dupa vacanta, plec de-aici!
Eu sunt nepotul pasager!
Nu va intristati, bunici
Comunicam pe Messenger.
Asta e minunatia,
Numita calculator
Imi alunga nostalgia,
De bunici si casa lor.
"Iubeste, copile, cartea!"
Zicea bunica duios,
Caci ea te duce de partea
Celor ce traiesc frumos.
Iar bunicul rabdator,
Alege minuni din lume,
Navigand pe monitor,
Mi-arata ce-i rau si bine.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Marieta Marancea
Adăugat de Marieta Marancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Psalmul doi
O țară pe care-o porți cu tine-n buzunar
de la un aeroport la alt aeroport, o țară
care există doar în amintirea
unei arome, doar într-un vechi timbru poștal,
țară care-acum e sigiliul sângelui ștanțat de cineva
căzut pe caldarâmul înfierbântat de soare. Cine e posesorul
acestei proprietăți? Cine are dreptul
la o singură evadare prin fereastra spartă
și la o sută de decolări? Cine e posesorul cheii
de la Porțile Raiului? S-a deschis ea vreodată?
Deschid ziarul, computerul,
un cont și nevoia de a medita
la toată teroarea din lume
în această dimineață traversez împreună cu copilul meu strada,
purtând pe capetele noastre de indian văluri palestiniene.
Cu ce plătim? Pentru ce fel de
răsplată? Aș vrea să-i conturez forma
" scuturată printre file și mirări...
zburând pe șrapnel și pe aripile păsării...
captivă-între baionetă și vânt.
[...] Citește tot
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
(Dedic această poezie nepoțeilor mei: Ștefan și Maria
și tuturor copilașilor)
Pe-un tărâm, tare departe,
Aurora, zeița zorilor străbate,
Într-o caleașcă aurită,
Cu cai buieștri dăruită,
Cerul, nordul înghețat,
Focuri colorate-a deșirat.
Din înălțimi, tainic coboară,
Moș Crăciun pe-o sănioară.
E trasă de reni nărăvași,
Rudolf, curajos înaintaș.
Are moșul o căsuță,
De turtă dulce, foarte drăguță,
Grijită de spiriduși,
Ce mistere după uși!
Acolo, fac jucării,
Dulciuri coc pentru copii,
Cât este ziua de mare,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Adriana Tomoni
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
EPOCA GENIILOR PRECOCE
Trăiesc realitatea uimitoare
Când un zgâmboi, o dulce copiliță,
Dotați din fașă cu calculatoare
Sunt Kant sau Iorga de la grădiniță!
E-o veste trăsnet, îmbucurătoare,
Că geniu-apare tot mai tinerel,
Iar eu am o dovadă zdrobitoare
Chiar în ogradă micul meu cățel!
Din clipa-n care-a luat-o pe picioare
I-am aplicat programul de dresură
Complex, să-l fac vedetă între fiare,
Un as la treabă, joc sau aventură...
A memorat comenzi surprinzătoare:
Să meargă-n două labe sau pe-o rână,
Să latre-n gând, doar la solicitare
Și s-o maimuțărească pe stăpână
[...] Citește tot
pamflet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plugușor
Aho, aho, prieteni dragi,
Cronofobi și cronofagi,
Scriitori, comentatori,
Sau doar simpli spectatori,
Serioși sau puși pe glume,
Critici aspri - nu dau nume,
Plângăcioși sau revoltați,
Stați puțin și nu postați
Și urarea-mi ascultați!
Să aveți un an mai bun
Cu o sănătate tun,
Cu copiii lângă voi
Și părinții amândoi,
Iar de nu aveți copii,
Are țara, încă, mii,
Iar de nu aveți părinți,
Că se află printre sfinți,
Bucurați-vă de-amici
Cât mai suntem pe aici,
Bucurați-vă acum,
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut mâna, tată!
- Sărut mâna, tată! Mi-era dor de tine!
Stau aici, la cruce, gândul să-mi împart...
Plâng de dor, tăicuță, dar nu-mi e rușine.
- Fiule, nu plânge! Uiți că ești bărbat?!
.............................................................
Tăcerea mea, mi-a zis Sorin, cândva,
Vine cumva și de la-nțelepciune...
Eu plâng tăicuță, în tăcerea mea.
(O boală crudă-a tăbărât pe lume.)
Să știi, nu mai avem nici oxigen
Și în spitale zi de zi se moare.
Pământul ăsta este un infern...
Trebui' să-mi dai, tăticule, crezare!
S-au dus în cimitir prieteni buni,
S-au dus bătrâni, femei, copii și mame.
Mai suntem doar o mână de români
Cu vise și idei fenomenale.
Suntem batjocoriți, scuipați, supuși,
Conștiința,-n lanțuri, ca un lup se zbate
Și milogim dreptatea pe la uși
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum
Nimănui nu-i place să fie singur, mai ales acum
Nici mie nu-mi place să fiu propria piedică
Deși nu am încotro din mine se nasc zi de zi
Tot felul de hățuri, frânghii care mă țin pe loc
Caut metode, trucuri, manuale, fotografii prin sertare
Cum se scapă de starea asta a îndobitocirii supreme
Cum se linge mierea de-afară, cum se cumpără pâine
Cum se dă mâna, cum se rupe o floare
Parcă sunt un rotocol de scaieți pe care vântul îl poartă
Din cameră în cameră, în placenta asta dau din mâini
Din picioare prinsă-n tobogane viu colorate ale minții
Care pe măsură ce e închisă mai mult e tot mai vie
E foarte plăcut aici, e ca petrecere-n doi!
Caut filme, cărți, melodii, prietenii din copilărie
Pentru că și ei acum sunt tot un fel de obiecte-n vitrină
[...] Citește tot
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
ROBOTEALA
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
S-o făcut iar ora șapte?!
Of, iarăși mă duc la școală,
și-s de-aseară obosită,
ne-am destrăbălat la party;
merg amu, direct la medic,
să-mi dea scutire di boală
nu știu ce ne-o trebui
să-nvățăm atâta carti!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
La Română m-o-nvățat
mama, cât am fost copilă,
și-am vocabular bogat,
știu să-njur, să zic blesteme,
cu oricine-aș discuta,
îi înnebunesc la bilă,
iar la mate... ce-i, un fleac,
pot să pun multe probleme.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Și nu știu la ce m-ajută,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergeam în pustiu
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, am scos inima, a venit o hienă,
mi-a lipăit-o, mi-a mistuit-o,
am plecat de acolo, așa cum eram, fără inimă,
am trăit o viață, aceasta era partea superioară a machetei.
Duioșia este un act de agresiune, viclean,
Urăște-mă, diavole, nu mă accepta,
Eu sunt mereu același, neîmblânzit ca lupul,
Liber ca vulturul,
Fratele lipitorii, al șarpelui pândesc,
Vor să vorbească, ei vor striga,
Între noi se află omul umil.
Cine e acea ființă divină. Ce taină caută?
E Maldoror, nu l-ați recunoscut?
Privirea lui este blândă și adâncă.
Pleoapele lui însoțesc adierea.
Mergeam în pustiu, nu aveam ce bea,
mi-am tăiat venele, mi-am potolit setea,
mi-am sfâșiat pieptul, a venit o hienă,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile vieții
Printr-o-nsușire pe care omul o are-n el însuși, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puțin de-o secundă, cu imaginația care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaște o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria și amintirile tale făcându-te să fii ce ești fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine și de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poți să te ștergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiție... cunoscându-te pe tine și calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma ființei ca să devii om, instinctual amintindu-și de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenușie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci așa lăsați să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiți, ajutându-te să înveți și să poți memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului și a minții moștenind-o-n sânge pentru-ați păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-și de ceva care-a fost, este, și-a rămas închegat
ca esențial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita și ceea ce a uitat,
isteț, arătându-se acel ce-și amintește ceva instant, învățarea lui fiind mai puțină și mai
ușoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învățând, ca și când ar părea că știe
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcție de locul unde te afli și de oamenii de
acolo într-un tot ce-ți este în jur... procesul, întărind stiința, într-o acumulare rapidă, sub
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, niciodată nu voi fi de acord cu cei care, în numele Măriei Sale, Calculatorul, anunță, triumfători, moartea Poveștii! Albă ca Zăpada nu va mui niciodată! Și nici dorul copiilor după un bine nelămurit, pe care, în povești îl aduc întotdeauna zânele și spiridușii. Și în viață, de multe ori, oamenii.
Silvia Kerim în Povestiri despre prietenii mei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre calculatoare și copilărie, adresa este: