capricii şi timp

Amintiri

Amprente încrustate
în pelicula memoriei
amintiri mai vechi
sau mai noi
dureroase până la sinucidere
sau plăcute până la extaz
urme fantomatice
distorsionate de timp
chipuri
întâmplări
emoţii
toate adunate
sau şterse de creier
dintr-un capriciu numit supravieţuire
rămân doar imaginile
care contează.
Oare amintirile mor
odată cu noi?
Sau supravieţuiesc
fiinţei noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ndrăgostit de farmecul femeii,
S-ar teme de-ale timpului capricii?!
Nici cel sărac, bogatul, ori vlădicii,
N-ar da uitării ce-ntrupat-au zeii.

catren de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carne ce se emancipează, se răzvrăteşte şi nu mai vrea să slujească, boala este apostazia organelor; fiecare înţelege să acţioneze singur, fiecare, dintr-o dată sau treptat, încetând să mai joace jocul, să mai colaboreze cu celelalte, se aruncă în aventură şi capriciu. Conştiinţa nu poate atinge o anumită intensitate decât dacă organismul suferă şi chiar se dezagregă: conştiinţa, la începuturile ei, este conştiinţă a organelor. Cât timp suntem sănătoşi, le ignorăm; boala ni le revelează, ne face să înţelegem cât sunt de importante şi de fragile şi cât de mult depindem de ele.

Emil Cioran în Căderea în timp, Despre boală
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Moş bătrân,
Cu plete de ani lumină,
Torci fuiorul vieţii omeneşti.
Uriaşul caier de stele
Neobosit roteşti
Ca roata lumii eterne;
Şi râzi de capricii lumeşti.
Mângâiat de vânturi stelare,
În jilţul tău de argint,
De aur şi lumină,
Neobosit veghezi.

Moş bătrân,
Rege înţelept,
Scut de viteaz neobosit,
Pe-al universului piept,
Firul vieţii tale,
Cât este de lung…?
Şi cât de deştept?

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mult şi mai mult

îmi lipseşte floarea de magnolie
anul ăsta am intrat
în izolare înainte
să în
florească din diferite mo
tive
de ano
timp capricios
aprilie spre seară
şi azi
fără floare de magnolie
îmi lipseşte o musculiţă
să bâ
zâie lângă magnolia înflorită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea florilor

Nu putem admira în acelaşi timp
luna, zăpada, pădurea şi florile.

Stropii de ploaie, fraţii celor de rouă,
odihniţi pe clopotele bisericii
şi pe florile de trandafir
nu-mi lasă zilele să ruginească,
dar serile îmi apun pe ape fără valuri,
iar movilele le folosesc drept faruri
şi nu-mi vând dimineţile niciodată.

Florile primăverii sunt visele de iarnă,
pe ruine cresc doar flori capricioase,
pletele cărunte ascund florile tinereţii,
iar o simplă floare de câmp e perfecţiunea.

Dacă vrei fructe, nu rupe florile!

Mireasă ascunsă printre flori,
în gând îţi şoptesc că te iubesc

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valentine's Day ar fi perfectă, dacă cel mai umil om de pe această planetă ar primi un strop de iubire adevărată măcar în această zi! Sunt tineri imobilizaţi la pat, condamnaţi la lipsă de mişcare şi dependenţă de toanele altuia pe viaţă, sunt bătrâni aruncaţi prin azile, copii abandonaţi... Ar fi minunat să se simtă doriţi o secundă! Dacă lacrimile lumii ar fi şterse, cel puţin în această zi, ar fi o sărbătoare perfectă, pentru că multe poveşti siropoase de iubire sunt atât de false, încât produc greaţă!

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tainic

Ne comportăm ca doi nebuni,
Dar ne ascundem în privire
Că suntem de atâtea luni
Însărcinaţi de o iubire.

Ne comportăm ca o gravidă
Cu toane, pofte şi capricii,
Purtând pe umeri o hlamidă
A unui trai mai gol de vicii.

Ne comportăm firesc, iubire,
Ca doi nebuni, dar nu din fire.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeul cu auzi, trimise de-l chemă, că lui nu-i prea era bine. De câteva zile, găinea aşa lâncezind. Nu-i era toţi boii acasă, vezi bine, că puterea lui se afla acum în sânul fiului de împărat. Se îmbolnăvise. Dacă veni fiul împăratului şi îl întrebă zmeul de poate să-l facă sănătos, prefăcutul doftor îi spuse că se va însănătoşa, dacă se va scălda în lapte de iepe. Zmeul porunci numaidecât şi i se făcu o baie din laptele iepelor lui, pe care le pusese dânsul de le mulse. Când intră în baie zmeul, fiul împăratului mai răsuci o toană gâturile viermilor; iar zmeul odată sări în sus... Şi dând doftorului daruri scumpe, îl pofti la masă. Vezi că zmeul nu cunoştea cine era doftorul.

Petre Ispirescu în Poveste ţărănească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobe

Tu care mă priveşti cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună,
Sau peste zece ani – indiferent.

Un mare potentat ce stă departe
(Si nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte
Rostind sentinţa-i fără drept de-apel.

Si dacă, liber ca într-un ospiciu
Te lasă înc-un pic să mai respiri
O face doar aşa, dintr-un capriciu
Tu nu poţi evada de nicăiri.

Zadarnic l-ai ruga, ca nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic
La El nu merge cu protecţie, cu rude...
Nu te salvează nimeni şi nimic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu din Poezii, Ed. Tineretului - 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cobe

(Demostene botez)

Tu care mă priveşti cu voie bună,
Necunoscut prieten inocent,
Tu vei muri la noapte, peste-o lună
Sau peste zece ani – indiferent.

Un mare potentat ce stă departe
(Şi nimeni nu-i mai mare decât El)
Te-a osândit nevinovat la moarte,
Rostind sentinţa-i fără drept de-apel.

Şi dacă, liber ca într-un ospiciu,
Te lasă încă-un pic să mai respiri,
O face doar aşa, dintr-un capriciu:
Tu nu poţi evada pe nicăiri.

Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude,
Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lampadarul nopţii senine
îmi stropeşte cu lumina palidă
cernută prin ferestre mute,
tâmplele încinse de gânduri sure,
care îmi ronţăie fără milă oasele vechi
şi carnea din spate,
ca torentul înfuriat de pante.

Bine că nu-mi pot scoate la lumină
durerea trupului muribund întins în pat,
Ca apa liniştită în vad,
Biciuit fără milă de destin,
Sau lupta acestuia cu timpul meschin.

În catedrala inimii bolnave,
Clopotele au pierdut
pulsul normal de mult
Şi sună prelung a disperare,
Căci nu mai are cine să le asculte vibraţiile,
în nopţi cu lună plină, surâzătoare.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (3 august 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să luăm serios în consideraţie şi să analizăm corect această chestiune ca să putem preveni posibilitatea repetării în orice formă a ceea ce s-a întâmplat în timpul vieţii lui Stalin,... care a practicat violenţe brutale, nu doar împotriva a tot ce i se opunea lui, dar şi împotriva a tot ceea ce i se părea caracterului său capricios şi despotic că este împotriva conceptelor lui. Stalin a acţionat nu prin forţa argumentelor, explicaţii şi cooperare răbdătoare cu oamenii, ci impunându-şi conceptele şi cerând supunere absolută la părerea lui. Oricine se opunea acestor concepte sau încerca să-şi prezinte punctul de vedere şi corectitudinea poziţiei (sale) era sortit eliminării din colectivul de conducere şi ulterior anihilării morale şi fizice.

Nikita Hruşciov în discursul "Despre cultul personalităţii şi consecinţele sale" (25 februarie 1956)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clandestin

De ce-mi sunt ploile secate,
De ce nu-mi bate fir de vănt?
De ce eu mă trezesc din noapte
Acelaşi, singur pe pământ?

De ce secunda mi-e strivită
De ani ce zac în pieptul meu?
De ce mă trec mereu prin sită
Capricii ale... cărui zeu?

De ce mi-e viaţa clandestină
Pe o epavă în ocean,
Iar cerul de lumină lină
E un teren extra-vilan?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (8 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiile plăcerii nu sunt precise şi stabile şi nici la fel la toţi oamenii. Ele se deosebesc de la om la om. Sunt de o aşa mare diversitate că, de când este lumea, nu a existat om mai diferit de un altul decât de sine însuşi. Un bărbat are alte plăceri decât o femeie, un bogat şi un sărac le au de asemenea diferite;un prinţ, un războinic, un negustor, un burghez, un ţăran, bătrânii, sănătoşii, bolnavii, toţi diferă. Cele mai mici întâmplări sunt de natură a aduce în ei schimbări. Nu există aproape deloc adevăruri în privinţa cărora să fim cu toţii de acord şi încă mai puţine obiecte de plăcere cu privire la care noi să nu ne schimbăm la fiece oră, nu ştiu dacă s-ar găsi vreun mijloc de a da reguli temeinice pentru a pune de acord cuvintele cu nestatornicia capriciilor noastre.

Blaise Pascal în Scrieri alese
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divorţ în stil românesc

După atâţia ani de căsnicie,
Acum, că amândoi ne pensionăm,
Nici vorbă despre ură, duşmănie,
De-acord căzurăm ca să divorţăm,

Şi nu că ar fi fost nepotrivire
De caracter, ea grasă, io schilod,
Ci chiar ne potrivim, dintr-o privire
Suntem făcuţi pe-acelaşi calapod,

Că eu sunt fumător... şi ea fumează,
Eu sting atunci când beau, ea bea cu foc,
La poker eu trişez, şi ea trişează,
Cum dracu' de-am avut aşa noroc?!

Iar când ne-ncăierăm, o iau la moacă,
Dar eu nicicând la faţă nu am dat,
De păr o iau doar când nu vrea să tacă
Şi-o-njur de mă-sa, fi'nd manierat,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de azi

Munceşte mult că n-are stare,
Îşi face el o casă mare:
Betoane omule, betoane.

Un gard înalt să nu se vadă
Omul ce trece pe stradă.
Astea sunt ale lui toane:
Betoane omule, betoane.

În curte iarbă să nu fie,
O face ca în farmacie.
Şi peste astea vrea să toarne:
Betoane omule, betoane.

Când timpul e să plece
Că viaţa-i scurtă, iute trece,
Face ceva, parca sunt vane:
Betoane omule, betoane.

Gândeşte doar de azi pe mâine

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Timofte (ianuarie 2020)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capricii

dimineţile
sunt nişte păpuşi de porţelan
îmbrăcate-n cămăşi fil-à-fil
fuste lungi
şi pieptare tartan.

hei tu
cel care tragi sfori
în târgurile de frumuseţe ale acestei lumi
nu vezi cum roşesc dimineţile
variabil
de luni până luni?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi întârziate

- De la o vreme timpul se joacă în ogradă,
Din sufletele noastre doi oameni de zăpadă
Ies în pridvorul casei cu inimile-n palmă,
N-au învăţat că viaţa nu-i niciodată calmă.

Se-apropie furtuna, deci, vino mai aproape,
Să conjugăm prezentul la viitor... Pe clape
Mai lasă-ţi mâna dreaptă să mângâie trecutul
Cântând nocturna vieţii... Mi-e dor de începutul

Pe care numai vremea-l păstrează-n amintire,
Când noi pe-o stea polară am locuit, iubire,
Să fi trecut de-atuncea atâţia ani? Ograda
E-un rai în care astăzi întârzie zăpada.

- E vremea ca şi tine puţin capricioasă,
Ne cheamă în ogradă, apoi ne-alungă-n casă,
Ne-ndeamnă să ne-ascundem râzând sub catifele,
Parfumul ei, iubito, să ne pătrundă-n piele.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremelnicie

Râdeam – şi cât de prostesc era râsul nostru atunci!
Locuitorii acestui pământ ar trebui să urle cum urlă un lup.
Să plângă. Capriciile timpului ne fărâmă cum fărâmă piatra sticla –
Pentru ca apoi să nu mai fim realcătuiţi într-un singur, acelaşi trup.

poezie de Abu al-Alaa al-Maarri, 973-1057, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!