calcule şi existenţă

Imaginaţi-vă o lume lipsită de religie. Fără atentate sinucigaşe, fără 11 septembrie sau 7 iulie, fără cruciade şi vânători de vrăjitoare, comploturi, războaie şi separatişti, fără războaie israeliano-palestiniene, masacre între sârbi, croaţi şi musulmani, persecuţii ale evreilor sau atacuri nord-irlandeze. Fără acei tele-evanghelişti cu costume strălucitoare şi coafuri bufante, care le spun oamenilor despre banii lor că "Dumnezeu vrea să daţi, până la suferinţă". Fără talibani care să arunce în aer statui antice, fără execuţii publice ale celor care proferează blasfemii şi fără femei biciuite pentru crima de a-şi fi arătat faţa... O lume tolerantă şi raţională, care să ia în calcul şi posibilitatea că Dumnezeu nu există — sub nicio formă şi pentru nicio religie.

Richard Dawkins în Himera credinţei în Dumnezeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţii se vor vii prin viii nevruţi morţi

Filozofie mortuară se etalează
Prin simplele exemple dinspre viaţă;
Fizicul trai se preschimbând în greaţă
La scurt timp... celor ce-n comun visează.

Inexorabilul nevrut se prevalează
De-un mix de trup şi suflet matematic,
Mister chimiotactic de-un empatic
Aievea explodat, ce-n hău reexplodează.

Sau e prea mult a spune o simpatie,
E îndeajuns o strânsă conivenţă
De-o viaţă, existenţă, interdependenţă
Cu moartea-n jur ce viaţă reînvie.

De câte ori nu ne-am pierdut în calcul
De timp între pieiri telegramatice,
Inexplicabile în legi axiomatice...
Nedepăşind un nevăzut, nesesizând exaltul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Hohot

Scribul (sau sonetul putrefact)

În lutul tău exişti spre putrefacţii,
ţi-e carnea teacă duhului, ce-i spadă
şi grea e lupta, slova ta să vadă
privirilor vecia ta-n refraţii...

Că flămânzind, pe pâinea de zăpadă
cerneală ungi şi-n stihului extracţii
citind, să fie ochii tumefacţii
şi-n matematici sufleteşti să cadă...

Cuvânt spre vis şi fără-n lume calcul
pe gândul tău a mere-mbie şerpi
zădărnicie-i însă, îngeri sterpi
nimic rodind ţi-or stinge catafalcul...

trăind în plânset, trist ca la beteag
să hohoteşti a râs în sarcofag...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Smiley
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un semn

pământul s-a mutat de sub picioare
într-un colţ prăvălit susţinut de cârjele nopţii

învelişul meu de toamnă a lăsat nevăzutul în orbite
împreună cu o parte din conturul tău
cernut prin verticale bezne

imagini răsturnate navighează căutând echilibru platonic
între armonie şi haos
selecţia de priviri şi gesturi
inventează o direcţie comună
încercând o stare de închegare cu luciri de lumină
în timp ce demonii trec prin pereţii nopţii
dizolvând piatra solubilă
sfâşiind cuvintele pîn' la sfert

rotund şi calculat timpul îmi azvârle o cifră
fără început şi fără sfârşit
iar ultima silabă
ca o frunză cu dinţi

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu îţi asculţi intuiţia? Sunt momente în viaţă când ceva din interiorul tău îţi spune să faci un lucru, să o iei pe o anumită cale, în ciuda logicii sau a şanselor de reuşită pe care le calculează mintea ta. Uneori, intuiţia ta te îndeamnă să spui sau să faci un lucru, chiar dacă asta înseamnă să ieşi din zona de confort, să ignori ceea ce te sfătuiesc alţii, să acţionezi contrar cu credinţele tale din acel moment. Sunt anumite momente în viaţă în care toată existenţa ta se poate schimba, dacă ai curajul să-ţi urmezi intuiţia. Fă-ţi curaj şi acţionează în acord cu chemarea care vine din interiorul tău şi vei vedea că se va întâmpla ceva minunat. Doar ascultă de tine, ai încredere şi acţionează!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi, pur şi simplu

Un tur din negru în azur,
Întors în maşinal retur
În istoviri de treze faste
Culcate-n vise duse, caste.

Un termen fix prestabilit,
Tradus parcurs într-un tac-tic
Bătut termen într-o neştire,
S-audă timpu-şi amintire.

O relativă, o frugală,
Mai lungă când eram la şcoală;
Albine-i este un deceniu...
Nimicul, pentru un mileniu.

E simbol pentru dăruire,
Perfid, că-l ştim închipuire...
Promisiune-n fals câştig
De-un neştiut, spre final frig.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contre-jour

Vin timpuri când păsările îşi desenează aripi,
vremuri cu peşti solitari şi oameni ce se dezîndrăgostesc.
Eu tot cu inima în delir aşez vorbe pe masa de biliard...
Este ultravioletă dragostea mea pentru tine;
vede, cu partea din mine neîmblînzită, orele tale de dolomit.

La intersecţii sunt filtre ale poliţiei; îmi este teamă de orice radar care poate simplifica
cursa finală.
Un degustător de vinuri spumoase, simplu ca un calcul matematic ce poate rezista
fără niciun declic al existenţei;
aşa te-am cunoscut pe şantierele umede,
cu motostivuitoare ce turau maxim.

Hai să ne rotim între Altair şi Vega
cu picioare rococo şi albastrul în stern!
Să creştem răsădind ore în betonul
unde umbrele noastre se vor scurge contre-jour!
Simt că oraşul nostru va avea acel vibe
care ne va face să plusăm
până nu îmi vei recunoaşte aerul.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tămâioare

Mergeam pe o stradă lăturalnică.
Creierul meu de acum
Se întorsese spre originile sale
Şi nu puteam distinge
Decât elementele esenţiale ale existenţei,
Durere, bucurie.
Nu înţelegeam ce se întâmplase.
Cu o zi înainte eram altcineva
Şi azi mergeam cu aparat de picioare.
Aveam o vârstă ce nu mai intră în calculele
Celor ce împietresc regulile
Şi pentru că cei ce înmuguriseră din mine,
Mă puseseră să mă rostogolesc pe străzi,
Cu mâna veşnic întinsă
Într-un gest înlemnit umilit,
Mi-am pus în ea
Ceva pentru metamorfozarea gestului,
Un pahar, de vânzare, cu tămâioare.
Şi tot mergând pe străzi laturalnice,
M-am întâlnit cu mine, cea de acum.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Cristian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vitale negaţii

Evit să-mi memorez părinţi, pe mamă,
Refuz să-mi calculez anii rămaşi.
Îmi neg greşeli, trecute la urmaşi...
Nu vreau să calculez nici tragedie, dramă!

Tot mă opun la pierderea de zile,
Spun nu ispitei din convenienţă.
Sunt îndărătnic, cred în existenţă...
Nu vreau să mor, visez; "Ce faci copile?"!

Dau înapoi, când nu deţin promisul,
Întorc cuvântul, pedepsit degeaba.
Nu mai răspund, de vina nu mi-e treaba...
Nu cred că bun, îmi câştig paradisul!

Mă plâng la amintiri despre părinţi,
Nu ştiu de ce-mi rămâne aşa puţin.
Nici vorbă, pe copii, din zbor să ţin...
Nu fac vreun rău, chiar de cu rău mă minţi, alinţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Soarele şi Luna, la ceas de taină, mâna şi-au dat,
Ca Pâmântul noaptea să nu rămână neiluminat.
Într-o frăţie cosmică, tacită s-au înţeles
Şi când soarele se stinge, sus pe cer, de la apus,
Răsare luna, o soră naturală şi fidelă
Ce se-nvârte pe orbită-i exact calculată
Şi pământul îl cuprinde-n al ei tentacul.

O pereche misterioasă aceste astre fac,
Un El şi-o Ea ca-ntr-o poveste aievea,
Cu ochiul Ele ne fac când o eclipsă apare,
Iar noi fascinaţi suntem de proporţiile universale
Şi ne-ntrebăm fireşte cum e cu putinţă
Asemenea perfecţiune în cosmos să existe.

Seară de seară în décor nocturn apare
La-nceput o semilună, timidă, glacială,
Cu un zâmbet surâzător, galeş şi smerit
Şi-apoi creşte, pătrar după pătrar
Şi la apogeu ajunge-n acest spaţiu colosal.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-s?

De la un timp nu de la naştere îmi fac cont de ani,
Ci mai curând din calcul de scadenţă
Până la schimb de neuitat din existenţă
Şi uimitor suntem iar tineri... mai bălani.

Şi faci proiecte tot mai multe, înţelepte,
Căci matematica o ştii de riguroasă,
Fără surprize şi-ai şi mână norocoasă
Să-ţi mai câştigi ceva la genele perfecte.

Şi-atât de-obişnuit îţi eşti de zi cu zi
Că nici schimbări nu-s certe, evidente
Şi oricum le ştii cum că se trag din alimente,
Iar c-o dietă le repari poate... mai ştii?!

Surpriza neplăcută-i tot de afară
Când alţii-ţi fac remarci, invidioşi
Crezând că toţi ajung ca ei într-o zi moşi...
Şi moral te resuscitează-n tânăr iară.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1865, la nouă ani după ce calculele lui Sikhdar au fost confirmate, Waugh a botezat Vârful XV cu numele Everest, în cinstea lui sir George Everest, predecesorul său ca geodez general. Întâmplarea face ca tibetanii care trăiau la nord de marele munte să fi avut deja un nume mai melodios pentru el: Chomolungma, care înseamnă "zeiţă, mamă a universului", iar nepalezii din sud îi spuneau Deva-dhunga, adică "Tronul lui Dumnezeu" (Acum numele nepalez oficial al Everestului este Sagarmatha, "zeiţa cerului". Dar acest nume a fost foarte rar folosit înainte de 1960. Într-o dispută de atunci dintre Nepal şi China, prim-ministrul B. P. Koirala a fost de părere că, dacă ar exista un nume nepalez bine cunoscut pentru marele munte, Nepalul ar putea să revendice mai uşor partea sudică a Everestului. - N. a.). Dar Waugh a ignorat în mod voit aceste apelative indigene (şi chiar politica oficială care încuraja păstrarea numelor străvechi), şi astfel numele care s-a păstrat a fost Everest.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răscruce

... mă bate gândul să scriu proză
şi să-mi destăinui viaţă;
un parfum de nuanţe-n amintiri
fără vreun atribut de roză,
un mic platou unde-s încolăcit o aţă,
ce mă mişcă, unde-s o paiaţă
printre figurine, alte pripăşiri...
acum cât mai e timp, pân' la apoteoză,
cât încă pot să-mi deapăn dintre retrăiri!

... curios lucru, îmi tot fac bagajul
de la un timp; nu ştiu de ce,
din ce tipar, ce litere de plumb
se tot înghesuie-n cuvinte, aşalandajul
m-apasă, tot se trece, trece?...
... cum c-ar fi timp, ce-l calculez la rece,
dându-mi stupide limite de un sucumb
stupid, aleatoriu de morbid; linşajul,
ce nu ştii când şi cine pregăteşte bumb?!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece, dar... trece!

Furtuna asta de zăpadă ne pustieşte fără milă,
fură din suflet primăvara şi o târăşte în mocirlă.

Cu şfichiul gerului fierbinte ne flagelează bucuria,
cere impozit pe speranţe, nu ia în calcul mărturia
că am plătit pentru visare cu viaţă roasă-n mii de scame,
ninse în zile irosite în mult prea multă cugetare.

Vestalei frigului nu-i pasă, ea focului îi e duşman
şi suflă viscolul spre inimi, răpindu-ne an după an.
Preface-apoi sângele-n ţurţuri, înjunghiindu-ne mişel,
(în împietrirea-i ucigaşă, ăsta e singurul ei ţel.)

Habar nu are că există... În sufletu-i încrâncenat,
iubirea ei cea nenăscută zace, ca spinul îngheţat,
la margine de întuneric şi bagă Soarele la apă,
să-i dăruiască nopţii ceasuri... punând uitare-n orice groapă-
o casă pentr-un Trup de gheaţă, ce era cald până mai ieri
şi-azi duce crucea peste moarte, dăruind VIAŢA-n primăveri...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece, dar... trece!

Furtuna asta de zăpadă ne pustieşte pe-amândoi,
fură din suflet primăvara şi o transformă în noroi.

Cu şfichiul gerului fierbinte ne flagelează bucuria,
cerând impozit pe speranţe, neluând în calcul mărturia
că am plătit pentru visare cu viaţă roasă-n mii de scame
ninse în zile irosite de mult prea multă cugetare.

Vestalei frigului nu-i pasă, ea focului îi e duşman
şi suflă viscolul spre inimi, răpindu-ne an după an.
Preface-apoi sângele-n ţurţuri, înjunghiindu-ne mişel,
(în împietrirea-i ucigaşă, ăsta e singurul ei ţel.)

Habar nu are că există... Cu sufletul încrâncenat,
iubirea ei cea nenăscută zace ca spinul îngheţat,
la margine de întuneric şi bagă lumina la apă,
când nopţii-i dăruieşte ceasuri, punând uitare-n orice groapă...
o casă pentr-un Trup de gheaţă ce era cald până mai ieri,
azi, ducând crucea peste moarte, dăruind VIAŢA-n primăveri...

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu din La vie en rose
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paznicul turmelor (fragment)

Există destulă metafizică în a nu te gândi la nimic.

Ce gândesc eu despre lume?
Parcă poţi să ştii ce gândesc eu despre lume!
Am să mă gândesc la asta dacă am să mă îmbolnăvesc.

Ce idee am eu despre lucruri?
Ce opinie despre cauze si efecte?
Ce am meditat eu despre Dumnezeu, despre suflet
Şi despre facerea lumii?
Nu ştiu. Mie mi se pare că a te gândi la toate acestea înseamnă
A închide ochii nu a gândi. Sau înseamnă a trage perdelele
La fereastra mea (doar că nu am la ea perdele).

Misterul lucrurilor? Parcă poţi să ştii ce-i misterul!
Singurul mister e că mai există unii care se gândesc la mister.
Cel care se aşează la soare şi-nchide ochii,
Începe să nu mai ştie ce este soarele,
Şi se gândeşte la multe lucruri pline de căldură.
Însă deschide ochii şi vede soarele.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Fernando Pessoa, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motocros

tata obişnuia să numere zile era calculat refuza orice exces al tinereţii
cei şaptezeci de ani au venit peste el nechemaţi cu bolizii lor roşii
i-au răsturnat liniştea modestă
acum are timp să fixeze clipa aceea
când fiica lui nu exista iar el mergea pe motociclete conducând cu o singură mână
dând peste pietre din silicon peste fete care visau oraşe mari precum zanzinbar

tata râdea mereu cu părul negru intrat în ochi
vedea cartiere întregi crescând peste mirişti
şi simţea că pământul nu se mai învârte rotund
apoi s-a angajat era cel mai frumos muncitor de la fabrica de tractoare şi viaţa i s-a aşezat în palme ca steaua dimineţii subţire
am ştiut întotdeauna că tata este perfect şi
cerurile nu-i pot schimba măsura
de aceea eu nu am aşteptat feedback-ul minutelor

mai puţin măsurată decât tata am trăit la stânga dezordinii mele mentale
pe urmă am urcat în oraşul vechi repetând ca un figurant
textul milimetric luminând ca un neon
dar nici până astăzi nu am găsit demonii senili ai cuvintelor care să îmi strige că
tata nu mai este cu zilele lui precis numărate cu dorinţa de a vieţui într-un pahar precum un caşalot straniu

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcirea în zadar

Cad picături de dor
Din cerul incolor,
Nori transparenţi în haos,
Al clipelor adaos
Măsoară calculat,
Tot ceea ce-am uitat
Revine,
Năpraznice destine
Fac legea nevorbită
Mă simt dezamăgită
De infinit,
De parcă l-am iubit,
Poate şi el se-ntreabă
De unde-atâta grabă
În oameni ce dispar,
De unde-atât zadar?

Durerile nefaste
Fac stelele albastre
Să pară împietrite,

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două limbi

Mac-mac-mac, acuşi, acuşi,
Liniştit sau jucăuşi...
Ghi-ghi-ghi şi ga-ga-ga,
După vreme... da sau ba;
Cu-cu-ri-gu, cot-co-dac,
În poiată sau cerdac,
Glu-glu-glu şi cheau-cheau-cheau,
Tăceţi, că linişte vreau...
Sunt limbile din ogradă,
De înţelegere sau sfadă,
Vorbite de-naripate
Din zori până pe-noptate,
Rostite pe globu-ntreg
Şi în care se-nţeleg
C-o semnificaţie
Fără altercaţie,
Fără nici un echivoc,
Pentru matur sau boboc,
Numai cu tonul schimbat
Când pe hrană se combat;

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaudeamus igitur

Ne aflăm în anul 2222,6485110..., număr iraţional,
fiindcă şi copiii din şcoala preliminară ştiu că
nici timpul nu se măsoară exact, fiindcă procesele senzoriale
ale omului încă pot fi perfecţionate şi funcţionarea lor simultană,
sinergică şi mondială,
poate să fie îmbunătăţită să ofere un progres continuu al preciziei
aparatelor de măsură şi altor roboţi extrem de inteligenţi.
De mult timp am ajuns să măsurăm şi timpul cu inexactitate.

Învăţăm desigur toate istoriile comparate, inclusiv filozofia străveche
care spunea că omul e măsura tuturor lucrurilor.
Plutim aşezaţi pe toate celelalte simţuri ale celorlalţi oameni ai secolului 23,
şi totuşi simţim pământul de sub noi,
aşa precum prinţesa lui Andersen simţea bobul de mazăre prin 20
de saltele. Ştim că omul are 23 de perechi de cromozomi, dar
specialiştii consideră că nu ne apropiem de sfârşitul lumii,
mai ales fiindcă am renunţat la pretenţia că putem măsura timpul
cu exactitate, fiindcă şi timpul este o categorie a materiei şi spiritului,
o formă exactă numai ca idee, la fel ca spaţiul.
Până şi copiii cei mai mici care ştiu să vorbească deja

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!