carbon

Nu există nicio îndoială că există mai mult dioxid de carbon în atmosferă, cauzată de arderea combustibililor fosili. Ar trebui să aibă un efect asupra climei, dar cifrele indică faptul că efectul este relativ minor.

citat din John Christy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că adevărata ameninţare pentru noi nu este ascensiunea Chinei, a islamului sau creşterea emisiilor de dioxid de carbon, ci lipsa noastră de încredere în civilizaţia pe care am moştenit-o de la strămoşii noştri.

Niall Ferguson în Civilizaţia, Vestul şi Restul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carbon

Curg petalele de ceară,
Solitar, sacru, cântă la vioară.
Suspin... privind-o tremurând,
Mâini de stafie, pe coarde lunecând.

Întunecime astrală se pogoară,
Lumânările, ard la nesfârşit.
Iubito, e atât de frig!
Şi ninge trist afară.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e ca şi cum mai putem arde cărbuni în centrale. Cărbunii sunt o resursă finită şi trebuie să găsim alternative până când nu rămânem fără cărbuni, iar până acolo, doar Dumnezeu ştie câte tone de dioxid de carbon din subteran trimitem în atmosferă.

citat din Elon Musk
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul, datorită forţei sale gravitaţionale, avea de pe atunci şi o atmosferă, puternic reducătoare la început, ceea ce înseamnă că era săracă în oxigen liber şi totodată săracă în dioxid de carbon (CO2). Conţinea însă hidrogen, metan, amoniac şi vapori de apă.

Lucian Gavrilă în Miracolul vieţii, miracolul eredităţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penny: Ce zici de Howard şi Raj, cum s-a împrietenit el cu ei?
Leonard: Nu ştiu... cum formează atomii de carbon un inel de benzen? Proximitate şi electroni de valenţă.
Penny: Ei bine, da, sigur, când pui problema aşa.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Timpul parazitează în noi
pentru ca suntem vii...

Ţi-am cedat oxigenul
plămînilor mei...
l-ai închis într-un recipient
şi-ai evadat pe lună...
erai convins că nu există
nici timp acolo.

Inspir bioxid de carbon...
chiar dacă m-ai preschimbat în plantă
tot timp îmi curge prin seve...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

Lanţuri de carbon
se înlănţuiesc în spirale infinite
de viaţă
informaţia captivă
din ADN-ul universului
se odihneşte pentru un timp
în om.
Praful de stele
neobositul călător cosmic
se coagulează în fiinţe
urlă în materie
explodează în antimaterie
şi îşi aminteşte
pentru o clipă
de om.

poezie de Viorica Hagianu din Plasa de păianjen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că acest cuvânt (perseverenţă) nu pare să aibă conotaţii eroice, dar realitatea este că ea reprezintă pentru caracterul omului ceea ce reprezintă carbonul pentru oţel.

Napoleon Hill în Foloseşte-ţi mintea pentru a te îmbogăţi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Predare de minim inventar

Am inima-ncolţită-n rupte vene şi artere
Şi-mi culge-o lavă caldă; în erupţie
Sunt preambul către-un nu ştiu, plin de mistere
În sentinţa... pentr-o aşteptată execuţie.

Îmi curge corpul, tot o apă caldă
-Mai sunt ceva carbon, să am la iarnă,
Mă-oxigenez, un pic, din frunze ce mă scaldă-
Mă pierd din biologic, într-un mineral... sub iarbă.

E singura soluţie a recuperării;
Să mă predau la fiinţa ce-o iubesc!...
E timpul să-mi răspund răscumpărării;
Să redau, tot, ce am primit... Dumnezeiesc.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozonul se duce...

Azi cerul mi se pare pătat
Aerul mi se pare poluat,
Are mai puţin ozon
Şi mai mult monoxid de carbon
Mă face să par azi stupid.
E cerul noros, o zi fără soare
O ploaie acidă
E tot ce mă doare.
Doar, omul mai schimbă ceva
Cerul e la fel, fără oxigen.
Nu găsesc rima
Cuvântului toxină
Ozonul se duce
Tu cumperi benzină.

poezie de Eugenia Calancea (25 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazul expulzat în urma vântului solar şi schimbărilor de diametru, este bogat în elemete grele, printre care oxigen şi carbon. Din gazul expulzat în jurul stelei se formează o anvelopă circumstelară (o gogoaşă de gaz) ce se mareşte continuu şi se îndepartează treptat de stea. Pulsaţiile stelei, uneori foarte violente, fac ca anvelopa de gaz să ia forme foarte interesante. Astfel se formează "nebuloasele planetare".

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mulţumesc

domnişoară şi doamnă
pentru că mă iubiţi în ziua de azi
am priceput ce ne sfarmă
rezistenţa la înapoiere la întoarcerea
ficusului rispitor (?!)
cu moleculele de carbon afişate
din care buzele voastre bine alcătuite (listate)
mă şi sărută ca la-nceputul
creaţiei prost nu
merotate: vă mulţumesc -
cresc
plante în ghiveci domnişoară
sau doamnă în
că virgine
păduri se întind la piciorul
muştelor expulzate în spaţii
cu unghiuri feline

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cununia

în suflet, printre-atîtea noţiuni
sa furişat şi asta, a speranţei
şi arde, împroşcând protuberanţe
precum un soare. Începând de luni

iar marţea ploi aştept ca opţiuni
şi vânt puternic îndoind rafale
când de zenit şi când de coardele vocale
cu care leg o şoaptă de genuni

pe la o miercuri ţes un soare din minuni
pe cerul aşternut covor pe zare
şi care râde, saltă şi treasare
când trece cardinale joncţiuni

şi iar în suflet rup dimensiuni
şi trag din ele linii albe, drepte
ca joia să-şi ridice nişte trepte
la foişorul plăzmuit încă de luni

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (25 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-s Eu... fizic?!

Oare din ce-s făcut?... Din apă?
Că-mi curg ideile în neştire...
Sau sunt din fier fără simţire
Din hematii, sau dintr-o placă!

Căci sunt şi moale precum puful...
Te poţi culca, sau te afunzi.
Sunt voalul "burqa" să te-ascunzi,
Sau sunt un por... Respir năduful.

Sunt mii de scumpe minerale,
Sunt aur de inel de nuntă.
Pot fi carbonul fin, de-ascultă
Din microfoane Universale.

Conţin cristale, diamante;
Poate nu-s şlefuit de-ajuns...
De-o faci, pătrunzi în nepătruns;
Te porţi ca mine... în nestemate.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nucleul stelelor cu masa mai mică de 0,4 mase solare procesul de fuzine a heliului nu poate începe, după terminarea rezervei de hidrogen. Aceste stele se vor răci treptat şi vor rămâne în acest stadiu peste 100 de miliarde de ani. Odată ce o asemenea stea (cu masa cuprinsă între 0,4 si 3,4 mase solare) îşi termină rezerva de hidrogen (acesta fiind transformat în heliu), se mareşte, devenind o gigantă roşie. În nucleul stelei, heliul începe să fuzioneze (transforme) în carbon. Astfel steaua îşi prelungeşte viaţa cu încă 1 miliard de ani.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de a neutraliza sau reduce riscul nu se aseamănă cu alte nevoi, pentru că riscurile reprezintă un anumit tip de pericole pe care nu le auzim venind şi de care e posibil să nu fim pe deplin conştienţi. Oamenii nu au experienţa directă - prin văz, auz, pipăit sau miros - a creşterii concentraţiei de dioxid de carbon în aerul pe care-l respiră sau a încălzirii lente dar neîncetate a planetei, ori a acelor substanţe chimice folosite pentru îngrăşarea cărnii pe care o mănâncă, ce pot deregla capacitatea sistemului lor imunitar de a rezolva infecţiile bacteriene.

Zygmunt Bauman în Gândirea sociologică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întocmai precum un chimist experimentat, vă atrag atenţia că, dacă veţi combina doi atomi de hidrogen cu unul de oxigen veţi obţine o moleculă de apă. De asemenea, ştiţi că un atom de oxigen şi unul de carbon dau monoxidul de carbon, care este un gaz deosebit de toxic. Dar, dacă mai adăugaţi un atom de oxigen, veţi obţine dioxidul de carbon, care este un gaz practic inofensiv. Tot astfel, mai pot avea loc o mulţime de alte combinaţii chimice. Să nu credeţi că principiile din chimie, din fizică şi din matematică diferă de principiile ce guvernează subconştientul vostru.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătoria speranţei

Înfăşurat de şnurul speranţei(*)
traversez pădurea.
Drumul e veşted,
ecoul respiră toamna trecută,
miroase a dragoste...
încet mă îndrept spre filonul de carbon
ce susţine instinctele de supravieţuire-
prin ele dezleg şi leg mistere omeneşti,
cu ele răspund şi întreb,
prin ele mângâi şi cer mângâiere
pe pământ şi în cer-
Printre frunze îşi fac loc priviri adiate!
le simt mirarea că îndrăznesc,
dar şi nesiguranţa culorii.
În timp ce inima mea întreţine prezentul,
respir ecoul şi mă ofer călătoriei...

___________________________
(*) scrijelit cu semnul îndoielii

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte semne ce, pesemne...

Da-ţi-aş da în cap cu semne
Ce le crezi facultative
Virgulele să te-ndemne
Să dispari din portative

Că ţi s-a-groşat obrazul
Cu o lipsă de măsură
Foarfecele şi macazul
Să-ţi servească de cenzură

Că tu pleci. Rămâne scrisul
Cu efigie cu tot
Când s-o constata comisul
Doar cenuşă şi azot

Şi în rest câteva urme
De carbon şi vanitate
Să mai scurme, să nu scurme
Picul de "eternitate"?

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!